Bookaholic

Odata prins in viata lui Kostas Venetis, va trebui sa treci prin multe peripetii, cam tot ce poate fi mai pervers si periculos in secolul XIX. Dar cel mai palpitant pana la urma e ca ajungi fara sa vrei foarte aproape de pielea lui Kostas, ca sub o pelerina neagra si oculta, unde gustul bicisniciilor are miros de tamaie, iar spiritul se cladeste prin cele mai grozave si tainice rautati.

Daca ar fi sa spun ce e cu carte asta intr-o fraza, n-as sti cum. Ii poti spune si roman picaresc, de aventuri, si romanul unei microistorii traite de Kostas prin tarile Europei in sec. XIX, cand se infaptuiau revolutii, se nasteau natiuni si ideologii si se murea pe esafod, si roman ocult, si roman erotic, si roman decadent, de epoca, ba chiar un roman cu heterosexuali harsiti intr-ale carnii si spiritului…  Atatea straturi are cartea asta, cititorule draga, incat numai de tine depinde cat de multe poti duce.

Iar maiestria constructiei e ca tinand sau nu seama de toate straturile si firele ascunse ale sertarelor la vedere, nu ratezi  farmecele ei. Poti vedea sau nu substratul cabalistic al povestilor stranse in capitolele Picioarele, Pantecele, Inima, Capul, Coroana; poti discerne sau nu din cat adevar si cata fictiune sunt plasmuite loviturile istorice in care e implicat Kostas; poti filosofa sau nu pe marginea constructiei insasi.

Pana la urma cartea a fost plasmuita in jurul unui nume real, descoperit de Nora Iuga intr-un cimitir berlinez. Asadar, Kostas Venetis a existat candva. Insa pactul fictional vine brusc si sigur pe el, un pic cusut cu ata alba pentru romanul cu sertare care se anunta: autorul marturiseste cum a descoperit intamplator acest manuscris si doar il transcrie, care manuscris aflam ca a fost scris, la randu-i,  dupa dictarea lui Kostas de catre iubitul lui,  Nemtoaica, care Nemtoaica incepe in paralel sa vanda deja povestea iubitului, transcriind povestea vietii lui Kostas, omitand si masluind povestile in fata unui alt personaj al epocii printr-un pact… comercial.

E palimpsest cat cuprinde, dar nu te pune nimeni sa-ti bati capul cu asta. Ce mai, marele merit al cartii este Povestea, de fapt povestile care curg una din alta si care te tin cu sufeltul la gura si sira spinarii cand incordata, cand infiorata. Cum insusi Soviany spune, cartea asta nu plicteseste, nu are cum.

De asta as recomanda-o si unui cititor harsit, pasionat al substraturilor livresti, al atmosferei de acum un veac, cu toate maruntaiele si exotismele ei sodomicesti si spiritualicesti, dar si cuiva care vrea sa citeasca un roman de aventuri savuros si decandent, cum rar ii e dat sa gaseasca in literatura romana. Ceea ce pentru unul va trece drept exceptional, pentru celalalt poate trece drept senzational, insa nici unul, nici celalalt nu va pierde nimic.

De la manastirea greceasca unde-si descopera strambatatea, Kostas ajunge sa ia parte la Razboiul de independenta ca iubit al unui turc, e luat prizonier de romani, ajunge in Bucuresti, apoi la Viena si nu e strain de revolutiile Parisului din sec. XIX. Iar fiecare context vine cu personajele lui si istoriile lor care mai de care mai carnale sau spirituale, mai erotice sau oculte, de la macelari la iluzionisti, de la arhiduci anarhisti la boieri mefistofelici.

Kostas e si profund, si palpitant, si spiritual, si scabros, si spumos, si infect. Pentru ca el a fost “harazit acelei parti din lucrarea lui Dumnezeu care risipeste spre a aduna, dezbina ca sa uneasca si distruge pentru a zidi”. Filosofia lui este aceea a cercului care se invarte si inainte si inapoi, a strambatatii care e la fel de dreapta ca dreptatea insasi: “Asa cum faptele noastre bune sunt niste jertfe aduse lui Dumnezeu, si faptele noastre rele, Nemtoaico, sunt de asemenea jertfe aduse lui Dumnezeu”.

Si indiferent cat de mult vei intra in pliurile oculte ale pelerinei lui de blastamatii, e imposibil sa nu ramai vrajit de graiul perfid de dulce. Limba romana se transforma intr-un dublu limbaj: bicisnic si cast, e si limba duhovnicului, dar si a pacatosului, e limba preacurviei decadente, dar si a psaltirei sfinte.

E limba spiritului care se intareste prin tainice atrocitati, atatea cate carnea si mintea pot cuprinde, si prin asta devine ea insasi o limba tainica, care poate fi degustata pe-ndelete doar de initiati. Iar celorlalti le va ramane, odata ce povestea se termnina in… suspans, o muzicalitate nostalgica si dulce de slove vechi.

Am auzit de multe ori sintagma roman total. Ei bine, pentru mine Viata lui Kostas Venetis e un roman total, iar Kostas un stramos veritabil, poate cel mai de seama stramos al Crailor de Curtea-veche, niste nepoti a caror melancolie curge din sangele unui neam “strambat din nastere dupa vointa lui Dumnezeu, acela care a creat si trandafirul, si sarpele”.