Bookaholic

Terapeutul meu e în vacanță. Terapeuții n-ar trebui să fie niciodată în vacanță. Glumesc. O zi pe an (eventual de Crăciun) ar fi ok. Hai două dacă apare ceva urgent. Mai mult nu. Nici să doarmă, nici să mănânce, nici măcar să se gândească vreodată la viață personală. Și, mai ales, să nu carecumva să-și închidă telefonul, mailul și pista de aterizare pentru porumbelul călător sau dronă, după caz și posibilități. Dar na, al meu Psiho e mai rebel și a plecat în vacanță, șoc și groază, o lună! Așa că, în lipsă de discuții inteligente: “de unde crezi că vine starea asta, dintr-o traumă din copilărie sau că sunt mahmură?”, “ce mișto, de mult n-am mai avut pacienți emo, mai zi-mi cu sensul vieții” și abținându-mă cu greu să nu-l sun la fiecare chestie care-mi trece prin cap, m-a prins la marele fix propunerea prietenilor de la Cărturești să facem o listă de cărți de psihoterapie. Așa că lista de mai jos e, pe de-o parte, cu ce-am mai citit de când mă pasionează subiectul (super novice și amatoristic) și din ce nume mi-am pus pe lista de lecturi, unele dintre ele fluturate de Psiho când se dădea savant.

Privind soarele în față, de Irvin Yalom

Se cam strâmbă Psiho la Yalom că e comercial și că nu e “pe bune”, dar mie-mi place. Mai ales cartea asta, care vorbește despre moarte și anxietatea legată de ea, despre frică, sensul vieții (ha!), despre cum putem trăi cu conștiința morții. Recunosc că m-a prins că e un punct extrem de sensibil la mine de când mă știu, asta cu obsesia morții, dar Yalom explică lucrurile clar și bine, pe înțelesul tuturor, și dă tot felul de soluții de coping, pornind atât de la cazurile concrete pe care le-a tratat, trecând prin literatură și, nu în ultimul rând, prin experiența personală cu frica de moarte.

Cumpără cartea de aici

Călăul dragostei și alte povești de psihoterapie, de Irvin Yalom

Încă una de Yalom, să-l enervez pe Psiho (ce să-i fac dacă a plecat o lună, regresez și eu la ce știu). Despre cartea asta am scris aici, prima de acest fel, cu cazuri concrete, pe care am citit-o și care mi-a plăcut, în primul rând, pentru perspectiva terapeutului. Întotdeauna m-am întrebat ce e în capul lui (în timp te mai prinzi) și ce înseamnă să stai pe un fotoliu toată ziua ascultând toți “nebunii” cu dramele lor. Iar cartea asta, ca și altele ale lui Yalom, fix asta face, îți arată perspectiva terapeutului, cu o sinceritate uneori frustă, iar cazurile le citești ca pe niște povești de aventuri – oare unde va ajunge eroul nostru în aventura lui interioară, oare va învinge demonul, să zicem, al depresiei?

Cumpără cartea de aici

Efemeride și alte povești de psihoterapie, de Irvin Yalom

Da, da, trei de Yalom, dar asta are un motiv anume. A scris Laura despre ea aici. Ce mi-a rămas mie din cartea asta, pe lângă clasicele povești de terapie ale lui Yalom, era ce scria despre momentele acelea importante din terapie, despre revelații, insight-uri, despre momentele când te pocnește ceva în cap (nu terapeutul, e ok) și-ți dai seama brusc de unde vine un lucru. Și tot de aici despre legătura care se crează între terapeut și pacient, o legătură foarte specială, profundă, diferită de tot ce trăiești în general și despre momentele de conexiune profundă, când și cel de pe fotoliu se deschide și-și expune propriile gânduri și emoții. Ei bine, eu credeam cumva că lucrurile astea sunt normale, că se întâmplă, citindu-l însă pe Yalom mi-am dat seama că nu, nu se întâmplă mereu, ba chiar teoretic apar rar. După exclamația dar asta mie mi se întâmplă aproape la fiecare ședință de terapie (pocnitul în cap zic. Dai un ban dar știi că primești un ciocan), mi-am dat seama de fapt de valoarea acelor momente și de conexiunea și comunicarea foarte bune pe care le am cu Psiho.

Cumpără cartea de aici

Demonul amiezii. O anatomie a depresiei, de Andrew Solomon

Dacă vreți să vă convingeți că depresia nu trece cu “uită-te și tu la o comedie, ieși la o bere cu prietenii, fă o plimbare în parc” și că vorbim de o boală pe bune, gravă și cumplită, care nu trece cu prăjituri, citiți-l pe Solomon. Despre carte am scris pe larg aici, interviu cu autorul avem, tot ce mai rămâne de spus e Demonul amiezii e, pe de-o parte, un studiu impresionant despre depresie, care trece prin literatura de specialitate, prin tratamente, prin referințe literare, dar care combină toate aceste lucruri cu experiența personală a autorului, care se expune cu o sinceritate dureroasă.

Cumpără cartea de aici

 Sexualitate și psihanaliză, de Ferenczi Sandor

Atât mi l-a lăudat Psiho pe Ferenczi încât primul lucru a fost să văd ce găsesc de el. Doar asta. Ferenczi a fost un psihanalist din Ungaria, apropiat până la un punct de Freud, cel care a fost printre primii care au considerat că implicarea terapeutului trebuie să fie mai mare, mai directă, a vorbit despre “analiză mutuală” (un fel de schimbare de roluri în care psihologul dezvăluie lucruri despre el și se lasă analizat), despre importanța empatiei sau despre cea a contratransferului. Interesant.

Cumpără cartea de aici

Natura umană, de D.W. Winnicott

Asta pentru că nu am vrut să aleg de la Winnicot aia cu Procesele de maturizare. 🙂 Plictisitor, de ce te-ai maturiza? Aici se vorbește despre identitate, conflicte interioare, “sine adevărat”, inconștient și alte subiecte numai bune de dezbătut cu Psiho când își reia, ca să zic, activitatea.

Cumpără cartea de aici

A deveni o persoană, de Carl Rogers

Carl Rogers vorbește despre terapia centrată pe pacient (hm, dar pe ce ar mai putea fi centrată, pe ceasul care anunță că timpul nostru a expirat, ne oprim aici?) și despre acceptarea necondiționată din partea terapeutului. Nu știu ce să zic, sunt unii, nu spun cine, care nu acceptă senini așa chiar toate miorlăielile existențiale.

Cumpără cartea de aici

Terapia comportamentului emotiv-rațional, de Albert Ellis

Recunosc că aici m-a atras în primul rând subtitlul: Cum să fii fericit, imperturbabil și stăpân pe tine. Prima reacție e un mare Lol. A doua e o serie de soluții gen: fă-te statuie, get stoned, șterge-ți memoria. Dar despre Ellis știu că e tare, a fost unul dintre fondatorii terapiei cognitiv comportamentale și din vasta mea cultură generală despre el formată din înregistrări de pe YouTube, Wikipedia și ceva site-uri, nu sună rău ce zice, deși n-o să fiu niciodată, și nici n-aș vrea (ptiu, drace!), fericită, stăpână pe mine și, mai ales, imperturbabilă. Lolx2.

Cumpără cartea de aici

Boala ca șansă, de Ruediger Dahlke

Despre cauzele ascunse ale bolilor și despre legătura lor cu psihicul nostru. Despre cum ne poate transforma boala și ne poate atrage atenția asupra problemelor nerezolvate. Autorul este una dintre personalităţile cele mai marcante în domeniul medicinei psihosomatice şi al mişcărilor legate de sănătate. De acum, când mă doare capul, o să știu de unde vine (excludem mahmureala de la începutul articolului).

Cumpără cartea de aici

101 de greșeli în psihoterapie, de Richard C. Robertiello, Gerald Schoenewolf

Prima greșeală e să plece în vacanță! A doua greșeală e cu ceasul.  A treia greșeală e când i se termină bateria la telefon. A patra greșeală e când nu răspunde la mail. A cincea greșeală… ah, băieții ăștia autori vorbesc de contratransfer. Hm. Și de personalitatea psihoterapeutului. Al meu are prea multă, mulțumesc.

Cumpără cartea de aici

Am mai văzut eu titluri pe la el, în engleză. De exemplu On cocaine, de Freud, despre experiențele lui Freud pe cocaină. De prizat. John T. Cacciopo, Loneliness – pe care presimt că o fur. Melanie Klein – Love, Guilt and Reparation. Istoria nebuniei în epoca clasică de Foucault.  Și ar mai fi multe.

Dragă Psiho, dacă vei citi acest articol (și-l vei citi, că-ți trimit linkul cu drona), să știi că dramele mele existențiale te așteaptă ca și când. Și că s-au întâmplat lucruri. O să ai de muncă și-o să regreți vacanța asta, îți zic. 🙂