Avem o vacanță lungă în față. Zile libere petrecute în natură, la munte, la mare, la pădure, acasă cu familia, fără presiunea deadline-urilor la job și fără răsuflarea șefului în ceafă. Avem timp de citit și ce poate fi mai fain decât să stai pe iarbă, pe nisip sau la terasă cu o carte în mână? Și, pentru că ne-am petrecut mult timp în librăriile din cele mai ciudate locuri căutând ceva bun de citit, am zis ca anul ăsta să fim pregătiți așa că v-am făcut o listă de cărți de luat cu voi oriunde vă duceți. Chiar așa, pe unde mergeți zilele astea și ce citiți?
Jon Krakauer – În sălbăticie – Tot stau cu cartea asta pe noptieră și, deși îmi place la nebunie și, după cum ați citit, În aerul rarefiat a devenit brusc una dintre cărțile mele preferate, nu reușesc s-o termin. Probabil că fiecare carte are locurile ei de a fi citită iar Into the wild, povestea extraordinară a lui Christopher McCandless care renunță la tot și căătorește singur în sălbăticie, nu se poate citi în vârful patului. Dacă mergeți la munte sau într-un loc ceva mai izolat, unde să uitați de zgomotul civilizației, cartea asta minunată vă va fi cu siguranță cel mai bun partener de călătorie.
Henry Miller – Un diavol în paradis – Adevărul e că n-am citit de foarte mult timp ceva de Henry Miller iar asta e o carte micuță, ce se citește în jumătate de zi pe plajă iar zău că atmosfera din Vamă, să zicem, merge la fix cu ideile nonconformiste ale domnului Miller (luați, de exemplu, un interviu cu el în baie) și cu felul lui captivant de-a povesti.
Reif Larsen – Operele alese ale lui T.S. Spivet – cum vă spuneam și-n cronică, asta nu e o carte pentru copii, dar nici pentru adulții prea serioși. T.S. Spivet e un mic cartograf rural, un puști pierdut printre scheme, desene (ce apar toate în carte!) care, la un moment dat, pleacă clandestin câteva mii de kilometri cu trenul să țină un discurs. O să vă placă sigur!
Martin Page – O poveste de dragoste, poate – din nou o carte mică, ce se citește ușor, dar care este mult mai mult decât pare (cronica). E o carte scrisă cu umor, cu o anumită poezie, despre o poveste de dragoste ce nu există, între doi oameni care nu se cunosc.
Irvine Welsh – Davaiștii – ziceți voi un loc mai potrivit să citiți Davaiștii lui Irvine Welsh decât Vama Veche. La apus, înainte să înceapă nebunia pe plajă, citești despre băieții supărați ai lui Welsh, despre droguri, libertate și sex și despre viețile lui Renton și Sickboy înainte să ajungă în Trainspotting.
Bohumil Hrabal – L-am servit pe Regele Angliei – v-am mai spus (cronică), e o carte fermecătoare. Dacă tot ce vreți în vacanța asta de 1 mai e să vă pierdeți complet într-o poveste, cu o atmosferă de basm plin de înțelesuri și cu un stil ce pare vorbit, neapărat citiți povestea micului chelner ce i-a servit pe mai marii lumii.
Woody Allen – omul ăsta are talentul, și-n scris și-n filme, să te facă să râzi în hohote și în același timp să te gândești la cele mai profunde lucruri cu putință plecând de la cele mai mici chestii. Despre dialogurile cu el v-am povestit, vă recomandăm și Anarhie pură și, dacă mai combinați și cu câteva filme de-ale sale văzute pe laptop la o terasă pe plajă sau pe o pătură în pădure, vacanța voastră n-o să fie cu siguranță plictisitoare.
Salman Rushdie – Harun și marea de povești – o Șeherezada modernă, cu poveștile lumii contemporane spuse inocent, viu, simplu și plin de înțelesuri, undeva la limita dintre realitate și fantastic, de fapt în lumea povestită copilului Harun de tatăl său, Rashid. M-am gândit ce-aș alege de la Rushdie pentru o vacanță leneșă și visătoare și cred că Harun e cea mai bună soluție.
Julian Barnes – Sentimentul unui sfârșit – poate și pentru că am citit-o în vacanță, pe o plajă aproape pustie, dar asociez cartea asta a lui Barnes cu mare, liniște și căldură, când, ars de soare, citești și te întrebi cât de subiectivă e memoria ta, cât de reale îți sunt amintirile, te gândești cum trece timpul aici și acolo și cât de diferit e ritmul lui în funcție de tine. E o carte care îndeamnă la introspecție iar asta se întâmplă greu între două deadline-uri la job.
John Cheever – Integrala prozei scurte – nu am citit decât câteva dintre povestirile lui Cheever și mi-am propus ca, la prima bucată de timp liber, să pun mâna pe cartea groasă cu multe povestiri. Iar vacanța asta lungă e ocazia perfectă pentru un povestitor care știe să sintetizeze foarte bine, să spună lucrurile atât și cum trebuie, fără complicații inutile dar și fără simplificări care să le reducă sensul.
