Bookaholic

Cărțile poștale, întocmai precum scrisorile, sunt obiecte ce aparțin mai mult de trecut decât de prezent. Știm ce sunt și cum se folosesc, dar câți dintre noi mai trimitem astăzi o carte poștală? Din păcate, odată cu tehnologia, pierdem alte mici plăceri ale vieții.

Până spre sfârșitul secolului XX și începutul secolului XXI, actul de a trimite cărți poștale era încă destul de practicat. De altfel, astăzi vom citi, cu nerușinare :), misivele unora dintre cei mai importanți scriitori din secolul trecut și prezent. 

V-ați imaginat vreodată cum ar fi ca scriitorul vostru favorit să vă trimită o carte poștală? Iată, le vom privi pe cele trimise altora, îmbarcându-ne într-o călătorie în timp, iar imaginația noastră poate zburda nestingherită (ce v-ați imagina că v-ar scrie vouă autorul preferat?).

Prima oprire, cea mai amuzantă, ciudată și delicioasă: F. Scott Fitzgerald trimite o carte poștală lui … F. Scott Fitzgerald!

Garden of Allah era un complex de apartamente din Hollywood, California, pe bulevardul Sunset. Acolo au locuit unii dintre cei mai cunoscuți scriitori și oameni de film precum Greta Garbo, frații Marx, Dorothy Parker, Errol Flynn etc. Desigur, printre ei, și Fitzgerald care, între 1937-1938 a fost scenarist la Hollywood.

Se pare că și-ar fi scris cartea poștală la beție (dovadă și greșeala gramaticală din text) – de altfel, nici nu a fost trimisă vreodată prin poștă.

În 1924, Hemingway îi trimite cartea poștală de mai sus lui Gertrude Stein, vorbindu-i despre coridele din Madrid – amândoi erau fanii luptelor cu tauri, iar Hemingway ajunsese în vara lui ’24 în Spania. Cunoștințele despre coride vor intra în cartea lui din 1926, The Sun Also Rises. 

O altă carte poștală trimisă lui Stein și Alice B. Toklas poate fi văzută mai jos.

Următoarea oprire: anul 1908, James Joyce către editorul Elkin Mathews.

Subiectul cărții poștale este Dubliners, cartea de povestiri a lui Joyce – care a trecut prin multe chinuri înainte de a fi publicată în 1914. De altfel, scriitorul irlandez (la momentul scrierii acestei cărți poștale fiind în exilul autoimpus în Trieste, profesor la școala Berlitz) încerca să-l facă pe editorul londonez Charles Elkin Mathews să ia o decizie cu privire la publicarea acestei cărți. Ulterior mesajului, Mathews a refuzat, după multe luni de păstrare a manuscrisului, să îl publice.

25 martie 1913 – de la Franz Kafka & Co. către cutia poștală a lui Kurt Wolff

Un mesaj vesel de la un grup de autori, printre care se număra și Kafka, către editorul lor.

Cele mai bune urări de la o ședință plenară de autori de la editura ta. Otto Pick, Albert Ehrenstein, Carl Ehrenstein.

Dragă domnule Wolff: Să nu iei în seamă ceea ce-ți spune Werfel! Nu a citit niciun cuvânt din povestire. Imediat ce o voi avea gata, ți-o voi trimite bucuros.

Cu respect,

F. Kafka.

Cel la care se referea în cartea poștală este scriitorul Franz Werfel, care îi spusese editorului în cauză despre nuvela nepublicată a lui Kafka, Metamorfoza.  De altfel, acesta s-a ținut de cuvânt și i-a trimis-o editorului care i-a publicat-o doi ani mai târziu.

Salt către 1956, cu Jack Kerouac și Malcolm Cowley, un alt editor.

Cam populari editorii, nu? 🙂 Cred că mi-am ratat meseria – nu de alta, dar se pare că ei primesc cea mai mare atenție din partea scriitorilor.

Bine, Kerouac nu este prea fericit în această carte poștală (care are ca imagine Parcul Național Yellowstone) și nici prea prietenos cu sărmanul editor. El vine, de fapt, cu un răspuns la o scrisoare primită de la Cowley, reprezentant al editurii Viking Press.

În scrisoare, Malcolm Cowley îi spunea scriitorului beat:

Automatic writing is fine for a start but it has to be revised and put into shape or people will quite properly refuse to read it–and what you need now is to be read, not to be exhibited as a sort of natural phenomenon like [the] Old Faithful geyser that sends up a jet of steam and mud every hour on the hour. (sursa)

Cam acesta ar fi un exemplu de ”lucruri pe care nu i le poți spune unui scriitor dacă nu vrei să se enerveze”.

Kerouac a ripostat și l-a amenințat pe editor că își va retrage manuscrisul de la editura lui dacă acesta nu-i trimite cât mai repede un contract de semnat. I-a și dat un deadline generos: trei luni.

Fără a le mai detalia, vă las să descoperiți singuri următoarele cinci cărți poștale trimise de Kurt Vonnegut (2006, către prietenul său de corespondență, David Breithaupt), Virginia Woolf (1912, către scriitorul și criticul britanic Lytton Strachey), Allen Ginsberg (1971, Ed White), Henry Miller (V.E. Moody, 1978), William S. Burroughs (carte poștală inedită – asezonată cu găuri de gloanțe – către artistul S. Clay Wilson în 1982).

Bonus: Ce se întâmplă uneori când vrei să-i iei interviu unui scriitor? Îți răspunde într-o carte poștală :). Autorul: H.P. Lovecraft.

Sursa

Spre sfârșitul escapadei noastre, mi-am amintit că ultima carte poștală pe care am trimis-o a fost acum doi ani. Poate e timpul să trimit alta :). Voi când ați trimis ultima dată o carte poștală?

Surse principale: openculture.com, flavorwire.com

Sursă imagine principală: guardian.co.uk