Pentru eventualitatea în care nu vreți să mergeți la o petrecere de Valentine’s Day și nici la una anti- Valentine’s Day (sunt parcă mai în vogă decât primele) și vi s-ar părea ciudat să vă izolați, amândoi, cu câte o carte în brațe, am făcut o listă de 10 filme de dragoste (mai mult sau mai puțin, veți vedea) inspirate din cărți. Vă propun să alegeți unul împreună cu jumătatea voastră, să vă așezați confortabil pe canapea, să-l vizionați și apoi să discutați de ce e cartea mai bună decât filmul – sper totuși că nu o să se lase cu scandal :).
Sunt, cum bine știți, o mulțime de cărți ecranizate. O bună parte conțin povești de dragoste. E dificil de ales doar 10 dintre ele (și întotdeauna ceea ce iese este subiectiv, reflectă gusturile celui care face selecția). Totuși, dintr-o listă de aproximativ 30 de filme de dragoste, le-am lăsat pe cele de mai jos. Le-am ordonat cronologic, de la cele ”clasice” (un must) la cele mai recente producții. Sper ca măcar un film de aici să fie și pe placul vostru.
Pe aripile vântului
Pe aripile vântului (Gone with the Wind) – chiar că este un clasic! Cum altfel putea începe o listă de filme de dragoste dacă nu cu el? Dacă nu i-ați văzut până acum pe minunații Clark Gable (Rhet Butler) și Vivien Leigh (Scarlett) jucând, atunci cu siguranță a venit vremea s-o faceți. Nici nu știu dacă ei sau cartea omonină a lui Margaret Mitchell (a luat Pulitzer în 1937 pentru romanul acesta) mai au nevoie de vreo prezentare. Istorie și dragoste, Sudul tradițional american din timpul Războiului Civil, căsătoria-răzbunare a lui Scarlett și văduvia la șaisprezece ani, nefericirile și ghinionul constant ale lui Scarlett, nonconformismul viitorului cuplu și multe altele, împachetate frumos de scriitoare și interpretate minunat în filmul care a luat 8 Oscaruri.
Adio, arme
Adio, arme (A Farewell to Arms) după romanul omonin al lui Ernest Hemingway, fie versiunea din 1932, regizată de Frank Borzage, cu Gary Cooper (locotenentul Henry) și Helen Hayes (asistenta Catherine Barkley) în rolurile principale, cu două Oscaruri la activ, fie versiunea din 1957, regizată de Charles Vidor, cu Rock Hudson și Jennifer Jones în prim plan.
Pe fundalul Primului Război Mondial, pe frontul italian, locotenentul Henry o întâlnește pe Catherine, o soră medicală ce-și rememorează trecutul recent alături de fostul logodnic. Inutil să vă spun că, deși nu are nicio intenție inițială, locotenentul se va îndrăgosti de această mică povestitoare. Deși nu este numai o poveste de dragoste, Adio, arme este prima carte semnată de Hemingway care avea să ajungă bestseller în scurt timp de la publicare, iar regizorii să se întreacă în a o adapta pentru teatru sau film.
La răscruce de vânturi
La răscruce de vânturi (Wuthering Heights) – mi-aduc aminte că eram pur și simplu înnebunită după surorile Bronte în liceu, îmi plăceau mai ales Emily și Charlotte. Iar La răscruce de vânturi mi-a rămas în memorie ca una dintre cele mai frumoase povești de dragoste din literatura universală, care m-a consumat mult timp după lectură: Heathcliff și Catherine, Linton și Issabela, iubirea neîmplinită, cea dorită, diferențele sociale, civilizat versus sălbatic, educație, destine, alegeri, tradiții etc. Iar ecranizarea din 1939 mi s-a părut fidelă cărții și atmosferei acesteia. Neapărat de văzut!
Iubita locotenentului francez
Iubita locotenentului francez (The French Lieutenant’s Woman) adaptată pentru cinema de faimosul Harold Pinter după minunatul roman scris de John Fowles (cronica cărții aici). Filmul a fost regizat de Karel Reisz și i-a avut cap de afiș pe Meryl Streep (în rolul Sarah și deopotrivă Anna, actrița care o joacă pe Sarah) și Jeremy Irons (personajul Charles și actorul Mike).
Pentru că volumul lui Fowles este deosebit ca formă, spunând povestea biologului de familie bună Charles și a guvernantei Sarah, istorie amoroasă plasată în secolul al XIX-lea și narată din perspectiva secolului XX, a momentului scrierii, cu plimbări narative jucăușe, Pinter și Reisz au hotărât să expună pe marele ecran filmarea unui film în film – soluție care li s-a părut a se apropia de carte. Astfel, Meryl Streep o joacă pe actrița Anna (din prezentul filmului) care primește rolul lui Sarah, guvernanta; iar Jeremy Irons are dublul Mike, actorul care-i dă viață nobilului Charles. Sunt puțin încurcate ițele, dar metoda este inedită. Practic, vă veți uita la două povești de dragoste 🙂 – trei dacă numărați și idila dintre Meryl și Jeremy.
Persuasiune
Persuasiune (Persuasion) – pun pe listă ecranizarea romanului Persuasiune din 1995 pentru că un film după scrierile lui Jane Austen mi se pare necesar în listă, iar Mândrie și prejudecată, de exemplu, mi se părea mult prea la îndemână (deși, poate, ceva mai bună adaptarea din ’40). Roger Michell a semnat regia, alegându-i pe Amanda Root (Anne Elliot) și Ciarán Hinds (Frederick Wentworth) ca staruri. Început de secol XIX, o familie aristocrată cu probleme financiare, dar care ține la aparențe. Doi tineri îndrăgostiți: ea, parte a familiei menționate, el, parte a unei familii modeste și posesor al unui viitor incert. Eterna dramă: Anne (acea ”ea”) este obligată de tatăl ei să rupă logodna cu Frederick (”el”). Opt ani mai târziu, se regăsesc, în circumstanțe foarte diferite. Dar dragostea …
Pasiune
Pasiune (Possession), un fel de răspuns la Iubita locotenentului francez, ar fi fain să le urmăriți la pachet (deși atât romanele, cât și ecranizările, sunt complet diferite, după umila mea părere). Cartea este scrisă de A. S. Byatt (Booker Prize pentru volum în anul publicării – 1990), iar filmul este făcut de Neil LaBute în 2002, cu Gwyneth Paltrow (Maud Bailey) și Aaron Eckhart (Roland Michell) în prim plan și Jeremy Northam (Radolph Henry Ash) și Jennifer Ehle (Christabel LaMotte) în cel secundar. Foarte pe scurt, cartea urmărea întâlnirea dintre Maud și Roland, doi academicieni în căutarea adevăratei relații dintre doi poeți (fictivi) din epoca victoriană, Ash și LaMotte. Eroii noștri din prezentul narațiunii se iau la întrecere cu alți cercetători pentru a descoperi primii povestea de iubire dintre cei doi poeți. Evident, în film, Roland și Maud ajung împreună, de dragul spectatorilor. Dar e fain, o să vedeți.
Dragoste în vremea holerei
Dragostea în vremea holerei (Love in the time of cholera, 2007) – bine, da, e o discrepanță mare între Gabriel Garcia Marquez (scriitorul) și Mike Newell (regizorul) sau Ronald Harwood (scenaristul). Ca în orice film, nu prea le iese să-i pună realismul magic al lui Marquez, frazele meșteșugite, perspective diferite ale unor personaje diferite, povestea de dragoste care este mai mult decât o simplă poveste de dragoste, etc. pe ecran. Dar zău că Javier Bardem face toți ”banii” :). Dacă vă va plăcea filmul, e bine să vă întoarceți la carte (lecție învățată și cu alte ocazii, nu?) – cronici aici și aici.
Cititorul
Cititorul (The Reader) – greu de crezut că nu v-ați avântat, până acum, în cartea lui Bernard Schlink sau în filmul lui Stephen Daldry. Mie mi-au plăcut mult! Kate Winslet este fermecătoare în rolul Hannei Schmitz, iar David Kross și Ralph Fiennes se descurcă bine interpretându-l pe Michael Berg tânăr, respectiv matur. Inițiere în dragoste și erotism condusă de Hanna, o taxatoare de tramvai cu un trecut încărcat, pe care i-l ascunde mult prea tânărului amant, adolescentului Michael, cititorul din titlu. Au un iz aparte cele două producții (una literară, cealaltă cinematografică), pe care chiar nu vreau să-l stric dezvăluind. Dar vi le recomand!
O zi
O zi (One Day) – după romanul omonin al britanicului David Nicholls (care a semnat și scenariul filmului din 2011), în regia lui Lone Scherfig, cu Anne Hathaway (Emma) și Jim Sturgess (Dexter), aparent o comedioară romantică, cu siguranță o poveste de dragoste stranie, dulce, inedită. Ideea care stă la baza atât a cărții, cât și a filmului, este următoarea: Emma și Dexter sunt înfățișați pe parcursul a aproximativ douăzeci de ani în aceeași zi – 15 iulie – chiar dacă nu sunt împreună fizic. Au o relație amoroasă de scurtă durată, devin prieteni și, într-un fel sau altul, păstrează legătura chiar dacă viețile lor se dezvoltă în direcții diferite. Merită vizionat (/citit!). Mai multe despre film (și carte) în cronica aceasta.
Marele Gatsby
Marele Gatsby (The Great Gatsby, 1974, 2013) – știu, o controversă recentă. Fitzgerald este magistral, îl ador, este unul dintre acei scriitori care au reușit, prin fir narativ, prin descrieri complexe, răvășitoare, prin alegerea cuvintelor, prin stilul său inconfundabil, să creeze o istorie a unei iubiri imperfecte, nefericite, dar frumoasă și crudă deopotrivă, a unei relații ce schimbă, transformă și, în cele din urmă, distruge o viață (cronică aici). Mulți spun că Jack Clayton, cu ajutorul scenariului lui Francis Ford Coppola și interpretărilor lui Robert Redford (Jay Gatsby), Mia Farrow (Daisy Buchanan) și Sam Waterston (Tom Carraway) bate de departe ecranizarea lui Baz Luhrmann (Leonardo DiCaprio, Carey Mulligan, Tobey Maguire) – considerată excesivă, slabă, cu mult kitsch. La oricare dintre versiuni v-ați uita, veți ieși câștigați (despre cea mai recentă variantă, aici).
Acum, dacă vreți povești care să nu vă provoace atât de tare și, eventual, să vi se livreze cu final fericit, puteți să vă uitați la oricare dintre ecranizările după cărțile lui Nicholas Sparks (cum ar fi The Notebook, A Walk to Remember – aveam obsesie pentru el la începutul liceului, cred că l-am văzut de vreo cinci-șase ori –, Dear John ș.a.m.d) sau la filme precum P.S. I love you (după cartea cu același titlu a Ceceliei Ahern), Stardust (ecranizare a volumului lui Neil Gaiman) și atât de multe altele.
Voi ce filme de dragoste inspirate din cărți mai aveți în minte?
Suite française, Far from the madding crowd