Pentru eventualitatea în care nu vreți să mergeți la o petrecere de Valentine’s Day și nici la una anti- Valentine’s Day (sunt parcă mai în vogă decât primele) și vi s-ar părea ciudat să vă izolați, amândoi, cu câte o carte în brațe, am făcut o listă de 10 filme de dragoste (mai mult sau mai puțin, veți vedea) inspirate din cărți. Vă propun să alegeți unul împreună cu jumătatea voastră, să vă așezați confortabil pe canapea, să-l vizionați și apoi să discutați de ce e cartea mai bună decât filmul – sper totuși că nu o să se lase cu scandal :).

Sunt, cum bine știți, o mulțime de cărți ecranizate. O bună parte conțin povești de dragoste. E dificil de ales doar 10 dintre ele (și întotdeauna ceea ce iese este subiectiv, reflectă gusturile celui care face selecția). Totuși, dintr-o listă de aproximativ 30 de filme de dragoste, le-am lăsat pe cele de mai jos. Le-am ordonat cronologic, de la cele ”clasice” (un must) la cele mai recente producții. Sper ca măcar un film de aici să fie și pe placul vostru.

 

MSDGOWI EC001

Sursa

Pe aripile vântului

Pe aripile vântului (Gone with the Wind) – chiar că este un clasic! Cum altfel putea începe o listă de filme de dragoste dacă nu cu el? Dacă nu i-ați văzut până acum pe minunații  (Rhet Butler) și  (Scarlett) jucând, atunci cu siguranță a venit vremea s-o faceți. Nici nu știu dacă ei sau cartea omonină a lui Margaret Mitchell (a luat Pulitzer în 1937 pentru romanul acesta) mai au nevoie de vreo prezentare. Istorie și dragoste, Sudul tradițional american din timpul Războiului Civil, căsătoria-răzbunare a lui Scarlett și văduvia la șaisprezece ani, nefericirile și ghinionul constant ale lui Scarlett, nonconformismul viitorului cuplu și multe altele, împachetate frumos de scriitoare și interpretate minunat în filmul care a luat 8 Oscaruri.

Gary_Cooper-Helen_Hayes_in_A_Farewell_to_Arms

Sursa

Adio, arme

Adio, arme (A Farewell to Arms) după romanul omonin al lui Ernest Hemingway, fie versiunea din 1932, regizată de , cu  (locotenentul Henry) și  (asistenta Catherine Barkley) în rolurile principale, cu două Oscaruri la activ, fie versiunea din 1957, regizată de , cu  și  în prim plan.

Pe fundalul Primului Război Mondial, pe frontul italian, locotenentul Henry o întâlnește pe Catherine, o soră medicală ce-și rememorează trecutul recent alături de fostul logodnic. Inutil să vă spun că, deși nu are nicio intenție inițială, locotenentul se va îndrăgosti de această mică povestitoare. Deși nu este numai o poveste de dragoste, Adio, arme este prima carte semnată de Hemingway care avea să ajungă bestseller în scurt timp de la publicare, iar regizorii să se întreacă în a o adapta pentru teatru sau film.

1

Sursa

La răscruce de vânturi

La răscruce de vânturi (Wuthering Heights) – mi-aduc aminte că eram pur și simplu înnebunită după surorile Bronte în liceu, îmi plăceau mai ales Emily și Charlotte. Iar La răscruce de vânturi mi-a rămas în memorie ca una dintre cele mai frumoase povești de dragoste din literatura universală, care m-a consumat mult timp după lectură: Heathcliff și Catherine, Linton și Issabela, iubirea neîmplinită, cea dorită, diferențele sociale, civilizat versus sălbatic, educație, destine, alegeri, tradiții etc. Iar ecranizarea din 1939 mi s-a părut fidelă cărții și atmosferei acesteia. Neapărat de văzut!

The-French-Lieutenant-s-Woman-meryl-streep-32620362-720-390

Sursa

Iubita locotenentului francez

Iubita locotenentului francez (The French Lieutenant’s Woman) adaptată pentru cinema de faimosul Harold Pinter după minunatul roman scris de John Fowles (cronica cărții aici). Filmul a fost regizat de  și i-a avut cap de afiș pe  (în rolul Sarah și deopotrivă Anna, actrița care o joacă pe Sarah) și  (personajul Charles și actorul Mike).

Pentru că volumul lui Fowles este deosebit ca formă, spunând povestea biologului de familie bună Charles și a guvernantei Sarah, istorie amoroasă plasată în secolul al XIX-lea și narată din perspectiva secolului XX, a momentului scrierii, cu plimbări narative jucăușe, Pinter și Reisz au hotărât să expună pe marele ecran filmarea unui film în film – soluție care li s-a părut a se apropia de carte. Astfel, Meryl Streep o joacă pe actrița Anna (din prezentul filmului) care primește rolul lui Sarah, guvernanta; iar Jeremy Irons are dublul Mike, actorul care-i dă viață nobilului Charles. Sunt puțin încurcate ițele, dar metoda este inedită. Practic, vă veți uita la două povești de dragoste 🙂 – trei dacă numărați și idila dintre Meryl și Jeremy.

publicity-photo

Sursa

Persuasiune

Persuasiune (Persuasion) – pun pe listă ecranizarea romanului Persuasiune din 1995 pentru că un film după scrierile lui Jane Austen mi se pare necesar în listă, iar Mândrie și prejudecată, de exemplu, mi se părea mult prea la îndemână (deși, poate, ceva mai bună adaptarea din ’40).  a semnat regia, alegându-i pe  (Anne Elliot) și  (Frederick Wentworth) ca staruri. Început de secol XIX, o familie aristocrată cu probleme financiare, dar care ține la aparențe. Doi tineri îndrăgostiți: ea, parte a familiei menționate, el, parte a unei familii modeste și posesor al unui viitor incert. Eterna dramă: Anne (acea ”ea”) este obligată de tatăl ei să rupă logodna cu Frederick (”el”). Opt ani mai târziu, se regăsesc, în circumstanțe foarte diferite. Dar dragostea …

1111849437_9064

Sursa

Pasiune

Pasiune (Possession), un fel de răspuns la Iubita locotenentului francez, ar fi fain să le urmăriți la pachet (deși atât romanele, cât și ecranizările, sunt complet diferite, după umila mea părere). Cartea este scrisă de A. S. Byatt (Booker Prize pentru volum în anul publicării – 1990), iar filmul este făcut de  în 2002, cu  (Maud Bailey) și  (Roland Michell) în prim plan și  (Radolph Henry Ash) și  (Christabel LaMotte) în cel secundar. Foarte pe scurt, cartea urmărea întâlnirea dintre Maud și Roland, doi academicieni în căutarea adevăratei relații dintre doi poeți (fictivi) din epoca victoriană, Ash și LaMotte. Eroii noștri din prezentul narațiunii se iau la întrecere cu alți cercetători pentru a descoperi primii povestea de iubire dintre cei doi poeți. Evident, în film, Roland și Maud ajung împreună, de dragul spectatorilor. Dar e fain, o să vedeți.

love_in_the_time_of_cholera_still

Sursa

Dragoste în vremea holerei

Dragostea în vremea holerei (Love in the time of cholera, 2007) – bine, da, e o discrepanță mare între Gabriel Garcia Marquez (scriitorul) și  (regizorul) sau  (scenaristul). Ca în orice film, nu prea le iese să-i pună realismul magic al lui Marquez, frazele meșteșugite, perspective diferite ale unor personaje diferite, povestea de dragoste care este mai mult decât o simplă poveste de dragoste, etc. pe ecran. Dar zău că  face toți ”banii” :). Dacă vă va plăcea filmul, e bine să vă întoarceți la carte (lecție învățată și cu alte ocazii, nu?) – cronici aici și aici.

the-reader1

Sursa

Cititorul

Cititorul (The Reader) – greu de crezut că nu v-ați avântat, până acum, în cartea lui Bernard Schlink sau în filmul lui . Mie mi-au plăcut mult!  este fermecătoare în rolul Hannei Schmitz, iar  și  se descurcă bine interpretându-l pe Michael Berg tânăr, respectiv matur. Inițiere în dragoste și erotism condusă de Hanna, o taxatoare de tramvai cu un trecut încărcat, pe care i-l ascunde mult prea tânărului amant, adolescentului Michael, cititorul din titlu. Au un iz aparte cele două producții (una literară, cealaltă cinematografică), pe care chiar nu vreau să-l stric dezvăluind. Dar vi le recomand!

one-day-1024

Sursa

O zi

O zi (One Day) – după romanul omonin al britanicului David Nicholls (care a semnat și scenariul filmului din 2011), în regia lui , cu  (Emma) și  (Dexter), aparent o comedioară romantică, cu siguranță o poveste de dragoste stranie, dulce, inedită. Ideea care stă la baza atât a cărții, cât și a filmului, este următoarea: Emma și Dexter sunt înfățișați pe parcursul a aproximativ douăzeci de ani în aceeași zi – 15 iulie – chiar dacă nu sunt împreună fizic. Au o relație amoroasă de scurtă durată, devin prieteni și, într-un fel sau altul, păstrează legătura chiar dacă viețile lor se dezvoltă în direcții diferite. Merită vizionat (/citit!). Mai multe despre film (și carte) în cronica aceasta.

Jay si Daisy

Marele Gatsby

Marele Gatsby (The Great Gatsby, 1974, 2013) – știu, o controversă recentă. Fitzgerald este magistral, îl ador, este unul dintre acei scriitori care au reușit, prin fir narativ, prin descrieri complexe, răvășitoare, prin alegerea cuvintelor, prin stilul său inconfundabil, să creeze o istorie a unei iubiri imperfecte, nefericite, dar frumoasă și crudă deopotrivă, a unei relații ce schimbă, transformă și, în cele din urmă, distruge o viață (cronică aici). Mulți spun că , cu ajutorul scenariului lui  și interpretărilor lui  (Jay Gatsby),  (Daisy Buchanan) și  (Tom Carraway) bate de departe ecranizarea lui  () – considerată excesivă, slabă, cu mult kitsch. La oricare dintre versiuni v-ați uita, veți ieși câștigați (despre cea mai recentă variantă, aici).

 

Acum, dacă vreți povești care să nu vă provoace atât de tare și, eventual, să vi se livreze cu final fericit, puteți să vă uitați la oricare dintre ecranizările după cărțile lui Nicholas Sparks (cum ar fi The NotebookA Walk to Remember – aveam obsesie pentru el la începutul liceului, cred că l-am văzut de vreo cinci-șase ori –, Dear John ș.a.m.d) sau la filme precum P.S. I love you (după cartea cu același titlu a Ceceliei Ahern), Stardust (ecranizare a volumului lui Neil Gaiman) și atât de multe altele. 

Voi ce filme de dragoste inspirate din cărți mai aveți în minte?

 

și-a încheiat studiile de licență la Facultatea de Litere, UB, Literatură Universală și Comparată, iar pe cele de masterat la SNSPA, Antropologie. În prezent, este redactor colaborator la „Suplimentul de cultură”, „DLITE”, „Revista Arte și Meserii” etc. Printre altele, managerul proiectului „Carte peste carte” al Asociației Paspartu. Editor, coordonează colecția „n'autor”, de literatură română contemporană de la Editura Nemira.


23 comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *