Pentru majoritatea dintre noi a trecut de mult vremea când ne bucuram de o lună sau de trei luni de vacanță. Deși, involuntar, asociez încă vara cu vacanța mare, în ultimii ani cele mai lungi vacanțe au fost cele de o săptămână. În general, e mai ușor să alternezi săptămânile de lucru cu câte un week-end prelungit pe care-l transformi într-o mini-vacanță. 

Din când în când, îmi revin în minte imagini fugitive cu zile lungi de vară, când timpul se scurgea leneș și găseam vreme chiar și să mă plictisesc. Acum nici măcar timpul pe care-l petrec așteptând la o coadă, la o programare, sau pe drum între două întâlniri, nu mai e timp de plictis. Mereu am ceva de citit, de răspuns la vreun mail sau la un comentariu pe Facebook. Câteodată nici nu-mi dau seama când am ajuns dintr-o parte în alta. Of, unde sunt verile de-altădată? 🙂

Dar gata cu smiorcăiala, că nu despre asta voiam să vorbesc. Gândindu-mă eu la concediile tot mai scurte și la diminețile și serile petrecute în metrou (sau autobuz, după caz), mi-a venit ideea că ar fi amuzantă o listă de cărți cu jurnale de călătorie care să ne transpună într-un alt context și să ne ajute să mai scăpăm de griji. Pe piața editorială românească au apărut tot mai multe memorii, jurnale, amintiri sau jurnale de călătorie, unele despre vremuri trecute, altele despre destinații exotice, majoritatea despre locuri și timpuri pe care nu ai cum să le cunoști în mod direct în decursul unei singure vieți. Și eu trebuie să recunosc că a început să mă atragă tot mai mult non-ficțiunea, mai ales cea bine scrisă.

Cum e destul de dificil să scriu despre toate cărțile pe care le citesc sau pe care-mi pică ochii, am zis că nu mă compromit dacă, din când în când, mai fac și câteva liste tematice. Așa mi-a venit într-o zi, cu soare, evident, ideea de a scrie o listă cu 10 jurnale de călătorie de citit în drum spre birou.

 

america-dezgolita-de-la-brau-in-jos-2_1_produsAmerica dezgolită de la brâu în jos 2, de Raluca Feher

Al doilea volum al călătoriilor Ralucăi Feher în America de Sud (despre primul a vorbit într-un interviu cu Cristina Foarfă), prezintă aventurile sale în Argentina, Brazilia, Peru, Columbia, într-un stil lejer și amuzant. Oameni și situații insolite, peisaje exotice și dorința de „a-ți lua lumea-n cap”. E posibil să vă facă să nu mai vreți să ajungeți la birou 🙂

„Raluca Feher e o rockeriță a scrisului, din cel puțin două motive. Unu: lucrează în publicitate, unde cuvintele scapără și pocnesc din câlcâie. Doi: în literatura convențională (și prost) denumită „de călătorie”, blues-ul nu invită la înfierbințirea sângelui, ci la picoteală. Pe rastelul din care ea își ia armamentul scrie, cu litere electrice, „Rock’n roll over, Beethoven”. Dacă i-ați citit pățanile din Argentina, Uruguay și Chile, știți la ce să vă așteptați: ritm de TGV, fraze trepidante și un cocktail afectiv cu o rețetă ușor de transcris și greu de nimerit: ironie, insolență, bravadă, nițică exasperare și credința că poți lua la bord orice pasager fără riscul de a-l pierde de client. Mulțumesc, Raluca Feher. Fiindcă scrii cum scrii, dar și fiindcă ai umblat după vize și pentru mine.” (Radu Paraschivescu) (Editura Trei)

coperta1O plimbare în pădure: Redescoperind America pe cărările Munților Apalași, de Bill Bryson

Bill Bryson este un povestitor minunat și cu o cultură enciclopedică care pe mine m-a umplut de invidie. Cred că nu există subiect pe care să nu-l cunoască și, din fericire pentru noi, are și un mare talent la povestit, așa că scrie niște cărți deopotrivă frumoase și pline de informații interesante. A mai scris despre America și în volumul Însemnări dintr-o țară mare (Curtea-Veche)  și, în aceeași colecție la Polirom („Hexagon. Cartea de călătorie”) i-a mai apărut volumul De cealaltă parte a lumii: Călătorind prin Australia; în curând, va apărea și Călătorii prin Europa.

„Appalachian Trail, unul dintre cele mai lungi trasee montane din lume, străbate 14 state pe o distanță de peste 3.400 de kilometri, de-a lungul Coastei de Est americane. Dornici să admire peisajele superbe de pe această rută, Bill Bryson și prietenul sau Stephen Katz hotărăsc să o parcurgă pe jos de la un capăt la celălalt. Ei pornesc din statul Georgia, în sud, și își încheie drumeția în Maine, fără să reușească totuși să-și respecte întocmai planul inițial. Ursii, pumele, șerpii, plantele otrăvitoare și insectele purtătoare de boli pe care le-ar putea întâlni pe traseu ar descuraja un om obișnuit, dar nu și pe ambițiosul explorator Bill Bryson. Deși are parte de hărți prost întocmite, de condiții meteo îngrozitoare și de un companion morocănos, el face tot ce poate să învingă obstacolele și să-și împlinească, după cum spune, țelul de o viață: să nu moară în sălbăticie.” (Editura Polirom)

0_2238

Parisul personal: Autobiografie urbană, George Banu 

Urmat de Parisul personal: Cartea cu daruri, volumul prezintă o viziune personală asupra unuia dintre cele mai iconice orașe din lume. Textele criticului de teatru George Banu sunt însoțite de fotografiile Mihaelei Marin.

„În ultima zi a anului 1973, George Banu, devenit după patruzeci de ani o personalitate a scenei teatrale europene, sosea la Paris. Cu talent și emoție, el recompune aici drumul ce i-a permis să descopere și să creeze un „Paris personal“ în sânul celebrului oraș. Spațiul fixează amintirile timpului, știm de la Proust, și aici putem afla efectul acestei relații poetice de-a lungul locurilor din memorie pe care autorul le evocă și prietena sa, Mihaela Marin, le fotografiază. O ocazie de a urmări totodată reperele unei «autobiografii urbane» și de a descoperi un Paris dublu, când secret, când exemplar. O carte ce se plasează între mărturia subiectivă și descrierea obiectivă, între promenada personală și mitologia «orașului luminilor», o carte despre experiența unui emigrant care a integrat Franța fără a-și uita originea. Parisul personal de George Banu desenează harta acelui oraș individual capabil să restituie o biografie. Citind-o, le descoperim împreună, căci autorul se mărturisește și, în același timp, călătorește.” (Editura Nemira)

tn1_jurnalul_expeditiei-vol1-c1Jurnalul expediției spre Polul Nord, Fridtjof Nansen

În mijlocul verii e un exercițiu de voință să-ți imaginezi frigul polar, mai ales dacă ești într-un mijloc de transport în comun. Și nu ai aer condiționat. Și toate geamurile sunt închise. Și mașina e blocată în trafic. Ați înțeles ce vreau să spun :).

„Jurnalul de față este relatarea captivantă a expediției lui Fridtjof Nansen către Polul Nord. Autorul alternează observațiile științifice și notele de jurnal cu fotografii și desene, dar și cu înregistrarea celor mai profunde trăiri care l-au bântuit pe tânărul explorator pe tărâmurile temute ale Nordului înghețat. Primul volum prezintă începutul expediției și aventurile navei Fram, prinsă în ghețurile Nordului, până în toamna anului 1894, când au fost făcute pregătirile pentru călătoria cu săniile spre Polul Nord. Cel de-al doilea volum descrie călătoria de cincisprezece luni cu săniile întreprinsă de Fridtjof Nansen și de locotenentul Johansen, deriva navei Fram și revenirea în Norvegia, în august 1896.” (Editura All)

26-408914-Coperta_fataVând kilometri, Mihai Barbu

Ajunsă deja la ediția a V-a, cartea lui Mihai Barbu a fost un adevărat fenomen editorial din mai multe puncte de vedere. În primul rând, prin conținut: pe lângă text, fotografiile chiar sunt excepționale și la o calitate grafică deosebită. În al doilea rând, proiectul în sine: pentru a-și finanța călătoria pe motocicletă spre Mongolia, Mihai Barbu a început un proiect de crowdfunding ce a avut mare succes. Pentru a face rost de banii de care mai avea nevoie, și-a împărțit drumul în „parcele” și celor care cumpărau o bucată le oferea fotografiile și povestea aferentă. Cool, nu? 🙂

„Un om, o motocicletă, 26 000 km, 4 luni, 13 ţări. Peste 500 de imagini incredibile şi multe pagini de poveste în 43 de scrisori. Mihai Barbu este vânzătorul de kilometri. În 2009, a plecat singur timp de patru luni spre Mongolia, călare pe motocicleta lui, Doyle. Deşi îşi planificase călătoria cu doi ani înainte, Mihai şi-a dat seama înainte să plece că nu i-ar strica nişte bani în plus: 2 000 de euro, sumă care i-ar fi asigurat benzina pentru cei 26 000 de kilometri. Aşa că Mihai şi-a împărţit drumul în parcele de câte 500 de kilometri şi, în schimbul a 50 de euro pentru fiecare parcelă vândută, le-a oferit cumpărătorilor: povestea şi fotografiile realizate pe bucata respectivă de drum, numele fiecăruia scris pe un abţibild şi lipit pe parbrizul lui Doyle. Bonus: o pietricică de pe fiecare parcelă. În mai puţin de două săptămâni, toţi kilometrii au fost vânduţi şi, odată demarată călătoria, scrisorile personalizate pentru cei 43 de cumpărători au început să curgă pe Mongolia.ro.” (Editura Art)

26-408734-Coperta_fataPe uscat sau cu paharul plin: Călătoriile unui băutor, de Lawrence Osborne

Eu sunt un mare fan al „Colecției Narator” a Editurii Publica. Îmi plac poveștile de viață descoperite acolo, îmi place că sunt lejer scrise și se citesc repede (deși unele pot fi și destul de profunde,  precum Dulcele bar al lui J.R. Moehringer). Încă nu am citit Pe uscat sau cu paharul plin, mi-am propus să o iau la plajă, Adică, în drum spre serviciu, voiam să zic.

„Lawrence Osborne este, poate, unul dintre cei mai erudiți călători și băutori contemporani (sper că volumul de față clarifică nuanța subtilă dintre băutor și consumator de alcool), iar povestea pe care o spune este o încercare de a-și rezolva ceea ce el numește „o criză personală, o curiozitate privată“, luându-și câteva luni pentru a se „drege“ după o serie de episoade alcoolice. Dincolo de nivelul declarativ, rămâne însă o întrebare nerostită: ce (se) poate învăța de la țările care au interzis alcoolul (deși, dacă cineva poate găsi ceva de băut în asemenea locuri, acesta este connaiseur-ul Osborne)? Răspunsul este o scufundare fascinantă într-un carusel complex de idei și ipoteze dintre cele mai vechi, despre modul în care concepem funcționarea celor două lumi pe care le numim Estul și Vestul, despre plăcerea și lupta dintre a bea și a nu bea și despre ritualul de a obține o băutură atunci când vrei și unde vrei, fie într-o fabrică de bere din Pakistan, într-o vie din afara Beirutului, în bordelurile poziționate de-a lungul frontierei dintre Malaezia și Thailanda, în insulele din estul Scoției sau de Anul Nou în Oman. O poveste dureros de sinceră, de o onestitate dezarmantă. O carte de citit la orice oră, de preferat cu o pauză la ora 18:10.” (Louis Ulrich) (Editura Publica)

26-408928-Coperta_fataArta de a călători, de Alain de Botton 

Alain de Botton e mare meșter în a da lecții despre cum se fac lucrurile. De fapt, a înființat și o școală pe tema asta. Ultima lui carte tradusă în română ne învață cum să călătorim mai cu spor. Mă gândesc s-o răsfoiesc și eu după ce aflu Cum îți poate schimba Proust viața sau Cum să ne gândim mai mult la sex.

„Puţine actvităţi par să ne provoace atâta fericire ca o călătorie: să îţi faci bagajul şi să pleci undeva, departe de casă, într-un loc cu altfel de obiceiuri, climă, peisaje. Însă, deşi suntem inundaţi cu sfaturi despre unde ar trebui să călătorim, adesea ne întrebăm de ce ar trebui să mergem într-un anumit loc şi în ce fel călătoriile noastre ar putea deveni cât mai satisfăcătoare. Cu ajutorul unor scriitori, artişti şi gânditori – printre care Flaubert, Edward Hopper, Wordsworth şi Van Gogh – bestsellerul lui Alain de Botton, Arta de a călători, oferă informaţii nepreţuite despre subiect, de la romantismul vacanţelor, la minibarurile din hoteluri, aeroporturi şi obiective turistice. Antidotul perfect pentru ghidurile care ne spun exact ce să facem când ajungem acolo, Arta de a călătoriîncearcă să ne explice adevăratele motive pentru care călătorim în anumite locuri şi, mai mult, ne sugerează cum am putea avea călătorii mai împlinite.” (Editura Vellant)

26-409149-Coperta_fataNoroi, transpirație și lacrimi: Autobiografia lui Bear Grylls

Autobiografia lui Bear Grylls nu intră chiar la jurnal de călătorie, dar având în vedere conținutul cărții, cred că își poate găsi locul în lista asta. M-am tot uitat și eu la emisiunile lui, deși înfricoșătoare și, de multe ori, scârboase, mă țineau pe canapea în fața televizorului. Adevărul e că e un tip original și chiar simpatic și sfaturile lui ar putea fi folositoare. Nu e chiar genul meu de jurnal de călătorie, prefer mai mult stilul lui Bill Bryson, însă l-am admirat de multe ori pe Bear Grylls pentru curajul lui și încăpățânarea lui și, mai ales, pentru că oferă o lecție despre cum să nu te lași învins în situații extreme.

„Bear Grylls a plecat întotdeauna în căutarea marilor aventuri. A copilărit într-o insulă bătută de vânturi de pe coasta Angliei, unde a învățat de la tatăl lui să navigheze pe mări și să urce pe stânci de la o vârstă fragedă. Nu a trecut mult și micul explorator se furișa în expediții de alpinism care țineau toată noaptea. Apoi, student la prestigiosul Eton College, Bear și-a găsit un sens în viață prin alpinism și arte marțiale. Așa a ajuns la poalele munților Himalaya și după aceea s-a pregătit cu un mare maestru de karate în inima Japoniei, o experiență care i-a adus centura neagră 2 dani. Întors acasă, a început să se antreneze împreună cu trupele speciale britanice SAS (Serviciile Speciale Aeriene), o experiență care îl va împinge la limitele rezistenței fizice și mentale. Dar urmează dezastrul. Bear își rupe spatele în trei locuri, într-un accident petrecut în timp ce zbura cu parașuta în Africa. Doctorii nu-i mai dau șanse să meargă vreodată. Dar iată că după numai 18 luni, la doar 23 de ani, Bear devine unul dintre cei mai tineri alpiniști care escaladează Everestul. Și acesta e doar începutul nemaipomenitelor lui aventuri în lumea largă. Cunoscut și admirat de milioane de oameni ca protagonistul emisiunii TV Man vs. Wild, Bear Grylls a supraviețuit în locuri și situații în care mulți nu s-ar aventura. În această carte ne spune povestea emoționantă a unei vieți pline de curaj, îndrăzneală și putere, de neratat pentru orice cititor pasionat de aventuri.” (Editura Nemira)

coperta1 (1)Jurnal pe motocicletă, Ernesto Che Guevara

Previzibil, știu, dar nu puteam să nu pun îl lista asta și Jurnalul lui El Comandante. Tinerețe, aventură, nonconformism, revoluție, iubire, Che Guevara rămâne în continuare un personaj iconic și fascinant.

„Tânărul Ernesto Guevara, student la medicină, și prietenul sau Alberto Granado, licențiat în chimie și biologie, pornesc într-o lungă călătorie prin America de Sud, animați de sentimente caritabile. Ceea ce pentru alții ar fi putut reprezenta punctul culminant al vieții a însemnat doar începutul pentru cel care avea să devină El Che, simbolul mișcării revoluționare cubaneze și boliviene și imaginea rebelului, adoptată de mulți tineri de-a lungul timpului. Peregrinările sale îi vor schimba radical modul de gândire: convins că cei umili au nevoie nu de cunoștințele sale științifice, ci de un lider care să le afirme și să le apere interesele, Ernesto abandonează studiile și se hotărăște să schimbe cursul istoriei Americii.” (Editura Polirom)

26-275419-Coperta_fataCuba continuă, Cosmin Bumbuț și Elena Stancu

E mai mult un album, e greu de luat în geantă până la serviciu, dar am zis că merită menționat. Fotografiile sunt excepționale, iar textele însoțitoare sunt și ele pline de expresivitate. E o carte cu „dor de ducă” și cu poftă de viață. Adică numai bună ca să uiți câtă treabă te așteaptă la birou 🙂

„Într-un fel de lume paralelă, într-o ţară izolată şi suspendată în timp de un regim politic autoritar şi controversat, oamenii au reuşit cumva să-şi păstreze inocenţa şi fericirea, «nestricaţi» de o economie bazată pe consum. În lipsa maşinilor, a tehnologiei şi a vitezei, localnicii dansează pe străzi, cântă şi râd cu poftă. Cuba continuă este o poveste despre cubanezi, despre oamenii care ştiu să se bucure de soare, de apă, de muzică şi de toate mărunţişurile din jurul lor. Aici, viaţa îşi urmează cursul firesc şi se derulează lent, cu seninătate, lipsită de orice fel de frici, tensiuni şi iritări. Râzi, cânţi, dansezi şi iubeşti atunci când îţi vine să faci asta. Cuba continuă e un întreg alcătuit cu grijă de doi oameni care au fost în Cuba şi au «văzut la fel», numai că unul se exprimă în imagini, celălalt în cuvinte. Există nişte corespondenţe stilistice şi emoţionale între atmosfera din textele Elenei Stancu şi cea din fotografiile lui Cosmin Bumbuţ. Cuba continuă e o carte lucrată atent şi este mai mult decât o suită de fotoreportaje: autorii au un fel de «privire monografică» asupra cubanezilor, ambalată într-un parcurs pseudoturistic (căci, în structura de adâncime, avem de-a face cu povestirea unei călătorii)”. (Mircea Vasilescu) (Editura Art)

 

Sursă cover foto

bookaholic-sustinut-de-carturesti-stripe-01

Click pe titlurile cărților pentru a le comanda din librăria online Cărturești!

5 comentarii
  1. AvatarPaulina Gabur

    Ma simt inghitita de multitudinea de recomandari interesante,precum Iona de balena.Cate vieti mi-ar trebui sa tin pasul cu voi_Nu-mi vine sa renunt la nici una, fac liste,caut sa ma tin la curent,dar repede descopar ca sunt prea multe liste de actualizat, prea multe carti de citit, prea putine clipe de ragaz.Si eu citesc zilnic, macar cateva pagini.

    Reply
    1. AvatarLaura Câlțea Post author

      Stai liniștită, și noi suntem la fel :)) Sunt foarte multe cărți de citit, într-adevăr,și mult prea multe sunt interesante. E greu să faci față, dar e bine să nu renunți 🙂

      Reply
  2. AvatarIngrid Constantin

    Multumesc pentru articol. Sunt cateva carti pe care nu le-am citit inca. De curand am o pasiune pentru Americi si am citit 2 carti de calatorie interesante pe care vi le recomand: “285 de zile in cautarea verii” – care chiar e scrisa de un roman, Alexandru Maruseac si “Walking the Amazon” – Ed Stafford.

    Spor la citit!

    Reply
    1. AvatarLaura Câlțea Post author

      Cartea lui Ed Stafford a fost tradusă și în română, tot la Polirom, în aceeași colecție ca și Bill Bryson. Mulțumesc și eu pentru completări și recomandări și spor la citit în continuare 🙂

      Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *