Dacă Meseria de romancier, cartea proaspăt adusă pe rafturile librăriilor din România, nu v-a potolit încă setea de Haruki Murakami, aflaţi că o nouă carte ar putea stârni interesul editurilor de la noi pentru o nouă traducere. Mai exact, zece ore de interviu cu celebrul scriitor au fost incluse într-o carte publicată recent.
Cele 10 ore şi 250.000 de caractere care au ajuns să formeze o carte au fost înregistrate de Mieko Kawakami, romanciera care a câştigat în 2008 însemnatul Akutagawa Prize. Premiul Akutagawa, înfiinţat în 1935, este oferit de Societatea pentru Promovarea Lecturii Japoneze de două ori pe an pentru cele mai bune povestiri publicate într-un ziar sau într-o revistă de un autor debutant sau nou în domeniul literaturii. Odată cu un ceas de buzunar, celor premiaţi li se oferă şi un milion de yeni japonezi.
Interviul de zece ore include o varietate de teme din viaţa autorului: de la copilărie şi până la feminism, de la faima recunoscută internaţional şi până la subiecte-cheie din cele mai cunoscute romane ale sale. „E adevărat că poţi scrie fără să te decizi cu privire la final?”, „Nu li se dă personajelor feminine prea multe roluri cu tentă sexuală?”, „Ce înseamnă să-ţi accepţi umbra?” şi „Scrii întotdeauna zece pagini pe zi, indiferent de ce s-ar întâmpla în jur?” – sunt doar câteva dintre nenumăratele întrebări adresate de Mieko Kawakami.
După aceste zece ore de interviuri, informaţia acumulată dezvăluie nu doar noi informaţii despre felul în care scrie Murakami (lucruri pe care nici măcar autorul nu le-a scris în „Meseria de romancier”), ci şi concluzii cu privire la felul în care Murakami însuşi îşi priveşte opera. Mieko îl consideră pe Murakami, fără să-şi ascundă surprinderea, un creator care deţine o mare libertate, bazată, în opinia lui Mieko, pe nenumăratele cărţi citite de scriitor.
„Mimizuku wa Tasogare ni Tobitatsu” (Haruki Murakami: A Long, Long Interview – Mieko Kawakami) este noua carte formată la capătul celor patru interviuri de zece ore în total.
Tot Murakami a mai mărturisit, în aceste interviuri, că se întâmplă să uite ce a scris cu mai mulţi ani în urmă, astfel că unele teme sau particularităţi se pot repeta. În ce priveşte unele „capcane” sau „jonglerii literare”, scriitorul mărturiseşte că nu le plănuieşte şi de unele îşi dă seama abia când îi atrag atenţia cititorii. Dacă le-ar planifica în avans, crede el, cititorii şi-ar da imediat seama de schema premeditată.
Întrebările directe ale lui Kawakami par să obţină răspunsuri la fel de directe şi, totodată, sincere, oferind astfel mai multe informaţii decât cele din Meseria de romancier. Kawakami a explicat că nu a fost uşor să ia aceste interviuri, fiind la rândul său scriitoare şi lovindu-se de riscul ca cele două teritorii de creaţie să se amestece prin prisma întrebărilor care ţin de arta scrierii.
Primul interviu a fost luat în 2015, fiind urmate de celelalte trei interviuri abia la începutul anului 2017. În funcţie de succesul acestei cărţi pe piaţă (şi deja ne putem aştepta la unul răsunător), ne putem pune speranţele într-o viitoare ediţie tradusă în limba română.
