
Istoria cenzurii literare merge departe în trecut, până undeva în Evul Mediu. Biserica Catolică stipulează o serie de publicaţii care au fost interzise congregațiilor sale încă din vremuri străvechi până în 1966.
Legea Campbell din Marea Britanie, care datează din 1857, a fost un decret care definea obscenitatea și imoralitatea în literatură şi impunea cenzura în funcţie de anumite criterii. Ok, vorbim de epoca Victoriană aici, însă legea respectivă a creat un precedent pentru legile de gen care au venit în secolul XX inclusiv în SUA. Legea Campbell a rămas intactă preţ de aproape 100 de ani când a fost schimbată şi astfel au reuşit să reintre în atenţia cititorilor romane celebre, precum “Amantul doamnei Chatterley”, care au făcut furori în prima jumătate a secolului trecut, însă supuse cenzurii.
După câteva zile în care am citit despre cenzură şi literatură interzisă, ne-am hotărât astăzi să vă prezentăm o serie de cărţi care, deşi în prezent sunt de referinţă, la vremea lor au trecut prin lungi procese de cenzură, fiind considerate imorale. Pe Wikipedia am citit ce cărți au fost interzise în trecut și care sunt în prezent în mai multe țări, aici este o listă alfabetică de cărți cenzurate, iar aici sunt 43 de romane celebre supuse cenzurii în SUA. Surprinzător (și nu prea) am descoperit și cărți pentru copii care fac parte din lista de romane celebre supuse cenzurii. Noi am selectat câteva din cele pe care le considerăm noi a fi printre cele mai importante și musai de citit într-o viață de om, dar care altcândva au fost privite la 180 de grade de cum sunt azi.
1. Ulise
Apărut în 1918, “Ulise” a fost interzis pe motiv că ar conţine prea multe scene de sex. Leopold Bloom vede o femeie pe o plajă, iar acţiunea ce a urmat a fost considerată cel puţin controversată. Mai mult, Bloom se plimbă la un moment dat prin Dublin şi se gândeşte la aventura soţiei sale, treaba petrecându-se într-o zi care, în ultima sută de ani, a devenit celebră în Irlanda şi a fost proclamată Bloomsday (ziua în care romanul lui Joyce este retrăit). În 1922, 500 de exemplare ale cărţii au fost, însă, arse în SUA.
Nu poţi pune parafa obscenului şi a pornografiei pe o scriitură până nu aducem în discuţie romanul lui D. H. Lawrence. Publicată în 1928, într-o eră în care pudibonderia nu mai era o chestiune la ordinea de zi, această carte a reuşit să ridice sprâncene în rândul criticilor, suficient încât să o interzică. Varianta necenzurată este într-adevăr un manual pentru cititorii fideli de Playboy. Lawrence a scris trei versiuni ale cărţii, în funcţie de ce i se interzicea și ce nu.
3. Aventurile lui Huckleberry Finn
Publicat în 1884, “Aventurile lui Huckleberry Finn” de Mark Twain a fost cenzurat pe motive sociale. Concord Public Library a numit cartea un “coş de gunoi potrivit numai pentru mahalale“, cenzurând-o la o lună de la apariţie. Referinţele la modul în care erau văzuţi şi subminaţi negrii în America au reflectat vremurile prin care societatea americană trecea la sfârşitul secolului XIX. Unii critici au considerat cartea ca fiind nepotrivită din punct de vedere lingvistic pentru studiul în şcoală sau pentru comercializarea în librării. În prezent este unul din romanele clasice studiate în mediul pre-universitar american.
“Călătoriile lui Gulliver” este un roman satiric, apărut în 1726, care a fost interzis la vremea sa pentru expunere de nebunie, urinare în public şi alte subiecte considerate atunci ruşinoase. Cartea precum o ştim este o lectură frumoasă pentru copii, personajul principal călătorind în lumi fantastice, cu pitici sau giganţi, unde caii vorbesc şi multe altele. “Gulliver” a fost iniţial cenzurat pentru subtilităţile politice pe care le conţine. În Irlanda a fost considerată obscen, iar William Mackpiece Thackeray spunea că această carte este “oribilă, scrisă de o minte murdară care foloseşte cuvinte murdare”.
Cartea lui Daniel Defoe a văzut tiparul în 1722, aşadar în aceeaşi perioadă cu “Gulliver”, împreună numărându-se printre primele scriituri apărute de lungimea unor romane. Cartea urmăreşte viaţa şi nenorocul unei fete care devine prostituată, fiind interzisă pe temeiuri sexuale.
Publicată în 1850, cartea lui Nathaniel Hawthorne a fost cenzurată datorită scenelor sex. Deşi astăzi este considerată o capodoperă și o poveste de dragoste care provoacă suspine şi lacrimi în rândul celor care o citesc, la vremea respectivă a fost văzută obscenă şi pornografică.
Publicată în 1852, cartea lui Harriet Beecher Stowe a avut parte de o lansare controversată. Se spune că atunci când preşedintele Abraham Lincoln a întâlnit-o pe Stowe i-ar fi spus “Deci tu este femeia care a scris cartea ce a cauzat acest mare război”, referindu-se la Războiul Civil. “Coliba unchiului Tom” a fost interzisă datorită limbajului folosit.
Publicată în 1857, “Madame Bovary” a fost interzisă pentru conţinutul său sexual. În timpul procesului, Ernest Pinard spune la un moment dat “Nu-i daţi tifon, nici văluri. Ne oferă natură prin nuditatea şi cruditatea ei”. Madame Bovary este o femeie care visează cu ochii deschişi, fără a-şi îndeplini dorinţele. Se căsătoreşte cu un doctor din provincie, încearcă să găsească dragoste în toate locurile greşite şi, ulterior, se auto-distruge. Cartea este povestea unei femei ale cărei vise sunt prea mari, încât la un moment dat o depăşesc. Adulterul şi alte acţiuni ale sale au fost considerate la jumătatea secolului XIX imorale.
9. Clopotul de sticlă
The Bell Jar este singurul roman al poetei Sylvia Plath, publicat în 1963, la câteva săptămâni înainte de sinuciderea sa, şi care a apărut sub pseudonimul Victoria Lucas. Cartea a rămas celebră nu doar pentru că oferă o perspectivă auto-biografică a gândurilor autoarei, dar este inclusiv o scriitură matură, relatată la persoana I de Esther Greenwood, protagonista care se luptă cu proprii demoni. Depresia şi tentativele de suicid ale personajului au iscat controverse şi ulterior au condus la cenzură, cu atât mai mult pentru că autoarea s-a sinucis.
Până să fi câştigat Nobelul în 1983 (la aproape 30 de ani de la publicare) sau fie considerat o capodoperă, romanul lui William Golding (devenit ulterior Sir William Golding) a fost refuzat de peste 20 de edituri până să fi fost publicat. Cartea vorbeşte despre aventurile unui grup de băieţi, refugiaţi pe o insulă şi care îşi crează propria lor micro-civilizație. Deşi s-a dovedit a fi un bestseller, “Împăratul muştelor” a fost interzisă în anii ’50-’60 pentru uzul excesiv de limbaj vulgar şi violent.
11. Decameronul
Apărut iniţial la jumătatea secolului XIV, “Decameronul” lui Boccaccio este o povestire în ramă (termen din şcoală învăţat) care cuprinde 100 de povestioare despre 10 tineri, şi pe care noi l-am citit încă din liceu la istorie. În 1922, însă, la 500 de ani de la apariţie, o versiune “epurată” a Decameronului a fost confiscată în Cincinnati, urmând ca în anii următori să fie retrasă de pe piaţa americană, cenzurată şi repusă în comerţ. În 1932 a fost abrogată cenzura cărţilor importate în Minnesota, însă în multe state americane a continuat să fie o lectură interzisă. Chiar şi la jumătatea secolului trecut Decameronul era pe lista neagră a National Organization of Decent Literature.
În 1980, piesa lui Shakespeare a fost interzisă în mediul preuniversitar din Michigan, datorită personajului evreu Shylock. În mod similar a mai fost interzisă în şcoli şi în alte state americane pe parcursul secolului trecut.
Cartea lui Norman Mailer despre care am mai vorbit săptămâna aceasta a fost interzisă în 1949 în Canada din ordin ministerial. Ministrul Administrării Fiscale, însă, a recunoscut ulterior că nu a citit cartea, ci doar câteva pasaje subliniate care i-au părut dezgustătoare. La fel, romanul de debut a lui Mailer a fost interzis în acelaşi an în Australia.
Lista, desigur poate continua. Să ne amintim numai de 1984 al lui Orwell şi de nenumăratele motive politice pentru care a fost interzis după publicare în 1948. Pentru că tot am spus de romane cenzurate pentru scenele de sex, să nu uităm Lolita lui Nabokov sau chiar și Alice în Țara Minunilor.
Dintr-un articol apărut acum 4 ani, aflăm că o serie de cărți scrise de români au fost interzise în Republica Moldova. Printre ele s-au numărat “Basarabia – pamânt românesc”, de Nicolae Titulescu, “Istoria lui Ștefan cel Mare” de Nicolae Iorga, Cântarea României de Alecu Russo și Pădurea spânzuraților de Liviu Rebreanu. Acum aproape că nu ne vine a crede.
Noi, însă, ne oprim aici şi vă dăm şi vouă mână liberă să completaţi lista de romane celebre supuse cenzurii la vremea lor, dar devenite de referinţă până în prezent.
Nimic nou pe frontul de vest, Remarque;
O tragedie americana, Dreiser;
Fructele mâniei, Steinbeck;
Versetele satanice, Rushdie;
ETC.