Ca project manager al Bookaholic, istoria 2014-lui meu literar se confundă în bună măsură cu istoria site-ului, la fel ca în ultimii aproape patru ani, de altfel. Și nu pot zice că nu-mi place. 🙂

2014 e anul în care am discutat cel mai mult despre literatură cu oameni din afara zonei culturale. Am mers cu idei și proiecte în care cred foarte mult la agenții de publicitate sau la clienți și am încercat să le vorbesc despre publicul Bookaholic, despre ce înseamnă să discuți firesc despre cărți, despre literatura care face parte din viața noastră. După reacțiile multora dintre ei, m-am bucurat să văd că se putem face lucruri împreună (pe unele le veți vedea în curând, pentru altele așteptăm confirmări). Iar asta pentru că nu credem că domeniul cultural trebuie să fie Cenușăreasa, credem că e nevoie de bugete pentru a face lucruri de impact și că e obligatoriu ca oamenii să fie plătiți pentru munca lor. E bine că din ce în ce mai mulți oameni înțeleg acest lucru și că, dacă vorbim de cum funcționează Bookaholic, mă bucur că parte din echipă e Adinel Tudor, care susține proiectul necondiționat nu doar financiar, ci și moral sau că Librăriile Cărturești ne sunt alături ca partener pe termen lung.

M-am bucurat enorm pentru cele două premii câștigate, la Gala Radio România Cultural pentru cel mai bun proiect online și la Gala Forbes pentru cel mai cool brand din domeniul new media, m-am bucurat să văd și că micile (deocamdată!) campanii de susținere a literaturii române au avut un răspuns mult peste așteptări (Cărțile anului 2013 – cele mai bune cărți românești, Eminescu #Cool #FB #Iarba#citescliteraturaromana) și, în general, m-am bucurat pentru fiecare lucru fain făcut de cineva din echipă, fie că aveau legătură cu Bookaholic (interviuri, aprecieri, articole excelente), fie că nu (cărți, proiecte personale).  Iar cel mai mult mă bucur când primim mesaje din partea cititorilor, care ne spun că au descoperit o carte sau un autor datorită nouă sau că i-am făcut să se gândească mai mult sau din altă perspectivă la ceva. Și ar mai fi multe motive de bucurie, dar mă opresc aici. Un infografic pe scurt cu Bookaholic în 2014 am făcut aici.

Uitându-mă în urmă, îmi dau seama că aș fi vrut să scriu despre mai multe dintre cărțile pe care le-am citit și care mi-au plăcut mult. Sper s-o fac anul ăsta. Nu am făcut-o din mai multe motive, principalul fiind că uneori chestiunile organizatorice m-au aglomerat, că între o discuție cu un potențial partener și o cronică de carte discuția “a ars” mai tare în momentul ăla și că în spatele a ceea ce se poate citi pe site e o bucătărie internă cu ingrediente complicate, aromate și uneori picante. 🙂 Iar un altul a fost că, din fericire, de foarte multe ori superfetele din redacție au fost mai rapide cu materialele. 🙂 Și, că tot a venit vorba de echipă, anul ăsta s-a mărit, avem colabolatori noi și, de asemenea, o rubrică de contributorsunde citim ce ne scriu invitații noștri foarte speciali.

Ar mai fi multe de spus despre Bookaholic, dar o las pe data viitoare, așa că să trecem la cărți. 🙂

Zece cărți

Lucrarea Iubirii de Gabriel Osmonde

A fost anul descoperirii lui Osmonde. Am început cu Lucrarea Iubirii care m-a înnebunit la propriu, a continuat cu Alternaștere care, deși mi-a plăcut mult, n-a avut același efect devastator și s-a încheiat cu Călătoria unei femei care nu se mai temea de îmbătrânire, în care am găsit multe, multe lucruri care m-au tulburat profund. Și așa l-am reluat și pe Makine și nu voi aminti decât Iubirea omenească, care se apropie mult ca efect de Lucrarea Iubirii.

Fata din casa vagon de Ana Maria Sandu

M-am simțit foarte prost că am citit atât de târziu cartea Anei Maria Sandu. E o carte de o forță extraordinară, cu atâtea nuanțe, subtilități, cu atâtea lucruri care-ți răscolesc pe sub piele încât o citești fără să respiri.

Culorile rândunicii de Marius Daniel Popescu

Tot anul acesta l-am descoperit și pe Marius Daniel Popescu, pe care l-am văzut inițial la FILIT și mi-a atras atenția prin dezinvoltura cu care vorbea și punea problema. Mi-am luat imediat Simfonia lupului și, la scurt timp, când a apărut, Culorile rândunicii, ambele excelente, cu un suflu atipic, cu un stil inedit și foarte viu. Interviu cu autorul

Apropierea de Marin Mălaicu Hondrari

Mi-a plăcut chiar mai mult decăt Lunetistul, ceea ce nu credeam că se poate întâmpla. 🙂 Dicolo de construcție, e o carte cu o atmosferă foarte specială, care te trage în ea, te face parte dintr-o poveste puzzle și ajungi să cauți și tu, alături de protagoniști, poezia. Mă bucur să aud că va fi ecranizată de Tudor Giurgiu în curând, de-abia aștept.

City of Lies: Love, sex, death and the search for truth in Tehran de Amrita Navai

Iranul e unul dintre subiectele care mă pasionează. Am fost acolo de două ori, am vorbit mult cu oamenii, am încercat să le aflu poveștile. Iar cartea Ramitei Navai fix asta face, spune niște povești neașteptate pentru ochiul încărcat de prejudecățile mediatice și o face într-un ton extrem de firesc, demontând imaginea “clasică” a Iranului contemporan și vorbește despre cum oamenii încearcă să-și găsească o normalitate proprie când trăiesc într-un regim totalitar, fie că sunt prostituate, gay, tienri care se iubesc sau femei singure.

Dragă viață de Alice Munro

La Alice Munro cel mai mult m-a atras modul în care își construiește poveștile, cum lasă unele lucruri în suspensie, cum trece firesc la altele, cum se joacă cu timpurile, cu firul acțiunii, cu personajele, cum privirea pare din afară și cum te lasă pe tine, ca cititor, să umpli golurile.

Iubiri caraghioase de Milan Kundera

Kundera era o iubire mai veche, dar la Iubirile sale caraghioase abia în 2014 am ajuns uimită, încă o dată, de toate subtilitățile psihologice ale personajelor sale și ale acțiunilor lor, de finețea observațiilor, de micile gesturi care spun multe și de poveștile de o profundă umanitate.

Pe când eram doar niște puști de Patti Smith

Cu toată verva ei nebună, cu toată “naivitatea”, entuziasmul, puritatea artei și a firii ei, Patti m-a cucerit de la primele rânduri. Am trăit acolo, cu ea, povestea cu Robert, m-am plasat în New York-ul nebun al acelor ani și, cred, e una dintre cele mai vii mărturii ale unei epoci. Cronică

Demonul amiezii. O anatomie a depresiei de Andrew Solomon

Demonul Amiezii m-a făcut să chestionez multe din lucrurile pe care le credeam despre mine, despre anumite emoții, stări pe care le am, dar și multe lucruri legate de cei din jurul meu. Cred, în primul rând, că m-a făcut mai atentă la semnele depresiei, e o carte care-ți arată, din diverse unghiuri, unele foarte personale și altele teoretice, ce înseamnă, de fapt, această cumplită boală. Interviu și cronică.

Soldații. Poveste din Ferentari de Adrian Schiop

A fost una dintre primele cărți citite în 2014, rămasă pe o listă deschisă și neterminată din anul precedent. O carte excelentă din toate punctele de vedere, Soldații, dincolo de faptul că descrie o lume marginală, puțin accesibilă de obicei, e o poveste nuanțată a unor sentimente, a unor raporturi din cadrul unei relații complicate, cu niște personaje pe care le vezi vii în fața ochilor. Și e o carte foarte importantă în literatura română prin temele ei, de la periferie la homosexualitate.

Un muzeu

Despre Muzeul Inocenței este vorba, fantasticul loc creat de Orhan Pamuk în Istanbul, un loc ce adune toate obiectele la limita dintre real și imaginar ce apar în fermecătoarea carte a scriitorului turc. E un loc ce dă concretețe poveștii de dragoste dintre Kemal și Fusun, o oprire obligatorie în orice vacanță la Istanbul a unui bookaholic. Pe mine m-a emoționat tare, și sub influența puternică a cărții fiind, pe care tot când eram în vacanță acolo am citit-o. Mai multe despre el am scris aici.

Trei evenimente

FILIT

Nu fusesem în 2013 la prima ediție FILIT Iași și, deși știam în mare la ce să mă aștept, am fost copleșită de dimensiunea festivalului, de toate lucrurile faine care s-au întâmplat acolo, de concentrația maximă de scriitori faini, români și străini, și de faptul că literatura a ținut prima pagină pentru câteva zile. Dacă ar fi să selectez doar câteva momente, aș alege conferința lui Mircea Cărtărescu, o incursiune sinceră în universul fascinant și plin de stranietăți al, pe bună dreptate, celui mai cunoscut autor român contemporan. Apoi prezența tonică, directă a lui Guillermo Arriaga (interviu), care a făcut spectacol, sau cea discretă a Hertei Muller.

FILB

La FILB, în schimb, merg de la prima ediție. Acest minunat “festival de buzunar”, cum frumos îl numea Cărtărescu, se încăpățânează să aducă, independent și cu eforturi uriașe, în fiecare an scriitorii față în față cu publicul. Ediția din 2014 a fost mai plină ca niciodată de autori foarte diferiți între ei, lucru pe care mi-l doresc și anul acesta. 🙂

Andrew Solomon în România

Venirea lui Andrew Solomon la București și discuțiile generate în jurul cărții mi s-au părut binevenite dintr-un motiv foarte simplu: depresia e un tabu, nu vorbim de obicei despre ea, poate avea urmări fatale și este o boală greu înțeleasă. Sper că Demonul Amiezii a adus un pic de lumină celor interesați sau afectați.

Cristina Foarfă

freelancer pe proiecte de comunicare online, a lucrat ca Head of Creative la Fourhooks și redactor Metropotam.ro; colaborări în presa culturală: Dilema Veche, Observator Cultural, Cultura; co-autor al romanului colectiv Rubik


Un comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *