2015 mi s-a părut un an bun din punct de vedere al lecturilor și al aparițiilor editoriale. Nu am citit cât aș fi vrut (de altfel, nu știu dacă o să mi se pară vreodată că am citit destul), însă am reușit să citesc mai multe noutăți (mai ales ficțiune) și mai multă literatură română. Dacă ar fi să am vreo dorință („rezoluție” în noul jargon ronglez), pe lângă multele liste de lectură pe care deja mi le-am făcut, cred că ar fi să mai citesc din când în când și clasici. Și să citesc și să recitesc. Valul noutăților mătură totul în jur, toată lumea vorbește doar despre ultimele cărți apărute, fiecare carte e vedetă timp de câteva zile-o săptămână și apoi lasă locul altora.
Din ce se anunță și 2016 va fi un an editorial bun, plin cu cărți interesante, așa că sigur vom avea de unde alege. Deocamdată nu vreau să mă gândesc la toate noutățile anunțate, vremea bilanțurilor încă n-a trecut, așa că o să mă mai gândesc o dată, cu drag, la cele pe care le-am citit în anul ce tocmai s-a teminat și care mi-au făcut viața un pic mai frumoasă. Am ales (cu greu) doar 10 titluri pe care le-aș reciti oricând. Multe dintre ele sunt pline de notițe și de sublinieri (cu creionul, evident), tocmai pentru a-mi face revenirea mai ușoară.
Uitându-mă la alegeri, îmi dau seama că e o listă destul de eclectică, dar cred că e normal să fie așa pentru că eu nu sunt genul de cititor care să se limiteze doar un anumit gen literar. Am citit dintotdeauna amestecat și dezordonat (încep mai multe cărți în același timp și mereu citesc mai multe cărți deodată), așa că și lista mea reflectă asta. Mai jos, lista cu cele 10 titluri (în ordine alfabetică) și câteva cuvinte despre fiecare carte.
Abonatul nu poate fi contactat, de Cristina Andrei
Un roman excelent scris, cu dialoguri foarte vii și extrem de reușite, un roman pe care îl „auzi” mai mult decât îl citești. Stilul oral al scriiturii este foarte bine construit , ceea ce-l face deopotrivă savuros și ușor de citit, Cred că n-am mai citit un roman cu dialoguri așa de bune de la Raiul găinilor și Sunt o babă comunistă de Dan Lungu.
Chemarea monstrului, de Patrick Ness
Scris după o idee a scriitoarei Siobhan Dowd și ilustrat de Jim Kay, Chemarea monstrului, de Patrick Ness, este un roman pentru adolescenți care impresionează cititorul atât prin mesajul scris, cât și prin cel vizual. Deși abordează o temă tristă (însă, inevitabilă), frumusețea textului și a graficii (alb-negru) compensează din plin.
Distanța dintre noi, de Jhumpa Lahiri
Nominalizat la Man Booker 2013, Distanța dintre noi, de Jhumpa Lahiri, este un roman complex și profund despre iubire, familie, eroism, dar și cu multe și prețioase informații referitoare la cultură și civilizație, mai ales privitoare la decalajul (distanța) între culturile occidentale (moderne) și cele asiatice (tradiționale). Distanțe mai mari (Lumea Indiei și cea a Americii, mai precis, a Statelor Unite) sau mai mici (prăpastiile mici ce se cască, odată cu trecerea timpului, între doi frați crescuți în aceeași casă), toate sund admirabil ilustrate prin scriitura atentă a Jhumpei Lahiri.
Femeia de hârtie, de Rabih Alameddine
Un roman livresc (pentru unii excesiv de livresc) despre pasiunea și obsesia lecturii, cu personaje ciudate și insolite, Femeia de hârtie mi-a plăcut nespus. A fost genul de roman pe care l-am citit cu un permanent zâmbet în colțul gurii, pe care mi-a fost frică să nu-l termin prea repede, dar pe care nu mă puteam împiedica să nu-l citesc pe nerăsuflate. O carte care-ți face o poftă nebună să citești… toate cărțile.
Fotograful Curții Regale, de Simona Antonescu
O carte care a reînviat o Românie de mult pierdută, România micilor meseriași urbani (fotografi, băcani, sacagii, negustori, crâșmari etc.), și un București de belle-epoque, un București la care visează toți nostalgicii, un București care nu știm dacă a fost taman așa de frumos precum am vrea, dar pe care l-am vrea întocmai. E o carte scrisă cu mult drag, drag de personaje, drag de oraș, drag de micile crâmpeie de frumusețe ale vieții.
Istoria lecturii, de Alberto Manguel
Ca și Biblioteca nopții, și Istoria lecturii e cartea unui bibliofil. Alberto Manguel nu este doar un cititor pasionat, ci și unul voluptuos, un cititor pentru care actul lecturii are valențe multiple. În Istoria lecturii enumeră nenumăratele ipostaze pe care le poate lua lectura pentru un cititor, metaforele ale actului lecturii, locurile folosite pentru citit, diferitele tipuri de cititori și de cărți, totul sintetizat într-o minunată poveste excelent scrisă de acest „Don Juan al cărților”.
Istoria tărâmurilor și locurilor legendare, de Umberto Eco
O excelentă antologie a locurilor imaginare care au bântuit mentalul colectiv (cu precădere occidental), de-a lungul vremii, cum ar fi Atlantida, Țara Preotului Ioan, Eldorado, Pays de Cocagne, Camelot sau Ithaca. Excelentele sinteze textuale sunt completate de ilustrații foarte bine alese și redate. Este o carte de colecție (cum au fost și Istoria frumuseții și Istoria urâtului, apărute înaintea acesteia), o carte ce-și găsește locul în biblioteca și inima oricărui cititor pasionat.
O cale îngustă spre nordul îndepărtat, de Richard Flanagan
Roman câștigător al premiului Man Booker în 2015, O cale îngustă către nordul îndepărtat prezintă în mod magistral o parte a celui de-Al Doilea Război Mondial care, nouă europenilor, nu ne este foarte bine cunoscută: războiul de pe frontul asiatic. Cu acțiunea organizată pe trei planuri temporale – înainte de Al Doilea Război Mondial, într-un lagăr japonez de prizonieri și după al Doilea Război Mondial -, romanul ilustrează foarte bine și schimbarea definitivă pe care a produs-o cel de-al doilea război mondial în mentalul colectiv.
Sticletele, de Donna Tartt
Câștigător al Premiului Pulitzer în 2014, Sticletele este, în primul rând, o carte foarte bine scrisă. Mie mi-au plăcut și celelalte două romane ale Donnei Tartt (Istoria secretă și Micul prieten), însă acesta mi s-a părut de-a dreptul genial. Mi-a plăcut totul: acțiunea, personajele, construcția romanesc, stilul scriiturii, tematicile abordate. Foarte reușit mi s-a părut și felul în care a construit acțiunea în jurul micului tablou al lui Carel Fabritius, precum și observațiile artistice pe marginea operelor de artă descrise.
Și v-am spus povestea așa, de Florin Bican
Jucăuș și excelent scris, romanul pentru copii al lui Florin Bican reia toată materia basmelor populare pe care o învățăm fără chef pentru teze, examen de capacitate și de bac, ne face s-o privim dintr-o nouă perspectivă, o scoate din rutină și din programa școlară, și ne face s-o iubim. Pornind de la poveștile pe care le știm cu toții (Harap-Alb, Prâslea cel Voinic, Greuceanu etc.), Florin Bican repovestește acțiunea din perspectiva cailor năzdrăvani și o face într-un mod absolut delicios. E o carte care va plăcea deopotrivă copiilor și adulților.
