Cautare dupa "Cioran"

Un ghid al celor mai frumoase trăiri – despre „Cioran şi muzica”

Otis Redding răsună din boxe. Try a little tenderness, într-o după-amiază călduroasă de sâmbătă. Summertime, Charlie Parker. L.O.V.E., Nat King Cole. Sunt titluri care nu descriu doar jumătatea unei zile de iunie, ci şi o parte din muzica din romanele lui Haruki Murakami. Aşa că, văzută tot într-o după-amiază, pe raftul central al unei librării, cartea Cioran şi muzica a fost un cadou potrivit pentru cineva cât se poate de pasionat de muzică. Nu ştiam la momentul acela că, răsfoind volumul, aveam să i-l cer cu împrumut doar ca să vă pot scrie astăzi despre el. Însă cartea e o antologie despre care am simţit că trebuie să scriu şi pe care aş face-o cadou oricui iubeşte muzica sau vrea să înţeleagă nu doar ce e extazul muzical, în cuvintele lui Cioran, ci şi ce poate însemna muzica aşezată în centrul vieţii. Citeşte tot articolul

„Cu moartea în suflet. Cioran-tango”, de Élisa Brune – fragment în avanpremieră

După 20 de ani de la moartea lui Emil Cioran, publicul autohton are ocazia să‑l cunoască altfel pe marele eseist româno‑francez‑apatrid, într‑o carte¹ apărută la un secol de la naşterea sa, prin aprigul intermediu al unei părţi destul de furioase din vocabularul şi ochii unei străine. Subintitulat roman, volumul este în fond o lucrare inclasabilă, situată la graniţa dintre eseu, jurnal, confesiune şi evocare neroman­ţată, oferind abia un pretext pentru rememorarea deceselor. Élisa Brune afirmă că l‑a cunoscut pe Cioran la hotărâtoarea vârstă de optsprezece ani, lăsându‑se bulversată de apetitul său pentru neant, în chiar momentul în care acesta se pregătea să‑l înghită. Sentimentul vidului a zămislit vocea stuporii ce moc­nea deja în străfundurile unei alte fiinţe. N‑a putut rezulta decât un dans îndrăcit între autoare, Emil Cioran şi moartea însăşi. „Un tango sălbatic în trei.” Citeşte tot articolul

Volumul „Cioran sau un trecut deocheat” de Marta Petreu a fost publicat în italiană

Volumul de eseuri Cioran sau un trecut deocheat, apărut în 2011 la Editura Polirom, în seria de autor dedicată poetei şi eseistei Marta Petreu, a fost publicat în limba italiană, editat de Giovannni Rotiroti la Editore Orthotes, în traducerea Magdei Arhip şi a Ameliei Natalia Bulboacă şi cu o postfaţă de Matia Luigi Pozzi. Proiect apărut cu sprijinul Institutului Cultural Român. Citeşte tot articolul

„L-am adus pe Cioran înapoi la Răşinari” – Interviu cu Mariana MIHU

Mariana Mihu, actriţă a Teatrului „Radu Stanca” din Sibiu, a interpretat, de-a lungul carierei,  o varietate impresionantă de roluri, atât în teatrul de factură socială (înainte de ’89, spune ea, totul era social, în ciuda bine-cunoscutelor „şopârle”), cât şi în cel poetic. A lucrat cu regizori celebri, precum Mihai Măniuţiu (Electra) şi Şerban Puiu (Doamna de turtă dulce), dar şi cu Gavriil Pinte, care a distribuit-o în roluri mari, primite, de regulă, de bărbaţi. Arătând că în teatru nu trebuie să existe limitări, în Visul unei nopţi de Shakespeare îl joacă şi pe Puck, şi pe Hamlet, iar în Ispita Cioran, are un rol la fel de ofertant, Simone Boué, care devine şi „memoria” lui Cioran (ambele spectacole au putut fi văzute recent în cadrul FITS 2012, dar ele se joacă în fiecare primăvară şi toamnă). Citeşte tot articolul

Restaurantul poetului Dinescu își ia numele de la cartea filosofului Cioran – Lacrimi și Sfinți

Nu credeam vreodată că voi mânca într-un restaurant Lacrimi și Sfinți pe numele lui, unde să găsesc un poet la cratiță. :) Adică, pe vremurile adolescenței mele cioraniene, nici nu mi-ar fi trecut prin cap că poate exista un loc cu design impecabil, cu mâncare excelentă, cu tot felul de povești plutind prin aer, purtând un nume atât de hai să-i zicem atipic dacă nu pesimist. Citeşte tot articolul

Prima zi la Livre Paris 2019 – ministrul francez al Culturii a vizitat standul ICR: „Este un mare succes!”

Cel mai mare eveniment dedicat cărţii în Franţa, Livre Paris, ediţia a 39-a, s-a deschis joi seară, la Porte de Versailles, în prezenţa unui public numeros, celebrând Europa şi valorile ei. La standul ICR, poziționat în centrul Salonului, sute de cărţi scrise în limba română și în limba franceză de autori contemporani au fost răsfoite de vizitatori. Vizita-supriză la standul României a fost, însă, a ministrului francez al Culturii, Frank Riester, care a fost întâmpinat de preşedintele ICR, Liliana Ţuroiu, alături de E.S. ambasadorul României la Paris, Luca Niculescu, E.S ambasadorul României la Delegaţia permanentă a României pe lângă UNESCO, Adrian Cioroianu, şi de Pierre Buhler, preşedintele Institutului Francez. Citeşte tot articolul


România, pregătită cu un stand-simbol al ICR pentru deschiderea celei de-a 39-a ediţii a Livre Paris

Seria evenimentelor organizate la Standul Institutului Cultural Român (ICR) va începe mâine, 14 martie, odată cu deschiderea oficială a celei de-a 39-a ediţii a Salonului Cărţii de la Paris (15-18 martie, Porte de Versailles). Pe lângă cele peste 20 de lansări de carte, ICR va găzdui dezbateri despre traduceri şi corespondenţa dintre arte vizuale şi literatură, alături de autori recunoscuți internațional, printre care Gabriela Adameșteanu, George Banu, Ioana Pârvulescu, Matei Vișniec și Adriana Babeți. Citeşte tot articolul


Radicalismele amfibii – „Vase comunicante. (Inter)fețe ale avangardei românești interbelice”, de Paul Cernat

Vase comunicante. (Inter)fețe ale avangardei românești interbelice, cel mai recent volum semnat de Paul Cernat, îmbină la perfecție acribia istoricului literar cu jovialitatea cronicarului de întâmpinare. Sigur că, într-o oarecare măsură, se simt ecouri din Avangarda românească și complexul periferiei. Primul „val” , volumul din 2007 al lui Paul Cernat, însă aceste ecouri țin mai degrabă de eșafodajul istoric și nu de miza critică a volumului, cu totul alta acum decât în precedentul studiu. După cum o spune și autorul în Cuvânt introductiv, volumul acesta nu panoramează avangarda istorică de la noi și nici nu se vrea a fi o analiză la rece a modernismului literar și cultural. Altfel spus, nu e o lucrare de sinteză. Este, în schimb, o excelentă demonstrație a caracterului amfibiu pe care literatura de avangardă o are. De aici și titlul pascalian. Citeşte tot articolul


10 cărți de citit în noiembrie 2018

Mai este doar foarte puțin până la cel mai important eveniment literar al anului, Târgul de Carte Gaudeamus - cel mai important pentru că majoritatea editurilor își planifică cele mai importante apariții în funcție de cele două mari târguri de carte, iar la Gaudeamus, prin tradiție, ne așteptăm să găsim cele mai multe cărți de seamă.

Citeşte tot articolul


‘Dialoguri secrete’ cu Ioana Pârvulescu și invitații săi – marți, 30 octombrie, ora 19

Editura Humanitas vă invită marți, 30 octombrie, ora 19, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu, la lansarea volumului ”Dialoguri secrete. Cum se roagă scriitorii și personajele lor” de Ioana Pârvulescu, cu desene de Mihail Coșulețu. La eveniment vor vorbi, alături de Ioana Pârvulescu, criticul literar Tania Radu și jurnalistul Sever Voinescu, redactor-șef al revistei Dilema Veche. Accesul este gratuit pe baza unei rezervări prin Eventbook. Citeşte tot articolul

Călin-Andrei Mihăilescu: „Se spune că gîndacii îşi coboară antenele-n somn, dar sînt sensibili la cofeină” (interviu)

Recent, Călin-Andrei Mihăilescu a publicat volumul AFKA la editura Tracus Arte. A susținut un turneu de lecturi în Oradea, Cluj, Brașov și Timișoara, unde a prezentat alte două cărți coordonate de el: Criminalii şi crinii (2018) și La umbra Greciei în floare (2017), ambele semnate de Ion Stratan. Despre autor, Răzvan Petrescu scrie: „Într-o scrisoare din aprilie 1991, Daniel Barenboim sublinia: «Călin-Andrei Mihăilescu este o adevărată revelație. Sunetul bogat, rafinat și plin de culoare umple sala. Imaginea stereofonică a frazării oferă o extrem de precisă delimitare a notelor, dinamica este de excepție, iar tonalitatea, caldă, învăluitoare. De remarcat derapajele unei imaginații fără sfârșit, perfect controlate de umorul la pedală. Vastele cunoștințe de literatură comparată oferă partiturii o colosală fluiditate, cu care trece prin toată banda de frecvențe cognitive, fluiditate care nu se mai regăsește la vreun alt artist. Este atât de bun, încât poate face să sune splendid chiar și un pian mai vechi (cum ar fi un Bruckner din 1927), iar, pe o scenă geluită, nu are egal»”.

Citeşte tot articolul


Marius-Iulian Stancu: „orizontul devenirii tale naționale nu poate fi decât acela al turismului sexual” (interviu)

Marius-Iulian Stancu a publicat, la Casa de Editură Max Blecher, în colecția Plantații, volumul de poezie Pe tine te cântă menajerele. T.S. Khasis scrie despre acest volum: „Știți acele filme în care o civilizație extraterestră își trimite pe Pământ cel mai strălucitor exemplar? Așa, din pură curiozitate intergalactică. Poate că e vecinul tău cu ochi albaștri, poate că e fosta nevastă căreia mai ai să-i spui vreo două, poate că e gloria la care visezi iarnă de iarnă... Urmează un șir de mesaje criptate despre dragoste, confuzie, nebunie, comunicare și tot ceea ce mai fuck pământenii în 2017. Forme delicate de anarhie. Te-ai aștepta la puțină intransigență critică, la evaluări severe sau la aripioare de cânepă. Nu, nici vorbă de așa ceva, aceste texte livrează cantități poetice concise, exacte și oneste, în care sunt trasate limitele unei lumi aflate-n declin — nicio mutare în plus. Și culmea e că în lumea asta dementă totul tinde să fie drept și țeapăn și fiecare vrea să facă un pas pe Lună, măcar un selfie lunar. Eu prefer un selfie cu Marius-Iulian Stancu, să mă țină minte cei care vor citi această carte. Altă lume, alte posibilități”.

Citeşte tot articolul


Bibliotecă de scriitor – Svetlana Cârstean: „Cărțile mi-au fost foarte familiare, a fost o intimitate fără prea multe introduceri”

Pe Svetlana Cârstean am îndrăgit-o, de la distanță, la Nocturnele de poezie organizate de ARCEN pe clădirea Magheru One (dacă n-ați fost și se mai țin anul ăsta, vă îndemn să mergeți – atmosfera este extraordinară). Aș putea spune că Svetlana a fost cea care m-a apropiat din nou de poezie: am ascultat-o citind din Trado și Gravitație, i-am cumpărat cărțile și am parcurs din când în când câte un poem, cu toate că n-am ajuns să devorez poezie pe pâine, așa cum face ea. În martie, am avut ocazia să discutăm pe îndelete, după ce Svetlana Cârstean mi-a acceptat invitația la rubrica Bibliotecă de scriitor. Citeşte tot articolul


Sergiu Negulici și Ioana Nicoară despre „Splendida Moarte Accident”: „Relația între animație și poezie a existat întotdeauna”

Splendida Moarte Accident e un scurtmetraj de animație superb, unul dintre cele mai frumoase filme pe care le-am văzut eu în ultima vreme. Original din punct de vedere al tehnicii folosite, al scenariului și regiei, emoționează, suscită și ridică o sumedenie de întrebări, totul în doar cincisprezece minute. Dacă nu mi-ar fi teamă că e prea uzat termenul sau că poate suna prea emfatic, i-aș spune operă de artă. Orișicum, vă îndemn să mergeți să-l vedeți mâine, 8 februarie, de la ora 19:00, la Galeria Annart, acolo unde va fi vernisarea expoziției dedicate construcției, atât ca poveste, cât și compoziție vizuală (detalii aici - expoziția și filmul pot fi văzute și pe 9 și 10 februarie, în același loc, între orele 11:00-19:00). Nu de alta, dar are toate elementele necesare pentru a-i fi pe plac unui bookaholic: poveste faină, anticariat, scrisoare (de dragoste), dadaism, poeți și poezie, hârtie, cuvinte ș.a.m.d. Citeşte tot articolul