Cautare dupa "crimă și pedeapsă"

Raskolnikov la a treia. „Crimă şi pedeapsă”, Teatrul Bulandra

În 2016 se împlinesc zece ani de reprezentaţii ale unuia dintre cele mai longevive spectacole de la noi, Crimă şi pedeapsă, la Teatrul Bulandra. În regia şi dramatizarea lui Yuri Kordonsky şi cu o distribuţie stabilizată acum la Marian Râlea, Marius Manole, Richard Bovnoczki, Vlad Logigan, Rodica Lazăr şi Anca Androne, spectacolul se joacă la Sala Toma Caragiu – Studio Space şi propune o perspectivă inedită, modernă asupra bine-cunoscutei poveşti despre vinovăţie şi încercarea de justificare a unei crime. Citeşte tot articolul

Crimă și pedeapsă, de Dostoievski, transpus într-un film de animație

Au existat mai multe încercări de a ecraniza Crimă și pedeapsă - cea mai recentă fiind cea din 2002, în regia lui  -, dar niciuna nu mi s-a părut într-atât de spectaculoasă precum filmul de animație din 2000, semnat de Piotr Dumala, un regizor și un artist polonez, foarte cunoscut în domeniul animației grație tehnicii sale („animație distructivă”), atras de scrierile lui Dostoievski (cu precădere de Crimă și pedeapsă) încă din copilărie.  Citeşte tot articolul

„The Sick Bag Song”, de Nick Cave – un mix straniu și interesant de poezie, proză, delir și biografie

Ultima carte semnată de Nick Cave, „The Sick Bag Song”, s-a născut în timpul unui turneu muzical în America de Nord și, așa cum spune și titlul, e un cântec bolnav în stilul epic, scris pe o pungă specială pentru nefericiții cu rău de avion. Volumul este împărțit în capitole distincte și fiecare evocă un oraș în care a fost cazat autorul. În ele sunt transpuse, în mare parte, obsesiile și melancoliile futile ale creatorului, nevoia sa de confirmare și angoasa care-l cuprinde de cele mai multe ori când „his sorrowful wife” nu-i răspunde la telefon. Citeşte tot articolul


Interviu cu Andreea Vasile: „Nu cred în scriitori preferați, așa cum nu cred în regizori preferați, cred în cărți, cred în filme”

Pe Andreea Vasile o putem vedea atât în producții teatrale, cât și în producții cinematografice, iar perfomanța sa din filmul De ce eu? a primit premiul criticilor la Festivalul de Film de la Sofia din această primăvară. Absolventă a Facultății de Litere, apoi a Facultății de Actorie, Andreea Vasile este un exemplu de reușită pentru generația sa, iar fiecare întâlnire - atât în teatru, cât și în film - este o poveste pe care o scrie pentru noi, publicul, în cartea vieții sale de actriță, probabil una dintre cele mai grele și solicitante meserii din câmpul muncii, pentru că lucrezi cu tot ce ai. Citeşte tot articolul

Spectrul lui Alexander Wolf de Gaito Gazdanov recenzie

Ilustrul necunoscut Gaito Gazdanov și Spectrul lui Alexander Wolf, un roman înșelător, plin de valențe

Probabil că n-ați auzit de tipul ăsta, Gaito Gazdanov, până acum (nu-i nimic, nici eu); și, dacă ați dați click pe articol, ați făcut-o fie din întâmplare, fie din curiozitate. Până să închideți pagina (e vorba de o secundă, așa că mă grăbesc) vă spun că trebuie să citiți rândurile acestea, că ”ilustrul necunoscut” Gaito Gazdanov merită toată atenția voastră, iar cartea lui, Spectrul lui Alexander Wolf, este o lectură captivantă. Citeşte tot articolul

Nick Cave și literatura – cărțile preferate

Nu e nici un secret că Nick Cave e bookaholic. E scriitor, iubește cărțile de mic, influențat probabil de faptul că mama sa era bibliotecară și tatăl său profesor de literatură. La fel ca în cazul lui Sting sau al lui David Bowie, am fost curioși să vedem ce cărți citește Nick Cave și care sunt autorii lui preferați. Inutil să vă spunem cât de mult ne place Nick Cave ca muzician, cât ne pierdem în melodiile lui complexe, adevărate povești în sine, cu versuri ciudate, întunecate și un feeling fain. Citeşte tot articolul

„Asasinul din inima pădurii” – Pământul oamenilor liberi de Liliana Lazăr

Liliana Lazăr (n. 1972) trăieşte în prezent în Franţa, unde a publicat în 2009 romanul Terre des affranchis (Gaïa Éditions, Actes Sud), carte tradusă anul acesta la Editura Trei (Pământul oamenilor liberi, traducere din franceză de Doru Mareş). Cartea a fost bine primită în Franţa, obţinând mai multe premii, printre care „Premiul celor cinci continente”, acordat de Organizaţia Internaţională a Francofoniei. Romanul conţine, de altfel, toate ingredientele care continuă să suscite interesul occidentalilor pentru ţările estice, foste comuniste: pitorescul local, reprezentat de superstiţiile populare (moroi, locurile blestemate, cum e aici lacul Groapa cu lei, numit la început Groapa cu turci, fiindcă în el îşi găsiseră moartea turcii, încercuiţi de oştile lui Ştefan cel Mare), opresiunile regimului comunist (aici cazul preoţilor persecutaţi de regim), la care se adaugă povestea senzaţională a personajului principal, Victor Luca, un criminal în serie fără voia lui – un caz patologic –, care supravieţuieşte douăzeci de ani ascuns în podul casei părinteşti (pentru a scăpa de pedeapsă pentru cea de-a doua crimă înfăptuită, uciderea prin strangulare a Aniţei, fata din sat de care era îndrăgostit) şi încearcă să-şi găsească mântuirea copiind cărţile sfinte (la îndemnul preotului). Citeşte tot articolul

Dot.comunismul și colectivizarea literară în viziunea lui China Miéville

Zilele astea a avut loc Festivalul Internațional de Carte de la Edinburgh, care s-a încheiat cu o conferință al cărei principal vorbitor a fost scriitorul de new weird fiction China Miéville (în paranteză fie spus, unul dintre autorii tare dragi mie). Discursul lui Miéville, ale cărui viziuni politice de stânga (este membru al partidului socialist) transpar adesea în romanele lui, a fost surprinzător, dezvăluind un posibil viitor al literaturii pe cât de "liberal" (în sensul opus tradiționalului), pe atât de... comunist. Citeşte tot articolul

Bibliotecă de scriitor – Liliana Corobca: „Pentru cărțile astea mi-am luat apartamentul, ca să am unde să le țin”

Pe Liliana Corobca o invitasem mai demult la rubrica Bibliotecă de scriitor, dar întâlnirea s-a amânat câteva luni, pentru că scriitoarea a adus, special pentru interviu, o parte dintre cărțile rămase în biblioteca părinților, aflată dincolo de graniță, în Republica Moldova. Am rămas impresionată de un asemenea efort pentru ca interviul să iasă cât mai bine, iar surprizele plăcute nu s-au oprit aici: autoarea m-a întâmpinat cu o mulțime de bunătăți, printre care plăcinte cu brânză, cozonac cu dulceață de trandafiri și vin făcut de tatăl ei. Citeşte tot articolul


7 scriitori români despre cărțile copilăriei lor

Primul număr Bookshake de la Bookfest apare, cum nu se poate mai potrivit, chiar pe 1 iunie, de Ziua Internațională a Copilului. Spun potrivit pentru că, nu-i așa?, în copilărie ne îndrăgostim de povești și prindem gustul cărților pentru totdeauna. Scriitorii (buni) sunt (mari) cititori (și ascultători), așa că nu se putea să nu întrebăm, tocmai astăzi, câțiva autori români de cărțile care le-au fost dragi în copilărie. Ce ne-au răspuns, citiți în rândurile de mai jos. Citeşte tot articolul

10 scriitori nemulțumiți de ecranizări care mie mi-au plăcut

Bătălia cărți versus filme este perpetuă. Nu o vom relua astăzi, am mai dezbătut aspectul acesta cu alte ocazii și, oricum, parcă nu are finalitate. Ambele tabere au suficiente argumente. În schimb, am făcut o listă cu 10 scriitori nemulțumiți de ecranizări, toate celebre și suficient de vechi încât să le fi văzut toată lumea. Am menționat, de fiecare dată, ce motive au avut autorii pentru a le displăcea filmele în cauză - veți vedea, cele mai multe sunt atât de generale încât s-ar putea potrivi cu ușurință oricărei alte cărți/ altui film. În plus, le-am ales doar pe cele care mie mi-au plăcut foarte mult (atât cărțile, cât și filmele; de altfel, le analizez întotdeauna separat), cu o singură excepție: My Foolish Heart, după o nuvelă a lui Salinger, pe care n-am apucat să o văd, dar al cărei caz mi s-a părut interesant.  Citeşte tot articolul