Cautare dupa "kafka"

Kafka îndrăgostit în „Splendoarea vieții”, de Michael Kumpfmüller

Nu știu câți dintre cei care l-au citit pe Kafka s-au întrebat dacă și în ce fel acest scriitor complicat, autor al unor texte departe de a fi luminoase, s-a bucurat de iubire. Romanul Splendoarea vieții, publicat de germanul Michael Kumpfmüller (specialist în tot ce înseamnă Kafka, dar și autor de ficțiune) în anul 2011 și tradus în 2015 în română de Iulia Dondorici, pentru Editura Univers, este una dintre cărțile ce m-au surprins frumos, căci reconstituie ficțional tocmai această ipostază: Kafka îndrăgostit. Iar povestea este cu atât mai mișcătoare, cu cât anul de dinaintea morții se dovedește și anul iubirii. Bolnav și resemnat, trăind acut senzația că viața îi este terminată, Kafka întâlnește o femeie care îi aduce mai multă lumină, liniște și curaj decât avusese întreaga viață. Citeşte tot articolul

Un veac de la metamorfoza lui Franz Kafka în cel mai important scriitor mittle-european

Deși nu e vorba despre debutul său editorial, când autorul care exercită poate cea mai vie – cu toate că uneori nerecunoscută – influență în literatura secolului XX trimite spre publicare nuvela sa intitulată sălbatic Metamorfoza, vorbim de un text care, dacă Max Brod, prietenul dorit la fel după moarte, ar fi ascultat îndemnul lui Kafka – de a-i arunca în foc toate manuscrisele, printre care se numărau cele ale Procesului ori Castelului – putea să rămână efectiv unica lui capodoperă. Citeşte tot articolul

Joc video ”Franz Kafka”, în curând

Recunosc că am fost extrem de uimită când am dat peste o referire la noul joc video care va apărea anul acesta și care poartă numele scriitorului Franz Kafka. Nu știu de ce, poate pentru că ”joc” și ”Kafka” nu par cuvinte compatibile? :) În plus, nici eu nu mă încadrez în categoria de gamer, așa că am luat-o ca pe o glumă nesărată - un joc video inspirat din Twilight serios că nu mi s-ar fi părut ciudat! Citeşte tot articolul

Cu Kafka pe rever – broşe create de Sarah Pounder

Chiar dacă a sosit iarna şi frigul ne obligă să purtăm haine groase, nu înseamnă că, aşa înfofolite cum suntem, nu putem încerca să fim cochete. Bijuteriile au fost mereu accesorii care au reuşit să înfrumuseţeze o ţinută, aşa că nu ar trebui să renunţăm la ele atunci când temperatura e scăzută, ninge şi hainele noastre sunt confecţionate predominant din lână.

Probabil că o piesă potrivită pentru această perioadă e broşa, căci poate fi purtată pe reverul paltonului, pe gulerul întors al unui pulover tricotat de bunica, pe o eşarfă de caşmir sau pe vreo bască fistichie. Şi cum vorbim despre bijuterii bookaholice, cea care ne face o propunere interesantă e Sarah Pounder din Londra. Citeşte tot articolul


Kafka văzut de Piotr Dumala

Franz Kafka a fost un prizonier, un captiv. A scris din disperare. Evreu, era nevoit să supravieţuiască într-o societate de un antisemitism din ce în ce mai evident. În privat, Kafka avea de luptat cu alţi demoni. Viaţa socială, profesională, acaparatoare, nu-i lăsa îndeajuns răgaz pentru a scrie, îşi cerea din plin drepturile. Logodnele eşuate ale lui Kafka reflectă, la rândul lor, acest conflict dintre exigenţele vieţii sociale şi dorinţa de a scrie. Citeşte tot articolul


Despre vinovăţie şi destin în Procesul de Kafka

Grotescul, realitatea deformată până la absurd, inutilitatea oricărei tentative de a pătrunde sensurile unei lumi agresive, tiranice, incoerente – iată numai câteva dintre caracteristicile prozei lui Franz Kafka. Nici Procesul de Kafka, roman neterminat şi publicat postum, în 1925, nu se dezice de acest fond absurd, coşmaresc, care constituie miezul realităţii descrise de Kafka în romanele şi nuvelele sale.

Citeşte tot articolul


Noua divinitate: maşinăria. Kafka, „Colonia penitenciară”

Dincolo de alegorie, distopiie ascund un realism mai puternic decît s-ar bănui, arătînd cît de mult s-a schimbat structura fiinţei umane. Birocraţia ce începea să capete dimensiuni monstruoase, dar şi o societate în degringoladă după un război devastator sînt aspecte ce trebuie căutate pentru a înţelege dezabuzarea şi sentimentul absurdului care transpar într-o scriere precum Colonia penitenciară a lui Kafka, publicată în 1919. Dezumanizarea poate atinge asemenea cote încît omul devine un simplu instrument care funcţionează după o serie de trăsături fixe, setat să acţioneze mecanic, fără să mai supună faptele unui proces de interiorizare. Totul se împarte, aşadar, în alb şi negru, iar modelul urmat este cel al maşinăriei. Omul modern a devenit el însuşi o maşină, spunea Réné Guénon în Criza lumii moderne, în această carte-lamento faţă de umanitatea pierdută. Citeşte tot articolul

Kafka instant – sau trippin’

Cartea lui Zaza Burciuladze, Kafka Instant, este una de povestiri, 4 la număr. Am primit-o pe când mergeam la FILB, iar după seara în care atâta s-a vorbit despre proza scurtă am luat-o drept semn că nu degeaba a ajuns la mine. La care s-a adăugat farmecul detaliului că Zaza este din Tbilisi, iar eu am ce am cu Georgia şi am şi mai rău după ce am citit Jurnalul rusesc. Dacă mai adaug şi "exoticul" colecţiei în care a apărut, la editura Cartier alături de un bulgar, Gospodinov, şi un rus, Zahar Prilepin, despre care s-a mai tot vorbit, mă aflam în posesia unei "descoperiri". Citeşte tot articolul

T.O. Bobe: „Am încercat să-mi fac portretul și să-mi răspund la întrebarea de ce nu pot să scriu”

După Bucla (1999), Darul lui Moș Crăciun (2003), Cum mi-am petrecut vacanța de vară (2004) și Contorsionista (2011), T.O. Bobe revine cu un nou roman. În puține cuvinte, în Cartea neisprăvirii „domnul Teo scrie un roman”. Dar lucrurile sunt ceva mai complicate de atât, așa încât mi-a făcut plăcere să stau de vorbă cu T.O. Bobe despre dedesubturile și legăturile subtile din cartea lui. Citeşte tot articolul


10 cărți de citit în aprilie 2019

Mai mult toamnă decât primăvară, aprilie a venit și el cu noutăți literare interesante. Două romane chiar despre lumea literară (Misterul Henri Pick și Hemingway și cu mine), un nou roman rusesc (mare și profund, așa cum ne așteptăm să fie romanele rusești), o ediție splendid ilustrată a unui clasic (Frankenstein), și, ca de obicei, multe cărți de non-ficțiune extrem de interesante: povestea unui explorator pierdut în pădurea amazoniană, însemnările livrești ale celui mai fermecător cititor al timpurilor noastre, Alberto Manguel, două cărți despre creativitatea omului (una despre Homo fictus, omul povestitor, și cealaltă semnată de unul dintre cei mai populari biologi și oameni de știință contemporani, Edward O. Wilson), o carte despre însemnătatea educației și o istorie alternativă a medicinei ultimilor 100 și ceva de ani din perspectiva descoperirilor endocrinologiei. Citeşte tot articolul


De la Dublinul fără ieșire la teatrul absurdului – condiția incapacității de la James Joyce la Eugen Ionesco

În ceea ce privește paradigma spațializării în literatura secolului al XX-lea, în ansamblul ei - implicit literatura modernă și postmodernă -, s-au constatat două fenomene radicale care au influențat evoluția acesteia: fie de încercare a înlăturării acestor spații prin ambiguizarea așa-numitelor „granițe” (fenomen remarcat ceva mai accentuat în postmodernismul de sorginte central-europeană), fie o influență concretă și acută asupra artei, profund influențată de spațiul în care se manifestă. De la pictură la sculptură, cinematografie și, cu precădere, literatură, operele unor scriitori precum Franz Kafka, Charles Baudelaire, Gabriel Garcia Marquez, William Faulkner sau Milan Kundera, doar ca să îi numesc pe câțiva, au „depins” - în mod categoric voit - de o anume localizare geografică. În timp, aceasta a servit nu doar ca spațiu pentru desfășurare în sensul propriu al termenului, ci, mai mult, ca o conjunctură de factură identitară, menită să ilustreze o anume relație existențială care se stabilește între condiția umană și „limitarea” geografică, raport în urma căruia spațialitatea ajunge să devină nu doar un dat al determinării, ci, în majoritatea cazurilor, să acapareze individul pe de-a-ntregul.

Eseu de Raul Săran

Citeşte tot articolul


Umbrele socio-psihologice ale lui Orlando. Androginie versus acceptare de sine

Textul de față analizează felul în care ființa umană are capacitatea de a rezona lăuntric atât cu psihologia feminină, cât și cu psihologia masculină. Doresc să arăt, în cele din urmă, importanța acceptării atât interpersonale, cât și intrapersonale a acestei dualități, pornind de la romanul Orlando al Virginiei Woolf, care este o biografie autoficțională bazată pe relația pe care autoarea a avut-o cu aristocrata Vita Sackville-West între 1925 și 1928.

Eseu de Bogdan-Constantin Negrei Citeşte tot articolul


„Turistul interior – Un ghid turistic pentru a descoperi cele mai fascinante meleaguri ale personalității tale”, de Allan Percy – fragment

În prezent avem posibilități aproape nelimitate de a călători în orice colț al lumii; paradoxal, însă, poate cel mai neexplorat teritoriu este interiorul nostru. Turistul interior ne pune la dispoziție hărțile necesare pentru a iniția această călătorie pasionantă cu destinație necunoscută. În cartea de față, veți găsi principalele metode de experimentare a unor stări de conștiință aparte și a unor schimbări de perspectivă care vă vor permite să transcendeți simțurile și să ajungeți în cele mai ascunse colțuri ale minții. De la autohipnoză și autosugestie până la călătoriile șamanice, visele lucide și mantre, Allan Percy trece în revistă tehnicile care, de-a lungul istoriei, i-au ajutat pe cei mai îndrăzneți exploratori să facă incursiuni în misterioasa lume lăuntrică. Citeşte tot articolul


Lansare de carte: „Cox sau Mersul timpului“ de Cristoph Ransmayr, o bijuterie literară și o reflecție filozofică asupra timpului pe fundalul Chinei secolului al XVIII-lea

Editura Humanitas Fiction vă aşteaptă miercuri, 26 septembrie, ora 19.00 la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (Bld. Regina Elisabeta nr. 38), la lansarea romanului ”Cox sau Mersul timpului” de Cristoph Ransmayr, cea mai importantă voce a literaturii contemporane de limbă germană, apărut în colecția „Raftul Denisei“, coordonată de Denisa Comănescu, în traducerea Danielei Ștefănescu. Citeşte tot articolul