Cine a văzut Amores perros, 21 grams, Babel, sau a citit Escadron Ghilotina, Un dulce miros de moarte, Retorno 201 (toate apărute în traducere românească la Editura Vellant, în 2008, respectiv 2010) știe, cu siguranță, cine este Guillermo Arriaga, invitatul celei de-a doua Seri FILIT. În câteva cuvinte, mexicanul pe care l-am așteptat cu aceeași nerăbdare ca pe David Lodge este scenarist, scriitor de romane și proză scurtă, regizor de film și producător. Venit de la Rio, a poposit aseară pe scena Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași, aflat pentru prima dată în România. Și a făcut un spectacol grandios, răspunzând la întrebările criticului literar Marius Chivu, dar și la întrebările publicului, cu umor, voie bună, deschidere către conversații diverse. Ne-a spus bancuri, ne-a povestit despre literatură, film, sport, preocupările sale frecvente, relațiile sale cu marii regizori sau actori de la Hollywood (se pare că Quentin Tarantino i-ar fi spus lui Arriaga că este un Tarantino mexican 🙂 ) și multe, multe altele, despre care vă invit să citiți în cele ce urmează.
Publicul l-a întâmpinat și pe Guillermo Arriaga (precum făcuseră anterior cu David Lodge) foarte călduros, după ce gazda Serilor FILIT, Irina Păcurariu, l-a prezentat și invitat pe scena teatrului ieșean. Vădit impresionat de mulțimea adunată în sală pentru a-l vedea și asculta, scriitorul mexican a făcut ce a știut el mai bine: un show de zile mari: a povestit întâmplări haioase sau, dimpotrivă, tragice, care i-au marcat parcursul profesional (dar și personal), a fost foarte expresiv, s-a ridicat de pe canapeaua din mijlocul scenei și a comunicat atât cu moderatorul serii, Marius Chivu, cât și cu publicul – a mimat că face box, ne-a arătat cum a reușit Olanda să câștige meciul cu Mexic etc. Cred cu tărie că cei care au fost aseară și l-au ascultat s-au îndrăgostit instant de el (unde mai pui că azi, la o zi după apariția sa publică, la Casa FILIT – unde există o micuță librărie cu volumelor autorilor care au venit la Iași – s-au epuizat toate exemplarele semnate de Arriaga).
Pentru că nu mi-aș dori să vă răpesc plăcerea de a-l citi pe Arriaga, un domn mexican până-n măduva oaselor, și să vă plictisesc cu niște comentarii irelevante, voi reda, mai jos, secvențial, câteva dintre principalele teme discutate aseară, cele care mi-au atras atenția și m-au convins că am întâlnit un scriitor grozav :).
***
„Nu pot ecraniza opera altcuiva. Și asta pentru că nu pot spune o poveste care nu-mi aparține. Amores perros este povestea câinelui meu, pe care voiam s-o spun” (n.r. de altfel, a narat-o, dezvăluind publicului ce elemente din film sunt inspirate din realitate).
***
„Nu scriu decât lucruri care îmi aparțin, mi-e lene să mă documentez, nu știu sfârșitul a ceea ce scriu. Niciodată”.
***
„Am învățat să scriu oriunde și oricum”.
***
„Toată lumea crede că sunt chel, dar nu sunt. Ce am eu aici (n.r. punând mâna pe calviția sa) este, de fapt, amprenta morții asupra mea, care m-a lins chiar această parte”.
***
„Scrisul meu nu are legătură cu a controla totul, așa cum crede multă lume, ci cu faptul că-mi place să colaborez. E ca la fotbal, de exemplu”.
***
„Noi, scriitorii, avem mult material în noi, îl păstrăm acolo, face parte din noi”
***.
„Cum consumăm cerneala noastră? Trebuie să fie crunt să fii scriitor și să nu mai poți scrie, să nu mai ai ce spune. Așa cum i s-a întâmplat unui mare scriitor mexican, Juan Rulfo – prima lui carte a fost considerată o capodoperă, a doua la fel, a fost comparată cu Don Quijote din punct de vedere al valorii, așa că a înghețat, n-a mai putut scrie. Cred că e groaznic. Li s-a întâmplat lui Hemingway, lui Faulkner etc.”.
***
Despre legătura dintre scris și vânat, provocat, desigur, tot de Marius Chivu:
„Vânatul este un lucru ciudat, dar îmi place pentru că mă ajută să înțeleg de unde vin. Noi negăm natura, suntem din ce în ce mai mult politically correct, din ce în ce mai alienați. Când ești vânător, închinzi cercul, pentru că noi trăim în cercuri fragmentate. Când vânez, trec prin tot procesul. Când omor un animal, mă simt rău, sau bun, sau oribil, o paletă de sentimente. Eu iubesc natura umană și cred că cea mai crudă stare a omului o descoperi vânând. N-aș putea să scriu dacă n-aș putea să vânez”.
***
„Trăim într-o societate care omoară, pe rând, toate ritualurile”.
***
„O carte bună sau un film bun este cea/ cel care te îndeamnă să te uiți într-o direcție în care nu te-ai uitat până acum”.
***
„Îmi ia aproape trei-cinci ani să scriu o carte. Cei care mă știu, știu că scriu în jur de opt-douăsprezece ore pe zi. Și când am întâlnit un om care mi-a spus că i-a luat două ore să citească cartea respectivă, m-am îngrozit. Cinci ani pentru doar două ore? Un prieten mi-a spus apoi că, dacă adun cele două ore de la toți cititorii mei, s-ar putea să fac cinci ani. Să știți că acum sufăr de un deficit de trei ani, așa că am nevoie de cititorii români!”
***
„Nu-mi plăcea Tarantino pentru că el făcea mișto, în interviurile sale, de violență. Iar eu vin dintr-un loc în care violența este reală. Când l-am cunoscut, i-am spus că nu-mi place de el, dar apoi ne-am împrietenit. Mă numește mereu Tarantino varianta mexicană. El este un om foarte dulce. Și apropo, Tarantino știe toți actorii români”.
***
Marius Chivu: „Ce moarte ai alege dintre următoarele: cea a lui Hemingway – care s-a sinucis -, a lui Faulkner – care a avut un accident de vânătoare – sau Sofocle – căruia i-a venit de hac un bob de strugure în timpul unui festival?”
Guillermo Arriaga: „Nu vreau struguri, mulțumesc. Cum spunea Woody Allen, nu vreau să mor, mă simt prea bine, mă bucur de viață, de ce să plec? Dacă trebuie totuși să aleg, atunci să fie un accident de vânătoare. Nu m-aș sinucide niciodată”.
***
Inventar personal al altor teme faine abordate aseară, în fuga tastatului:
– s-a vorbit despre întâlnirea lui Arriaga cu Roberto Bolaño – „Era un observator foarte bun, a tăcut majoritatea timpului, făcea doar comentarii ironice”.
– despre fotbal și cum au pierdut mexicanii în fața olandezilor (meciul Mexic – Olanda), dar și despre Hagi.
– despre filmul românesc – Arriaga îl admiră foarte mult pe Cristian Mungiu, a vorbit despre tehnica lui impresionantă de filmat.
– despre scris și condiția solitară a scriitorului.
– cum alege ce scrie: scenariu, proză scurtă, roman? „Are legătură cu personajul principal: dacă vocea lui se exprimă la persoana I, atunci este o proză; dacă este persoana a III-a, atunci o transform în film”, spunea Arriaga.
– experiența de viață și legătura cu violența.
– despre cel mai recent proiect de-ale sale, un film în care opt regizori vorbesc despre credințele lor – „Cred că trebuie să facem asta, să vorbim despre religie pentru a înceta cu lupta, cu fanatismul ș.a.m.d. Iar Mario Vargas Llosa este cel care editează filmul, ne spune în ce ordine să putem ceea ce am filmat”.
– despre necesitatea sau, dimpotrivă, inutilitatea unei credințe oarbe într-o forță superioară.
***
La sfârșitul întâlnirii cu Guillermo Arriaga s-a întâmplat ceva rar, extrem de rar în peisajul literar: scriitorul mexican și-a dorit un moment cu întrebări din public. A avut mai mult decât răbdare, dorința de a răspunde tuturor întrebărilor venite de la oamenii din sală – și, deși la început oamenii erau timizi, temători să-i adreseze câteva cuvinte, apoi l-au bombardat, ba întrebându-l dacă vizionează serialul Hannibal Lecter (nu, nu știa despre el), ba despre părerea sa în legătură cu drogurile și consumul de alcool („Nu m-am îmbătat niciodată, nu am consumat droguri, am vrut să fiu altfel. Dar sunt împotriva interzicerii de droguri, cred că oricine vrea să se drogheze, are dreptul să o facă. Este o alegere. Realizați că fiecare gram de cocaină este plin de sângele prietenilor mei?, asta le-am spus unor studenți din America. Cât timp voi vă distrați cu drogurile, cineva moare”, a conchis) sau dacă și-a „sfătuit” copiii dacă să-i citească cărțile („În niciun caz! Ei trebuie să-și descopere tatăl, dacă vor vrea”).
Ce să mai, dragi bookaholici, Guillermo Arriaga a ridicat sala în picioare, provocând curiozități, pasiuni sau fantezii :). A fost o onoare pentru noi să-l ascultăm, să-l vedem, să stăm față în față cu o personalitate de un asemenea calibru. Puteți urmări aici înregistrarea întâlnirii de aseară.
Până una alta, poate vă faceți bagajele și veniți la Iași weekend-ul acesta!
