Bookaholic

Am fost sclava Daesh este mărturia unei supravieţuitoare, a uneia dintre nenumăratele femei care au avut aceeaşi soartă şi au plătit uneori cu viaţa.

„Daesh a intrat în sat! Daesh atacă!” Jinan se aştepta ca într-una din zile să fie nevoită să plece în grabă. Încă de la începutul verii lui 2014, sentimentul unui pericol iminent se răspîndise în întreaga regiune şi, odată cu el, senzaţia că avea să se prăbuşească o lume: a ei. Jinan avea optsprezece ani cînd a fost răpită împreună cu familia de jihadiştii Statului Islamic. Era proaspăt căsătorită. Vîndută într-o piaţă de sclave din Mosul unor luptători Daesh, este sechestrată, torturată şi obligată să se convertească la islam, urmînd să aibă soarta tuturor prizonierelor nemusulmane ale Statului Islamic, aceea de a fi folosite ca sclave sexuale de jihadişti. Timp de trei luni a trăit într-un adevărat infern, însă a avut noroc, reuşind să fugă.

Din cuprins:
La şcoala domnului Shukri • O căsătorie prost aranjată • Închisoarea Badush • Falsul atac aerian • Întoarcerea la Tal Afar • Pieţele de sclave pentru casele din Mosul • Abdullah „Geambaşul”, angrosistul de femei • Apa cu şoareci morţi • Convertirea • Marea evadare

Am fost sclava Daesh
Povestea unei fete kurde răpite de Statul Islamic
de Jinan împreună cu Thierry Oberlé
– fragment

Traducere de Cezar Petrilă
Colecţie: Hors collection
Domeniu: Memorii, jurnale, corespondenţă / Istorie
Editura Polirom
232 p.
Carte publicată şi în ediţie digitală

Închisoarea Badush este situată la marginea autostrăzii, nu departe de fluviul Tigru. Vederea turnurilor sale îţi îngheaţă sângele în vine. Zidurile înalte şi gardurile de metal acoperite cu sârmă ghimpată mă înspăimântă. Intrarea este păzită de autoblindate. Intrăm pe poartă într‑un val uman, sute de femei şi copii. Gardienii au înălţat pe turnuri steagurile negre ale Statului Islamic. Trebuie să trecem printr‑un pasaj, după care ajungem la o mare esplanadă scăldată de soarele de plumb al amiezii.

Gulé, o femeie în vârstă, bolnavă şi suferind de incontinenţă, stă lângă mine, întinsă pe o pătură. Când trebuie deplasată, cele patru fiice ale ei o ridică cu tot cu pătură, apucând‑o de colţuri. Bătrâna m‑a îndrăgit imediat. E înaltă şi adusă de spate, iar faţa ei lungă ca de cal e plină de riduri. În această lume a femeilor, Gulé arată ca o regină detronată, o regină puţin dusă şi exuberantă, înconjurată de curtea sa de fete şi de cortegiul ei de nepoţi.

— O să mă vândă şi o să mă violeze, îi spun eu.

— Dacă încearcă să te necinstească, să te sinucizi. Vei muri spălându‑ţi onoarea şi scăpând de ruşine, mă sfătuieşte pe acel ton pedant pe care‑l iau uneori bătrânii atunci când vor să‑şi etaleze înţelepciunea. În urma unui viol, o femeie yazidită nu are altă alegere decât moartea. Trebuie să dispară. Demnitatea îi porunceşte să‑şi pună capăt zilelor pentru a nu‑i face de ruşine pe ai săi, insistă ea.

O privesc drept în ochi, cu braţele încrucişate.

— Ai înţeles ce se întâmplă? Dacă nu, am să‑ţi explic, draga mea. În primul rând, vor continua să ne separe. Tinerele singure, ca tine, vor fi luate pentru a fi violate. Ştiu că eşti măritată, dar nu le pasă. După cum ai văzut, se servesc, aleg cele mai frumoase fete, aşa cum un ţăran îşi culege roşiile de pe câmp.

Şi piaza rea nu s‑a oprit aici.

— În prima zi au luat bărbaţii, iar acum vor lua băieţii. I‑am auzit mai adineauri spunând că o să‑i ia. Nu se feresc de mine: zic că‑s o bătrână nebună, dar îi ştiu eu pe ticăloşii ăştia. Pe copiii mai mari de zece ani îi vor închide în lagăre ca să le spele creierul. Le vor băga în cap versete de‑ale lor din Coran. Îi vor antrena să devină mici soldaţi de nădejde ai Daesh. Iar când vor hotărî ei, îi vor trimite în misiuni sinucigaşe cu o centură de exploziv la brâu pe care s‑o detoneze în piaţă, în faţa tarabei de unde îţi cumperi ierburile aromatice.

— Ai dreptate, mamă, mai bine mor. Mă vor viola şi mi‑l vor lua pe Daud ca să‑l educe în credinţa lor. Totuşi nu‑i decât un copil, o întrerupe Randa, a doua fiică a ei. N‑am să‑l părăsesc. N‑am să‑i las să‑l ia.

Daud are unsprezece ani, o faţă ovală şi o tunsoare castron. Nu‑i dă atenţie bunică‑sii şi poate că e mai bine aşa.
Gulé ştie tot, chiar şi care ar fi cel mai bun mijloc de a mă salva. Îi şopteşte fiicei sale la ureche, ţinându‑şi mâna la gură. Cele două femei îşi punctează consfătuirea cu sunete înăbuşite. După care Gulé ia o mină gravă:

— Ascultă, Jinan. Am un plan. Îl iei pe Jano, bebeluşul, cu tine. Randa îşi va păstra fiul şi pe fata ei mai mare. E de acord, spune bunica.

— Te rog, Jinan, acceptă! insistă Randa. Dacă ne întreabă, vom spune adevărul, dar ne vom încerca norocul. Câtă vreme vei fi cu el, nu vor îndrăzni să te violeze. Vom putea rămâne împreună. Vei avea grijă de copil ca de propriul tău fiu. Promite‑mi că ai să‑l protejezi!

— Îţi jur!

Şi îmi întinde bebeluşul în vârstă de şase luni. Îl strâng pe Jano în braţe. La şase luni are o feţişoară dolofană, un năsuc ascuţit şi ochi migdalaţi. Stând cu picioarele încrucişate, îl aşez între coapsele mele ca să‑l legăn mişcând uşor picioarele.

— Vezi, o să fie bine! Ai spune că toată viaţa ai îngrijit copii mici, spune Gulé.

La ea, încurajările sunt ordine:

— Rezistă, iar când veţi fi libere să i‑l înapoiezi mamei sale.

Nişte jihadişti trec iar şi iar prin faţa noastră.

Cu un aer teatral, se îndreaptă pe pătura ei şi, arătând cu degetul spre unul dintre ei, strigă:

— Apostat eşti tu!

— Babă nebună! mormăie gardianul.

I‑l prezint Aminei, sora mai mică a lui Walid, pe noul ei „nepot” şi le dezvălui secretul lui Mayade şi Leilei, nişte verişoare în vârstă de şaptesprezece şi, respectiv, paisprezece ani pe care le‑am regăsit la Badush.
Lăsate de capul lor, cele două fete explorează cotloanele închisorii în speranţa – puţin probabilă – de a găsi un punct slab în sistemul de supraveghere sau, şi mai bine, unul în care să se poată face o gaură într‑un perete. Cea mai mică îşi urmează sora ca o umbră. S‑au aventurat pe nişte coridoare înnegrite de un incendiu. Amândouă au trecut printr‑o cameră de tortură, au văzut lanţurile fixate în pereţi, cârlige atârnând din tavan, o cuşcă şi o masă pe care zăceau nişte fire electrice. Mayade şi Leila au descoperit chiar şi o sală de teatru, unde prizonierii probabil că se distrau făcând pe actorii. Există încă fotografii din scheciuri prinse în piuneze pe o tablă. Le ascult pălăvrăgeala fără să‑i dau prea multă atenţie. Jano plânge de foame. Tocmai m‑am sustras apelului pentru distribuirea laptelui, deoarece gărzile solicitau identitatea copiilor.

Cu femeile sale disperate şi copiii înlăcrimaţi, Badush seamănă mai curând cu un lagăr de tranzit decât cu o închisoare. Suntem încarcerate în spatele unor ziduri înalte acoperite cu sârmă ghimpată, aşteptând să fim selectate.

Despre Jinan

Jinan s-a născut într-o familie de yazidiţi (grup religios de etnie kurdă) pe 7 ianuarie 1996, la poalele muntelui Sinjar, într-o localitate de la graniţa dintre Irak şi Siria. La 4 august 2014 a fost răpită în cursul unui raid desfăşurat de forţele Daesh.

Despre Thierry Oberlé

Thierry Oberlé este reporter pentru Le Figaro din 1997, specialist în probleme legate de Maghreb şi continentul african. Este preocupat de terorismul internaţional. A mai scris, în colaborare cu Isabelle Lasserre, Notre guerre secrète au Mali (2013).