O săptămână și-un pic mai avem de așteptat până la Festivalul Internațional de Literatură și Traducere de la Iași (FILIT), care anunță o ediție grandioasă (aruncați un ochi pe acest program și veți înțelege pe dată despre ce vorbesc). Eu, una, abia aștept să ajung la Iași, să fug de la un eveniment la altul, ca în fiecare an, să ascult (și întâlnesc) numeroși scriitori (deopotrivă români și străini), să scriu despre festival și să iau interviuri. 

Gândindu-mă la FILIT și „antrenându-mă” (cu lecturi, desigur) pentru ce va să vină, mi-a venit ideea de a-i întreba pe scriitorii români invitați la FILIT ce citesc/recitesc ei acum, în pregătire pentru festival, și ce autor/autoare/autori abia așteaptă să întâlnească la Iași. Doar scriitorii sunt unii dintre cei mai mari cititori, nu-i așa?

Am fost o norocoasă, căci au dat curs invitației mele treizeci și unu de scriitori și scriitoare, după cum urmează (în ordine alfabetică): Ana Alfianu, Simona Antonescu, Lavinia Bălulescu, Florin Bican, Mircea Cărtărescu, Ruxandra Cesereanu, Florin Chirculescu, Marian Coman, Teodora Coman, Andrei Crăciun, Codrin Liviu Cuţitaru, Ana Donțu, Vlad Drăgoi, Tudor Ganea, Dana Grigorcea, Michael Haulică, Claudiu Komartin, Alexandru Lamba, Ștefan Manasia, Vlad Moldovan, Ioan T. Morar, Ioana Nicolaie, Veronica D. Niculescu, Andrei Novac, Dora Pavel, Adina Popescu, Mircea Pricăjan, Ana Săndulescu, Tatiana Țîbuleac, Răzvan Ţupa, Mihail Vakulovski.

Deși, în final, a ieșit un material lung, am decis să nu-l împart în episoade, cred că cel mai bine le stă răspunsurilor împreună. Toate dau o poftă de lectură greu de stăvilit altfel decât citind, citind, citind.

Ana Alfianu

Citesc The Last Unicorn (Peter S. Beagle), o carte despre care tata mi-a vorbit foarte mult în copilărie, dar care a ajuns la mine doar acum. Nu știu dacă o citesc în pregătire pentru festival, dar, cum suntem în stare să legăm între ele toate lucrurile și să le acordăm diferite semnificații, probabil își va găsi și această poveste locul ei potrivit printre întâmplările FILIT-ului. Îmi doresc mult să găsesc cât de curând traducerea lui M. Ivănescu, pe care o bănuiesc a fi aducătoare de imense bucurii. Și dacă tot am pomenit de traduceri izbutite, o s-o amintesc și pe cea a Alexandrei Columban pentru Marele Uriaș Prietenos (Dahl), pe care am citit-o zilele trecute.

Cât despre autorii pe care aș vrea să-i întâlnesc, aceștia sunt mulți, iar timiditatea mea e mare. Am să las lucrurile să curgă, pentru că de obicei oamenii, ca și cărțile, apar în viața noastră exact atunci când e nevoie.

Simona Antonescu

Credit foto: Ema Cojocaru

Este prima oară când particip la FILIT şi asta face ca toată această perioadă de dinainte să fie cu atât mai plină de pregătiri. Citisem deja Agata murind, de Dora Pavel, Recolta, de Jim Crace şi Fata cu fragi, de Lisa Stromme. Faptul că Fata cu fragi este cartea de debut a Lisei Stromme m-a bucurat mult şi mi-a aprins imaginaţia, visam cu ochii deschişi la viitoarele traduceri ale Fotografului Curţii Regale.

Am pe listă, de citit până la festival, Înalt este numele tău, de Ioana Bradea, Fabule moderne, de Tatiana Ţîbuleac şi Casa somnului, de Jonathan Coe – cărţi care îşi aşteptau rândul pe noptiera cu teancuri necitite, dar cumpărate.

Mă reîntâlnesc cu plăcere la Iaşi cu mulţi oameni dragi. Cu unii chiar nu apuc să mă văd decât la astfel de prilejuri, o dată sau de două ori pe an, din păcate. Mă voi vedea pentru prima oară faţă în faţă cu oameni cu care vorbesc pe net, care îmi sunt prieteni deja, fără să ne fi cunoscut cu adevărat până acum, scriitori sau blogeri. Nu voi face o listă pentru că ar fi lungă şi probabil, din neatenţie, incompletă.

Şi aştept cu curiozitate (nimeni niciodată nu va reuşi cu adevărat să omoare curiozitatea din noi) întâlnirea cu marii premiaţi internaţional care vor fi prezenţi la festival.

Lavinia Bălulescu

Mă pregătesc de FILIT citind-o pe tulburătoarea Svetlana Aleksievici. Acum sunt la „Dezastrul de la Cernobîl” (Editura Corint), după care am pregătite niște titluri de aceeași autoare, dar de la Editura Litera. De altfel, abia aștept să o întâlnesc pe Svetlana Aleksievici în carne și oase, la FILIT. Chiar am emoții!

În rest, la capitolul „pe cine altcineva vreau să întâlnesc la Iași”, pe lângă autorii români invitați (unii îmi sunt prieteni și mă voi bucura mult să-i revăd, pe alții nu-i știu personal, dar i-am citit), ar mai fi o grămadă de nume, dar o să-l zic prima dată pe Jonathan Coe. L-am consumat cu mare bucurie acum mai bine de 10 ani și din păcate cred că o să-l ratez, pentru că nu voi fi acolo în ziua în care are el un eveniment. De asemenea, Gyorgy Dragoman și Xingjian Gao (ale cărui cărți nu le-am citit, dar voi repara și asta).

Acum, uitându-mă din nou pe super-lista de scriitori, traducători și invitați speciali, chiar cred că vor avea loc niște evenimente geniale la FILIT anul acesta!

Florin Bican

Constat cu groază că nu m-am pregătit deloc pentru acest eveniment – nu am recitit recent nici una dintre cărțile autorilor care vor fi prezenți acolo, ba chiar am găsit pe lista invitaților autori din care nu am apucat să citesc volume pe care mi le propusesem de multă vreme. De aceea, în scurtul interval care ne mai desparte de festival, voi recupera citind „peste rând” romanul lui Jim Crace „Quarantine”. Sper însă că unii dintre autorii pe care i-am citit recent vor fi invitați ai unor viitoare ediții FILIT – China Miéville, Shaun Tan, Hannu Rajaniemi, Claire North, Janne Teller, Geoff Ryman, Ovidiu Eftimie, Max Barry, Kate DiCamillo, Adam Thirlwell, Scarlett Thomas, Julia Donaldson, Wolf Erlbruch

Până atunci, aștept cu nerăbdare să-l reîntâlnesc pe Jim Crace, pe care l-am cunoscut acum câțiva ani la Cambridge, și să-l întâlnesc pe Jonathan Coe. Acum e greu de spus pe cine voi apuca să întâlnesc în iureșul evenimentelor – și cât vom apuca să stăm de vorbă. Mizez pe surprize. Plăcute… Dar mă voi bucura să-i revăd pe scriitorii cu care nu apuc să mă întâlnesc prea des – Jan Cornelius, Adina Popescu, Radu Vancu, Dana Grigorcea, Mircea Cărtărescu, Ioana Nicolaie, Veronica D. Niculescu. Și, bineînțeles, pe gazde – Dan Lungu, Florin Lăzărescu, Lucian Dan Teodorovici… Revederile pe care le aștept cu un freamăt special sunt cele cu traducătorii – Gabriella Koszta, Anita Bernacchia, Any Shilon, Monica Salvan, Bruno Mazzoni, Steinar Lone, Jan Willem Bos, Enrique Nogueras, Christian Santacroce…

Mircea Cărtărescu

N-am citit niciodată în funcție de evenimente, așa că nu FILIT-ul îmi hotărăște lecturile actuale, ci mai curând, ca-ntotdeauna, „jocul dragostei și-al întâmplării”.

Am fost uimit cât de mulți prieteni voi întâlni la ediția de anul ăsta, atât dintre autorii noștri, cât și dintre străini. Mai întâi, pe vechea mea prietenă Olga Tokarczuk, pe care-o cunosc de aproape două decenii și cu care m-am tot întâlnit în voiajele noastre europene, pe editorii mei Herbert Ohrlinger și Enrique Redel, apoi grupul redutabil al traducătorilor mei și-ai altor autori români, în fine, atât de mulți scriitori români pe care-i prețuiesc și cu care sunt prieten, că nu vreau să dau nume ca să nu uit pe vreunul. Va fi o ediție strălucitoare a FILIT, abia aștept să ajung la Iași!

Ruxandra Cesereanu

M-am gândit să citesc la FILIT poezie nouă, dar mai atipică pentru mine, un fel de odă sau imn despre părul lung al bărbaților, un remember despre prietenii mei adolescenti și junii hipioți ai tinereții și maturității mele flower-power.
Apoi o proză scurtă despre un bilet de autobuz uitat din 1985 în cartea Zenobia de Gellu Naum (când a apărut prima ediție) – e o întâmplare reală – sau poate o poveste despre căutarea unor statui de licorne la castelul Korniș din preajma Clujului (a fost tot o expediție reală, acum un an, cu multe pățănii și tâlcuri/tâlcuiri).

Favoriții mei între invitații din acest an la FILIT sunt Jonathan Coe (Casa somnului e un roman tutelat de zeul Morfeu în diferite ipostaze, iar delirionista care sunt, uneori, în poezie și proză, interferează cu dimensiunea morfeotică), Jim Crace (autorul superpoemului narativ – În clipa morții) și, în mod previzibil, Svetlana Aleksievici. Vreau să-i văd și să-i aud, iar cu Jonathan Coe și Jim Crace poate apuc și să schimb o vorbă, căci am scris mici eseuri despre romanele amândurora și am ce să-i întreb, prietenește și scriitoricește.

Florin Chirculescu

Credit foto: Cătălin Olteanu

Nu citesc ceva în mod special pentru FILIT… Îmi văd de lecturi ca și până acum. Tocmai am terminat „Cai în galop”, de Yukio Mishima și urmează „Ultimul suspin al maurului”, de Rushdie.

De întâlnit, vreau să-i întâlnesc pe Bogdan Ghiu, pe Dan Doboș, pe Michael Hăulică și pe Marian Coman. Am chef să dispărem, dac-om putea, pe undeva pe unde e mai puțină lume, ca să discutăm una-alta. Am impresia că Ernu nu vine la FILIT, și-mi cam pare rău din cauza asta…

Marian Coman

Am, ca toată lumea, pe birou, pe lângă birou, prin bibliotecă și pe lângă pat, în diverse stadii de lectură, mai multe cărți. Câteva au cumva legătură cu ediția din acest an a FILIT. Recitesc, de pildă, „Eroul cu o mie de chipuri” de Joseph Campbell. La întâlnirea din cadrul FILIT, de miercuri, 4 octombrie, o să avem ocazia, cred, să vorbim despre rostul eroilor și supereroilor în literatura contemporană, despre nevoia de resetare socială, de salvare, de renaștere, nevoie prezentă în subconștientul colectiv și căreia, de-a lungul vremii, i-au răspuns eroii din narațiunile mitice și, într-o anumită măsură, acum încearcă să-i răspundă eroii moderni din structuri narative asociate literaturii ori, dacă vreți, paraliteraturii. Întâlnirea de miercuri, în prima zi a FILIT, va avea loc la Casa Fantasy și, prin urmare, aș mai aminti că tocmai parcurg fascinanta trilogie fantasy „Farseer” semnată de Robin Hobb, precum și romanul „Noaptea în oraș, fără părinți” al lui Dănuț Ungureanu, unul dintre autorii invitați la început de octombrie la Iași. În plus, mă răsfăț copilărește cu câteva benzi desenate extraordinare. Romanul grafic „Cartea Junglei” din colecția SuperErou S’Cool de la HAC!BD este unul dintre ele, iar despre conexiunile literaturii cu benzile desenate o să vorbesc și cu liceenii prezenți joi, 5 octombrie, de la ora 11.00, la Liceul de Informatică de pe dealul Copoului.

Nu ascund că vin la Iași cu toate micile complexe ale unui autor care s-a încăpățânat să pescuiască în apele tulburi ale unor genuri catalogate drept minore. Nu fac un secret din faptul că sunt legat de science-fiction, de horror, de fantasy, de proză scurtă și de benzi desenate, toate acestea fiind, într-un fel, pentru mulți, niște neglijabile cenușărese culturale. Tocmai de aceea, m-a bucurat tare mult generozitatea organizatorilor care în acest an au întins o mână literaturii fantasy și literaturii pentru copii. Prin urmare, abia aștept să-i întâlnesc pe Florin Lăzărescu, pe Lucian Dan Teodorovici și pe ceilalți oameni din echipa care organizează FILIT, pentru a le mulțumi că au venit în întâmpinarea eforturilor celor care, conștient sau inconștient, încearcă să sincronizeze la noi aceste genuri cu ceea ce se întâmplă în alte spații culturale. Altfel, nu aș spune că am o agendă cu întâlniri pe care trebuie să le bifez, deși să-i văd ori să-i revăd pe unii dintre cei mai valoroși scriitori contemporani este, în primul rând pentru cititorul din mine, o mare bucurie. Vin încărcat de curiozitate și de sete pentru oameni și pentru cărți și cu mare dor să-mi reîntâlnesc cititorii din Iași, orașul în care am avut, în două rânduri, printre cele mai faine lansări de carte în cadrul turneelor de promovare a romanelor din seria „Haiganu”.

Teodora Coman

A fost o surpriză pentru mine să fiu invitată la FILIT, cred că oricine se îndeletniceşte cu scrisul visează, efectiv, să ajungă acolo. FILIT este o ocazie uriaşă să mă bucur de prezenţa în Iaşi ca de un folos necuvenit, adică să exersez modestia, să îmi pierd ego-ul printre atâtea personalităţi şi evenimente. Gravitate şi visare, asta este atmosfera FILIT pe care am găsit-o acum trei ani, când am participat pentru prima dată în cadrul lecturilor de poezie. Pe lângă organizarea impecabilă şi complexitatea agendei, festivalul te transformă într-o antenă de satelit. Regele alb al lui György Dragomán este una dintre cărțile preferate recitite. Abia aştept să îi văd şi ascult pe Jonathan Coe şi Jim Crace, descoperiri destul de recente datorită soţului meu, librar, care mă convinge de fiecare dată cu orice carte ar citi. Din „Casa somnului“, cu atmosfera ei stranie, la limita dintre realitate şi trezie, am preluat cuvintele astea, gravitate şi visare: respectul şi admiraţia pentru invitaţi, sentimente grave şi nobile, şi visul de a locui, pentru câteva zile, chiar în literatură, spaţiul în care rezonarea cu limbaje diferite devine maximă, iar comparările între literaturi, scriitori şi formule estetice sunt cele mai fertile exerciţii de admiraţie şi (auto)analiză. Mă apuc de Svetlana Aleksievici, ca să o pot urmări la conferință. Am descoperit cât de importanţi sunt ceilalţi scriitori, indiferent din ce zonă geografică, formulă literară sau generaţie ar proveni: ei îţi oferă materialul lexical în diverse abordări şi viziuni personale, dar, uneori, receptarea ta devine subiectivare, ba chiar răstălmăcire involuntară, la fel de creativă ca o tălmăcire.Te afli într-un continuu proces de traducere mentală, de negociere febrilă a sensurilor din mai multe limbi, şi, în asemenea densitate și circulaţie lingvistică, se pot produce declicuri neaşteptate, revelații a ceea ce ești sau nu ești, a ce ai putea sau ai fi putut fi, a ce nu vei fi niciodată, a ce ai fost, dacă ai fost. Și se întâmplă indiferent dacă mergi în cunoștință sau în necunoștință de cauză, cu diferențele specifice. Mă bucur enorm pentru prozatorii tineri, unii debutanți (Ana Alfianu, Tudor Ganea, nişte prozatori tineri extraordinari), pentru autorii discreți (Vlad Zografi). Mă bucur că voi fi alături de alți doi poeți sibieni pe care îi admir, Rita Chirian și Radu Vancu, că voi schimba câteva vorbe cu Ruxandra Cesereanu sau Claudia Fitcoschi, că îl voi revedea pe Claudiu Komartin, că voi face echipă de lectură cu Vlad Drăgoi, care va compensa toate minusurile vocii mele. Nu i-am citit, încă, nici pe Katja Petrowskaja, nici pe Gao Xingjian. Dar cel care cred că trebuie recitit înainte de FILIT, tocmai pentru substanțialitatea operei sale, este Mircea Cărtărescu. Să (re)citeşti un scriitor ca el în limba ta, fără să fie nevoie de traducere, este un avantaj enorm.

Andrei Crăciun

O recitesc pe Svetlana Aleksievici, față de care nutresc sentimente nu o singură dată exprimate public.

Se întâmplă să o recitesc la Anvers, în Belgia. Sunt aici trimis deloc special al literaturii române, alături de tineri scriitori și traducători din Belgia, Olanda, Italia, Spania, Portugalia, România. Vorbim literatură până la miezul nopții. Și e încă o cortină de fier între noi. O recitesc pe Svetlana Alexievici ca și cum m-aș uita în oglindă.

Și tot pe dumneaei aș vrea să o întâlnesc. Nu sunt un fanatic al întâlnirii idolilor, dimpotrivă. Dar am practicat aceeași meserie – jurnalismul – și avem o obsesie comună pentru memorie. Avem ceva de vorbit.

Codrin Liviu Cuţitaru

Voi fi foarte sincer și vă voi spune că, în această perioadă, citesc… teze de doctorat. Septembrie este, ca să zic așa, în universități, „sezonul” susținerilor doctorale, iar eu am „fără număr”, atît de-ale mele (în postură de „îndrumător”), cît și de-ale altor colegi (ca simplu membru în comisii). Așadar, nu duc lipsă de… „lecturi”. Unele, de-a dreptul „debordante”. Întrebarea îmi oferă totuși, cumva neașteptat, prilejul unei clarificări. Sînt foarte onorat să mă aflu, la ediția de față, printre autorii invitați la FILIT, dar, precizare importantă, eu nu mă simt un „autor” în conotația autentică a termenului. Mă ocup, desigur, de literatură (prin meserie: o predau, cum ar veni, la Universitatea ieșeană), am scris mai multe cărți, printre care și un roman (Scriptor sau Cartea transformărilor admirabile), sînt titularul unor rubrici permanente din presa noastră etc., însă, în pofida acestor detalii, mă identific mai curînd cu un „tehnician” al scrisului (acel „meseriaș” cuminte din interiorul meseriilor „pozitive”) decît cu un „inginer” al lui („creatorul” de sisteme, autorul per se, prin urmare). În spațiul anglofon se practică o distincție semantică între writer (scriitor) și author (autor). Primul e individul care are îndeletnicirea de a scrie (orice, de la cronică sportivă, la tablete, editoriale și chiar, la limită, bucăți literare fără mari pretenții), cîștigîndu-și existența din asta, pe cînd cel de-al doilea rămîne autorul consacrat, o personalitate unanim recunoscută astfel în domeniul literar, ceea ce noi numim, în română, scriitor (în adevăratul sens al cuvîntului). De aceea, aș sublinia faptul că eu particip la FILIT ca writer (noțiune unde s-ar amesteca, deopotrivă, profesorul de literatură, editorialistul și romancierul), neavînd pretenția de a fi author. Iar, în varianta respectivă, de writer carevasăzică, fac ce fac de obicei în luna septembrie: mă lupt cu tezele de doctorat. Teze despre literatură, se înțelege.

Invitații de la FILIT sînt absolut remarcabili anul acesta (la fel ca și în anii precedenți, de altfel!). Toate întîlnirile vor fi, cu certtitudine, spectaculoase și le aștept (pe cele la care voi putea participa) cu mare interes. Strict personal (și, ca atare, subiectiv), mă bucur mult de prezența lui Jonathan Coe, un scriitor (îmi cer scuze: autor), cu desăvîrșire fabulos.

Ana Donțu

Citesc Vesna Goldsworthy „Marele Gorsky”. Mi-a atras atenția pentru că e din colecția „Raftul Denisei” și pentru că e o replică a celebrului „Marele Gatsby” al lui Fitzgerald. M-am bucurat să aflu că vine la FILIT. Mai citesc „Peisaj după isterie”, de Mircea Cărtărescu. Sunt curioasă de noua carte de poezie a Teodorei Coman, „Foloase necuvenite”. Abia aștept să-i întâlnesc pe scriitorii Nuruddin Farah, Gao Xingjian, Adriaan van Dis și să-i reîntâlnesc pe Mihail Vakulovski, Ruxandra Cesereanu, Răzvan Țupa, Vlad Drăgoi, Cosmin Perța, Linda Maria Baros, pe care am cunoscut-o la Stockholm la atelierul de traduceri al ICR, și, bineînțeles, pe Mircea Cărtărescu, care mă bucură cu fiecare carte nou-apărută și cu fiecare ocazie de a-l asculta.

Vlad Drăgoi

da’ să știi că nu prea m-am „pregătit”, în afară de jim crace, cu „recolta”, pe care am citit-o acum vreo 2 ani și mi-a plăcut super mult, și vreau să-l văd. altfel, ce să zic, mă bucur că vin niște românași de-ai noștri, de vlad moldovan, de ex., cu care am avut și lansare dublă prin brașov în primăvară, sunt niște energii faine când e și el, băiat finuț. vine și dan coman, pe care tre’ să-l întreb dacă i-a plăcut concertul depeche, că atunci, la locul faptei, n-am mai avut cum, și, în rest, na, îmi tot repet în gând povestirea pe care o voi citi, sper să-mi iasă ok, deși am văzut că nu e presiune la durată, au fost generoși oamenii cu timpul alocat, ceea ce e o binecuvântare mereu.

Tudor Ganea

Sincer, nu mi-am făcut un plan de lectură special pentru FILIT (deși, acum că m-ai tras de mânecă, am să încep să-mi planific niște relecturi pe fast-forward). Momentan, recitesc cărți de Melville, Capote și Flaubert. Pe de altă parte, coincidența a făcut să-l descopăr pe Jim Crace acum, în preajma festivalului unde este și el invitat. Sunt un fan înrăit al scenariilor distopice, iar Casa Molimei m-a băgat într-o Americă post-apocaliptică așa cum n-am văzut-o în niciun film. E o carte ce stă pe o analogie biblică. Măiastru scrisă. Nu mai știu cine zicea că viitorul romanului va fi unul distopic sau nu va fi deloc. E o temă făină de gândire. Am citit acum ceva ani Drumul lui McCarthy și trebuie să fiu total de acord cu Marius Chivu când spune că romanul lui Crace este mai bun. Așa e. Mi-am cumpărat și Recolta și abia aștept să-l ascult pe Crace și Coe în prima zi a festivalului. Dar și pe restul, bineînțeles!

Dana Grigorcea

Festivalurile sunt un bun pilej de a-mi reîntâlni colegi de breaslă. Am prieteni cu care nu mă întâlnesc decât o dată pe an, la un anumit festival sau târg de carte. Apoi, sunt o serie de autori pe care nu îi cunosc personal, dar cu care mă salut călduros, pentru că ne întâlnim peste tot și ne-am devenit familiari. Pentru că locuiesc în Elveția și scriu în limba germană, cunosc în special scriitori de limbă germană sau scriitori traduși în germană. Însă de când mi se traduc romanele în alte limbi, mi se lărgește și cercul de cunoștiințe. În limba română sunt tradusă din toamna trecută, al doilea roman al meu a fost tradus de minunata poetă Nora Iuga și de tânărul ei coleg Radu-Mihai Alexe și se numește „Sentimentul primar al nevinovăției” (Humanitas, 2016). FILIT va fi, după FILB, al doilea festival de literatură din România la care sunt invitată. Acum două săptămâni, am fost oaspetele atelierelor FILIT de la Ipotești și am rămas impresionată de organizarea impecabilă a programului cultural. La o primire călduroasă în Moldova bunicilor mei mă așteptam, dar la un program organizat cu o minuțiozitate prusacă nu prea mă așteptam. Trebuie menționat că astfel de evenimente nu ar fi posibile fără zelul și tenacitatea unor intelectuali fini ca Monica Salvan din echipa FILIT.

Voi veni la festivalul de la Iași pentru doar două zile, pentru că am programate lecturi publice care mă împiedică să rămân mai mult. Pe când în spațiul german lecturile sunt programate cu jumătate de an, câteodată chiar și cu un an înainte, invitația la Iași a venit din scurt, organizatorii fiind obligați de birocrație și de jocurile politice ale locului să fie mai spontani. Sâmbătă, 7 octombrie, voi participa la un eveniment la Casa FILIT, împreună cu scriitorul somalez Nuruddin Farah, al cărui ultim roman, „Hiding in Plain Sight”, despre conștiință și libertate, l-am citit în traducere germană, și cu Ioan T. Morar, al cărui roman „Lindenfeld” l-am citit cu plăcere – și pentru al cărui alt roman, „Sărbătoarea corturilor”, am primit o penalizare usturătoare de la biblioteca orășenească de la Zürich, pentru că nu l-am adus înapoi la timp.

Michael Haulică

Mă apucasem de citit Într-o pădure întunecată, de Ruth Ware (Trei, 2017, traducere de Laurențiu Dulman), după care urma Cartea oglinzilor, de E.O. Chirovici. Dar tocmai am aflat că cei doi nu mai sînt pe lista invitaților, așa că… le-am reprogramat pe astea și am trecut la etapa a doua, a recitirii celor mai noi cărție ale colegilor mei din Casa Fantasy: Haiganu. Furia oarbă, de Marian Coman, Eucronoza și alte nuvele, de Sebastian A. Corn (Florin Chirculescu), Arhitecții speranței, de Alexandru Lamba, Noaptea în oraș, fără părinți, de Dănuț Ungureanu. Și, de ce nu?, măcar pe aeroport, pe avion… O hucă în minunatul Inand sau 9 ½ elegii, de Michael Haulică, pentru că a trecut ceva vreme de cînd nu m-am mai citit. 🙂

N-am mai fost la FILIT, nu știu cum se produc întîlnirile astea între scriitori, nu știu cînd și cum va fi zona aceea liberă „în afara programuluiˮ, dar sper ca măcar la cafeaua de dimineață, la berea de după… ceva-ceva povești despre scris și scriitori tot or să se lege. Mai știi? Poate punem de-o carte, o revistă, o asociație… Ar fi păcat să ne strîngem atîți scriitori la un loc și să nu construim nimic. De-abia aștept să mă întîlnesc cu Dan Doboș, să împlinim niște proiecte, să începem altele… Știu că la Iași a fost invitat scriitorul Michael Haulică, dar mai există un jurnalist cu numele ăsta, mai există un editor… nu pot să nu-i iau și pe ei cu mine. Mergem la Iași cu treburi.

Claudiu Komartin

O citesc pe Ioana Bradea. I-am citit a doua carte, Scotch, care-mi scăpase acum 7 ani când a apărut, iar acum am trecut la Înalt este numele tău, un romanuscul foarte dens, în care „face limbaj”, vorba Angelei Marinescu, cu fraze pe care le citesc și recitesc, uneori, cu încântare, sunt curios unde va duce toată construcția asta atât de ambițioasă. Îmi mai propun ca, în săptămâna rămasă, să citesc cea mai recentă carte apărută la noi a excelentului prozator maghiar György Dragomán, Rugul, pe care am tot amânat-o. De poeți nu zic nimic, fiindcă-i citesc și recitesc constant pe mulți dintre cei care vor veni la FILIT.

Mă bucur că Dan Coman va veni, din câte am înțeles, la Iași cu un volum nou de poezie, după o pauză destul de lungă de la Dicționarul Mara – nu știu mai multe, dar sunt foarte nerăbdător în legătură cu asta. Vor fi întâlniri cu prieteni și poeți importanți pentru mine, de la Radu Vancu, Ștefan Manasia și Rita Chirian la Cosmin Perța și Teodora Coman. O reîntâlnire pe care o aștept e cu minunata scriitoare și graficiană Ana Alfianu. Și autorii de SF și Fantasy mă interesează, am cam rămas în urmă cu lecturile din zona asta, deși am fost multă vreme un avid cititor de „literatură de anticipație”, cum se spunea mai demult. Să-l văd pe Tudor Ganea pe listă e o surpriză frumoasă – chiar cred că e unul dintre prozatorii foarte valabili apăruți la noi în ultimul timp. Sper să am ocazia să-l văd, fie și-n treacăt (poate că mă voi strecura eu cumva la Teatrul Alecsandri pentru evenimentul cu el și Jim Crace) pe Jonathan Coe. Și traducătorii prezenți sunt personalități faine, admir munca pe care o depun Joanna Warwas-Kornas, Jan Cornelius, Aleš Mustar, Laura Hinckel, Florica Courriol sau Pauli Montoliu pentru transpunerea literaturii române în țările lor, de-abia aștept să văd cu ce gânduri, feelinguri și proiecte revin în România.

Alexandru Lamba

Nu pot spune că citesc ceva în mod special pentru acest eveniment. Trebuie să recunosc și faptul că, fiind autor de SF, planul meu de lectură e destul de puternic înclinat spre acea parte. Citesc două sau trei cărți în paralel, dintre care două sunt SF sau fantasy. Acum, bunăoară, am pe masă romanul „Contact” al lui Carl Sagan și volumul de proză scurtă „Povestea vieții tale” de Ted Chiang. Urmează romanul „Războiul etern” de Joe Haldeman. Dar am și câteva cărți de autori români pe care le citesc între timp. Printre picături, mă delectez cu „Frumusețea lucrurilor trecătoare” de Andrada Cooș, dar am aruncat câte o privire și peste volumul doi din seria „Haiganu” de Marian Coman, și peste „Amețeli postlumice” de Daniel Timariu, pe care le voi aborda după ce voi termina cărțile pe care le am acum „pe rol”.

Cum mă învârt prin cercurile de „sefiști”, cei pe care-i cunosc mai bine sunt autorii de gen. Sunt câțiva oameni pe care îi întâlnesc foarte des, pe la târguri de carte sau pe la diferite festivaluri de SF&F, dar pe care mi-e mereu drag să-i revăd. Aceștia sunt Michael Haulică și Dănuț Ungureanu. Sunt alții pe care-i văd mai rar, deci cu atât mai mult mă bucur că-i voi întâlni la Iași. Mă refer la Florin Chirculescu (aka Sebastian A. Corn), la Marian Coman și la Dan Doboș. Sper însă că voi avea ocazia să-i întâlnesc și pe alții, pe care de multă vreme mi-aș dori să-i cunosc, cum ar fi Mircea Pricăjan, Marius Chivu, Iulian Tănase sau Dan Alexe. Și, evident, Mircea Cărtărescu. Dar lista e deschisă. Unde mai pui că vor fi și invitați din străinătate!

Ștefan Manasia

Credit foto: Ciprian Hord

Hm, vara asta zeii au făcut un pic de voodoo, aşa că mi-au dăruit zilele şi liniştea şi calmul necesare scrisului. După ce înainte-mi trimiseseră un incendiu, sau poate un tsunami, nu-mi amintesc. Aşa am primit vestea că am fost acceptat la una din rezidenţele FILIT, urmînd să petrec o lună la Iaşi, pe minunatul domeniu al Casei Pogor. Am ales perioada 22 august/22 septembrie.

Cînd mă opream din scris, cînd nu îmi ocupam vremea cu tabieturile amiezii, serii, nopţii tîrzii, am şi citit. Ba chiar am descoperit scriitori. Bunăoară pe Jan Cornelius, autorul unui roman-puzzle, deghizat într-un memorial de nomad, intitulat Eu, Dracula şi John Lennon. Tot recent, am citit masiv din Portretul unei familii turceşti, de Irfan Orga – interesant ca ţesătură cu motive rafinate, dar şi pentru că narează lumea la care ochii şi urechile unui Orhan Pamuk n-avură acces (Imperiul Otoman, umilit şi crepuscular). Am descoperit noua, superba ediţie a Poeziilor lui Jorge Luis Borges – dacă unele mi se par, ca întotdeauna, trase de păr, altele, precum Elogiul umbrei, sunt capodopere. Am citit poemele franţuzeşti din (Intervalle ouvert), de Irina-Roxana Georgescu. Acum mă răsfăţ cu Viaţă, memoriile lui Keith Richards, puse pre româneşte de Veronica & Lucian Niculescu. Şi îmi place de mor cartea asta a şamanului Rolling Stones, pentru că nu este despre gagici, alcool, droguri, vedetism, ci despre muzică, despre cum e să iubeşti chitara la disperare, să dormi în pat cu chitara ta, vreo cîteva decenii înaintea lui Cobain: oare Kurt a citit demenţa asta strălucitoare şi însîngerată a chitaristului născut pe mlaştinile Dartford?

Am să revin la Iaşi, unde am scris şi citit atîtea, pentru a participa la ediţia asta – care se anunţă GIANT – a FILIT. Sper să reîntîlnesc prieteni, scriitori şi, eventual, să cunosc (alţi) oameni deştepţi, talentaţi şi demni. Consider Iaşii a doua mea casă şi sunt onorat să fiu prieten cu atîţia excelenţi scriitori ieşeni.

Vlad Moldovan

Pe lângă compendiile de logică, noua mea pasiune, citesc scrisorile lui Heidegger pe care Hannah nu le-a ars cum fusese înțelegerea – o incursiune în tripurile postromantice ale unui filosof îndrăgostit.

Oh, sunt prea mulți – de la BAS la Coe, la Cărtărescu sau poate Vlad Drăgoi? Ofertele sunt nenumărate. Ieșii vor fremăta de voie bună literară.

Ioan T. Morar

Nu sînt într-o perioadă de lecturi intense întrucît mă pregătesc să definitivez o carte, iar asta-mi mută gîndurile, îmi provoacă o surescitare care nu e propice cititului „de plăcere”. Cu toate astea, am citit poezie, în ultimul timp, o excelentă carte a lui Eugen Suciu, Frica, şi o alta, Badminton, scrisă de Marko Bela, un poet maghiar mai cunoscut ca om politic. De altfel, tot acum, şi tot în legătură cu Marko Bela, am început volumul lui de confesiuni sub formă de interviu, Ruleta maghiară, în care omul politic lasă suficient loc scriitorului.

Abia aştept să văd la Iaşi nişte oameni care-mi sînt dragi, chiar dacă nu toţi sînt cuprinşi în festival. Mi-ar face plăcere să-l întîlnesc pe profesorul Al. Călinescu, sper să am prilejul. Vreau să mă văd cu Silviu Lupescu, directorul editurii la care public, cu Emil Brumaru, cu Nichita Danilov (dacă nu e la Chişinău). Dintre cei din festival, îi amintesc pe Lucian Dan Teodorovici şi Florin Lăzărescu (un binom „de bine”), pe Dan Lungu. Am cîţiva prieteni care vor fi acolo, Mircea Cărtărescu, Robert Şerban, Xavier Montoliu, traducătorul catalan. Deşi sînt, de doi ani, în corespondenţă cu doamna Couriol şi deşi trăim amîndoi în Franţa, nu am reuşit să ne vedem niciodată, sper să se întîmple la Iaşi. (Dacă am uitat pe cineva, sînt sigur că reproşurile vor veni la timp!)

Am mai fost la cîteva festivaluri de literatură şi, din păcate, nu am rămas cu mari relaţii de prietenie după aceea. E un entuziasm al unor întrevederi, simpatii momentane care, apoi, se sting după primul schimb de mailuri. Poate de data asta va fi altfel. 🙂

Ioana Nicolaie

Nu recitesc nimic în mod special, mi se pare fantastic că FILIT revine cu o ediție de anvergură, cu zeci de autori invitați, cu traducători de excepție, cu blogeri culturali și cu evenimente pe care nu vreau pur și simplu să le ocolesc. Faptul că ajung la Iași doi laureați Nobel e o performanță pe care n-o ating decât marile festivaluri internaționale. Voi încerca să găsesc un loc la serile cu Gao Xingjian – pe care l-am mai văzut acum ceva timp la Berlin –, cu Olga Tokarczuk și cu Svetlana Aleksievici. Mă interesează și traducerile din literatura maghiară în română, cât și foarte mulți dintre invitați, de la György Dragomán, Andrzej Stasiuk la Jan Koneffke, Katja Petrowskaja sau Nuruddin Farah. Deși nu mă număr printre invitații întâlnirilor Alecart, încerc să ajung la una sau două dintre ele, pentru că e minunat acest proiect cu adolescenți îndrumați de Nicoleta Munteanu și Emil Munteanu. Sunt tare bucuroasă și de deschiderea către cei mici, „Casa copilăriei” cu tot ce se va petrece acolo nu mă îndoiesc că va fi locul cel mai plin de energie și de entuziasm. Apoi, o să-i revăd pe câțiva dintre cei mai buni poeți români de azi și asta îmi dă un sentiment foarte bun. Mă bucur, așadar, că FILIT merge mai departe.

Veronica D. Niculescu

Stau într-o cameră dintr-o căsuță de pe lângă Muzeul Literaturii Române din Iași, ca fericită câștigătoare a unei rezidențe FILIT pentru scriitorii români. Petrec aici întreaga lună septembrie și încerc să scriu la o carte nouă. Văd că mai iese și altceva pe lângă, versuri inspirate de viața între mere, pere, buburuze și birmaneze… Citesc Attila Bartis, Sfârșitul, iar pe noptiera care e pentru o lună a mea s-a adunat un turnuleț de cărți – cumpărate, primite. Scrisorile lui Cehov, Bărbați fără femei a lui Haruki Murakami, Parohia lui Dan Coman. Nu voi putea rămâne la Iași și în festival, deși invitația este teribil de tentantă, fiindcă octombrie vine cu un turneu de lansări prin țară la noua mea carte. Aș fi vrut să întâlnesc atâția scriitori, dar mă împac cu gândul că la începutul lui octombrie îl voi putea asculta pe Attila Bartis la București.

Andrei Novac

Credit foto: Mihai Zgondoiu

În pregătire pentru FILIT, ediţia a V-a, încerc să mă regăsesc pe mine, într-o formă sau alta, să înţeleg amestecul uriaş de stări care sufocă normalul unei toamne absolute. Dacă este să vorbesc despre o carte anume, atunci pot spune că mă aflu în mijlocul unei lumi pline de tensiune, în care se trăieşte sincer, dar foarte precis, aşadar, liber. Această asumare a lumii mi se pare fascinantă, mai ales că, totul se petrece, undeva, în estul îndepărtat al unei Românii aproape pierdute, pe care poţi doar să o ghiceşti cu buricele degetelor, poţi să conştientizezi că ea există, doar dacă vrei acest lucru.

Despre asta este vorba în cartea pe care o citesc în aceste zile şi care aparţine unui autor român, ea stă sub semnul unei nostalgii pe care o retrăieşti mereu.

În rest, foarte multă poezie, pentru că ea stă la baza tuturor lucrurilor care ne compun şi care ne fac, uneori, mai buni. Poezia, până la urmă, este modul în care eu mă raportez la lume şi, mai ales, la felul în care cred că lumea se raportează la mine.

Reîntâlnirea cu Iaşi-ul este întotdeauna fascinantă, există în aerul acestui oraş o încărcătură şi o tensiune unică. La Iaşi, literatura este la ea acasă, e, parcă, locul în care s-a născut şi în care ea renaşte, de fiecare dată.

Nu este un autor anume pe care aştept să îl întâlnesc, există o mare bucurie de a fi între cei invitaţi la acest eveniment şi cred că despre asta este vorba atunci când discutăm despre astfel de reuniuni, despre bucuria de a trăi literatura împreună cu cei care o scriu, asta cred că este cel mai important lucru. Fiecare scriitor în parte are povestea lui, o poveste vie, una care se scrie cu fiecare secundă, minut şi oră, este, aşadar, un privilegiu unic de a fi prezent la Iaşi, la a V-a ediţie FILIT din acest an.

Aştept să îi văd pe toţi, cu aceeaşi bucurie cu care în adolescenţă întâlneam scriitorii pe care îi preţuiam, era ceva unic, acelaşi farmec o să îl aibă şi aceste zile petrecute la începutul lui octombrie la Iaşi.

Dora Pavel

FILIT-ul a devenit un brand. Un fior estetic. Ceva ca un premiu literar de prestigiu, după care tânjeşte orice autor. O garantează şi de data asta programul manifestărilor ce vor urma, unul briliant şi ameţitor, care începe în forţă, cu un moment de maximă atracţie: prezenţa, în prima seară, pe scena Naţionalului ieşean, a celor doi autori britanici, deja celebri. Nu uit reacţia pe care am avut-o când le-am citit, lui Jonathan Coe, The House of Sleep (1997), iar lui Jim Crace, Being Dead (1999). Nu ştiu alţii cum sunt, dar, pentru mine, ca romancier, lectura dintr-un autor (contemporan) foarte bun nu e întotdeauna confortabilă. Ba, chiar deloc. Mă înfrupt cât mă înfrupt dintr-un asemenea roman, totul însă până la un punct. Până acolo unde dă semne că începe să-şi facă de cap, să alunece, să zburde cu prea mare lejeritate, şi încă exact pe traiectele pe care l-aş fi dus şi eu. În cele din urmă, până acolo unde, negăsindu-i fisuri, constat că autorul a avut pur şi simplu cruzimea (citeşte: tupeul) de a-mi lua tastatura din faţă şi de-a „comite” totul, înaintea mea, fără mine. Îmi amintesc că rareori m-a încercat atât de explicit „mânia” pe care am somatizat-o citind şi recitind În clipa morţii. Pentru că-l consider în continuare un roman pe care l-am scris eu. Ar fi trebuit, aş fi putut să-l scriu eu, şi nu acest domn, Jim Crace.

Lecturi de ultimă oră? Aşa s-a nimerit, să recitesc tocmai acum (pentru revizie), pe FILIT, în întregime, după unsprezece ani, Captivul, cel de-al doilea roman al meu, epuizat de ani buni, a cărui nouă ediţie iese de sub tipar în colecţia Top 10+ a Poliromului. O să-l văd, o să-l ţin şi eu în braţe abia în zilele astea, la Iaşi. Dar cel mai mult mă bucur că am ocazia să-i pot face o mare reparaţie. Fiindcă, dintre toate cele patru romane, pe el l-aş numi adevărata mea piatră de încercare. După succesul debutului cu Agata murind, am trăit panica de a nu-l mai putea egala. S-au mai adăugat şi avertismentele unor confraţi: rămâi la ăsta, la primul, nu risca un al doilea… Dar, cum plăcerea scrierii unui roman nu poate fi uitată, m-am hazardat să plâng pe umărul altuia. Aşa am ajuns la Captivul, prieten răbdător, consolator, alături de care, gândeam, o să suspin doar până la un nou salt de anvergură. Ocaziile n-au întârziat, ale celorlalte, Pudră şi Do Not Cross, două prăzi mult aşteptate. Cred însă că abia în acest septembrie 2017, în care am putut exersa o relectură ingenuă, cu ochi străin, a Captivului, am izbutit să-l apreciez la adevărata valoare. Umărul pe care odinioară am plâns este departe de a fi un vulcan stins. Erupţiile lui în timp concurează crestele solidificate ale oricăruia dintre celelalte. Dacă i-aş fi putut schimba titlul la reeditare, i-aş fi spus, fără ezitare, Iubire, vinovăţie, reparaţie (Love, Guilt and Reparation), cerându-i-l împrumut Melaniei Klein.

Adina Popescu

Credit foto: Ema Cojocaru

Merg pentru prima oară la FILIT, atît în calitate de invitat, cît și ca spectator, așa că în primul rînd sînt curioasă ce se întîmplă la Iași și cum funcționează un astfel de festival, cu atît de multe evenimente, atîția scriitori și traducători, de facturi diferite, adunați la un loc. Am doar experiența festivalurilor mari de film unde nu știi unde să mergi mai întîi, ce să alegi dintr-un program. Probabil că așa se va întîmpla și aici. Mai sînt curioasă și ce fel de public vine la un astfel de festival, cum reacționează un public alcătuit din cititori, cum se implică orașul în festival. Dacă la festivalurile de film, de obicei aleg să văd filmele regizorilor care îmi plac, la FILIT nu pot spune că am autori preferați, mă bucur însă că voi reîntîlni niște oameni care îmi sînt dragi și pe care îi știu de multă vreme, dar și că voi sta de vorbă cu autori pe care îmi doresc tot de multă vreme să-i cunosc și n-am avut o astfel de ocazie.

Am auzit multe despre secțiunea „Scriitori printre liceeni” și pentru că eu însămi în ultimii ani am fost prin multe școli din toată țară ca să mă întîlnesc cu copiii, mi se pare o componentă foarte importantă a festivalului. Pentru ei este important să cunoască autori „în carne și oase” și să discute cu ei despre literatură (mulți dintre copiii de astăzi își imaginează că toți scriitorii sînt morți, n-a mai rămas niciunul în viață), iar pentru noi e important să avem un feedback din partea lor. Voi avea și eu o astfel de întîlnire la Liceul Teoretic A.I. Cuza, alături de Iulian Tănase. În rest, voi fi prezentă la „Casa copilăriei” alături de doi autori (și) pentru copii pe care îi iubesc tare mult: Ioana Nicolaie și Florin Bican.

Mircea Pricăjan

În clipa asta citesc superbul roman secvențial al lui BAS. Urmează „Aleea Zorilor” lui Andrei Crăciun și, pe nedrept amânat până acum, „Hanul lui Manuc” al Simonei Antonescu. Mi-ar fi plăcut să reiau măcar unul dintre romanele lui Jonathan Coe, dar noutățile sunt pur și simplu prea ispititoare. Și timpul este, fatalmente, mult prea scurt. Va trebui să mă mulțumesc cu o relectură pe diagonală, pentru împrospătarea memoriei. La fel și cu romanele lui Jeff Lindsay, cele două apărute în traducere la editura Paladin. Am terminat de curând să-i citesc fiului meu minunata „O vară cu Isidor”, basmul contemporan al Veronicăi D. Niculescu. Nu s-a despărțit de carte în nicio noapte. Chiar și acum, deși am trecut la altă poveste, o ține la capul patului. În lunile de vară i-am citit cu mare plăcere și invidie pe Codrin Liviu Cuțitaru, Tudor Ganea, Vlad Zografi, Adrian Georgescu, Ioana Nicolaie. Și, mai înainte, „Sărbătoarea Corturilor” lui Ioan T. Morar, și „Rugul” lui György Dragomán, și „Eu, Dracula și John Lennon” al lui Jan Cornelius… De poezie nici nu mai zic. Pe scurt, vin destul de bine pregătit. Cred. 🙂

Greu de răspuns, greu de dat nume. Cu unii abia aștept să mă reîntâlnesc, pe alții abia aștept să îi întâlnesc și față către față, în sfârșit în afara internetului, iar pe ceilalți abia aștept să îi cunosc acum. Un nume pe care, iată, îl pot da fără rețineri: Iașiul însuși. E și el un autor, nu? Și ce mai autor!

Ana Săndulescu

În acest moment, pe noptiera mea se află următoarele cărţi: al doilea volum din seria Harry Potter de la editura Arthur, în traducerea lui Florin Bican, „Cartea Neliniştirii” a lui Pessoa – un tom confesiv despre spleen-ul existenţial al lui Soares, o minte excepţională, topită în masa anonimă -, „Cei care pleacă și cei ce rămân”, al treilea volum din tetralogia scriitoarei Elena Ferrante, „Umbra vîntului”, de Carax, scuze… Zafón şi „Fata cu fragi”, de Lisa Strømme, scriitoare pe care o recomand enorm și pe care sunt entuziasmată să o cunosc în octombrie, la FILIT. Îmi place să citesc din surse diferite, pentru că la finalul zilei caut să-mi hrănesc mintea după starea mea interioară și cititul devine astfel un proces molcom de regenerare.

Pentru FILIT mi-am pregătit itinerariul; abia aştept să îi ascult – la „Serile FILIT” – pe Svetlana Aleksievici, Olga Tokarczuk, Mircea Cărtărescu, Jeff Lindsay şi Gao Xingjian. Să îi întâlnesc/reîntâlnesc pe invitaţii din „casele” Poeziei şi pe cei de la tradiţionala „Noaptea albă a poeziei” – cel mai mult pe Ioana Nicolaie, Radu Vancu, Michael Haulică, Ana Donțu, Ştefan Ivas, Ștefan Manasia, Rita Chirian şi Francesc Miralles.

Tatiana Țîbuleac

Citesc, dar mai ales recitesc niște cărți. În primul rând, pe cele ale Svetlanei Alexievich, pe care o admir de mulți ani și pe care am descoperit-o încă în adolescență. Mama aducea acasă cărțile ei, care erau rare, le citea plângând și apoi mi le lăsa și mie. Pentru mine, ea a rămas scriitoarea Cernobîlului, deși în România este cunoscută mai mult pentru cealaltă carte.

Îl citesc acum pe Gao Xingjian cu „Soul Mountain”, sper să mai găsesc ceva până la festival, dar mai ales citesc multe cărți ale autorilor români.

Pe toți aș vrea să-i întâlnesc. Nu am prea avut ocazii să mă văd cu scriitorii români. Cu unii mă cunosc doar virtual și cu atât mai mult aș vrea să îi întâlnesc. Pe alții îi știu doar din cărți, nu i-am văzut niciodată. Mi-am notat în program câteva întâlniri la care abia aștept să ajung. Cele cu Mircea Cărtărescu și Emil Brumaru, în primul rând. Apoi cu Radu Vancu, Dan Coman, Bogdan-Alexandru Stănescu, Filip Florian și Tudor Ganea. Sper, pe lângă literatură, să reușesc să beau și o bere cu prietenii mei care vor veni la Iași – unii ca scriitori, alții ca editori sau cititori. Planuri mari, după cum vezi!

Răzvan Ţupa

Pentru că planurile mele sunt mai degrabă pe dinăuntru decât pe dinafară, o să te dezamăgesc. Eu am tot anul pentru citit și recitit, dar înainte să plec la un festival mă confiscă total scrisul. Și nu neapărat scriul literar. Dimpotrivă. Ca să pot să plec de la ziarul la care lucrez, trebuie să pregătesc în avans paginile care vor apărea cât eu nu voi fi în oraș. Așa că prin tot felul de subiecte culturale și comunicate de presă bântui măsurând fișiere foto și numărând semne pentru un material sau altul. Îmi pare rău că plasarea mea în momentul ăsta al vieții e așa de tehnică, dar se compensează ele lucrurile la un moment dat. Chiar crezi că există o planetă Nibiru care o să lovească literatura într-o zi, cum zic teoreticienii conspirației că se face de sfârșiturile lumilor?

De câțiva ani fac exercițiul acesta: la orice manifestare literară merg, îmi fac o listă cu evenimente pe care nu vreau să le ratez și încerc să îmi păstrez întâlnirile dincoace de interesul literar. Până acum a mers mult mai bine, perspectiva cu care mă aleg fiind chiar cea pe care o are un cititor.
Pe de altă parte, la FILIT nu am cum să ratez ocazia de a mă înființa la Casa Poeziei. La fiecare ediție la care am ajuns mi-a plăcut să prind lectură după lectură acolo, evenimentele dedicate poeziei și înlănțuite astfel fiind destul de rare prin întreprinderile de profil de la noi.

Mihail Vakulovski

Acum, înainte de FILIT, citesc cărțile pe care le voi lansa la CenaKLUb Tiuk-ul pe care-l fac la Brașov (am o ediție înainte și două – imediat după), iar printre ele mai citesc și de plăcere, cărți noi de poezie sau cîte ceva din teancul de lîngă pat, cărți adunate acolo (și nu pe rafturi) pentru că vreau neapărat să le citesc (cele mai recente – „Disco Titanic” de Radu Pavel Gheo și „Iată-mă” de J.S. Foer – le recomand pe amîndouă!), apoi, în drum spre serviciu și înapoi ascult noua carte a lui Vladimir Sorokin, „Manaraga”, a cărei acțiune are loc în viitor, viitor în care personajul principal ajunge și la o nuntă mafiotă din Cetatea Brașov. Recunosc că alături s-a adunat alt teanc cu autori care vin la FILIT, inclusiv cărți pe care le-am citit deja, dar nu cred c-o să am timp și pentru ele.

În primul rînd, mă bucur c-o să revăd mulți prieteni și scriitori lansați la Tiuk (majoritatea – poeți, dar și prozatori, firește, și… chiar și cîțiva critici), apoi, sînt curios ce-o să povestească scriitorii străini. Pe Svetlana Aleksievici am s-o ascult fără subtitrare, la întîlnirea cu Gao Xingjian o să avem nevoie de-un traducător, cărțile Lisei Strømme, Katjei Petrowskaja și a lui Vesna Goldsworthy au fost publicate la Humanitas Fiction, iar ale lui Nuruddin Farah – la Polirom; cei care le-au citit acum, altfel îi vor vedea, cu alți ochi… Apoi, am să mă bucur de reîntîlnirea cu prietenii ieșeni și cu Iașiul, oraș care-mi place foarte mult; cînd am făcut cartea cu supraviețuitorii Holocaustului am stat acolo vreo săptămînă și m-am cam împrietenit cu el.

Găsești cărțile autorilor români invitați la FILIT în librăria online Cărturești (click pe link-urile din numele scriitorilor), precum și volumele/autorii pe care aceștia le/îi citesc acum (click pe link-urile din răspunsuri).

2 comentarii
  1. Pingback: Din lumea cărţilor - 27.09.2017 - Cărţi care contează

  2. Pingback: gravitate şi visare | iminenta cenusie gravitate şi visare | my blog

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *