Antipatiile literare pot fi la fel de puternice ca simpatiile. Sunt lucruri care nu ne plac și gata. I-am întrebat pe cinci autori români ce cărți, autori sau genuri le sunt nesuferite, ce nu pot citi și ce nu le place.

Simona Popescu

Trebuie să recunosc că-mi sunt antipatici autorii fără caracter. Nu-i mai pot citi. Nu mă mai interesează. Mă atrag cărţile care aduc ceva ce n-am mai întâlnit, de aceea le prefer pe cele experimentale, inclasabile. Nu mai citesc demult romane doar realiste. Nici ficţiuni scrise de dragul ficţiunii. Nici poezie căldicică, plângăcioasă sau vulgară. De cînd mă ştiu, mă impresionează cărţile care te fac să cazi pe gânduri, indiferent de gen. În spatele lor sunt nişte oameni interesanţi. Sunt o grămadă în spatele cărora pare să nu fie nimeni. Cunoaşteţi senzaţia?

Dan Coman

Sadoveanu. E primul care-mi vine în minte. Nu pot citi mai mult de trei rânduri din tipul ăsta. Pur și simplu îl disprețuiesc, fără nicio nuanță. Pe locurile doi, trei și patru nu e nimeni. Locul cinci, la (destul de) mare distanță, H. Murakami. Șmecher Haruki, uneori pe față, un fel de specialist în alba-neagra din literatură. Pe ultimul loc e o prozatoare contemporană foarte cunoscută. În cazul ei, nu-mi mai pasă de cărți, e suficient să-mi reamintesc numele. Ar mai fi liga a doua, acolo clasamentul e mai strâns, dar lupta e inutilă – nu se întrevede nicio șansă reală de promovare.

Simona Tache

Nu mai am (și, de fapt, nu am avut niciodată) răbdare să citesc cărți în care nu se întâmplă nimic. Sunt un om al poveștii, ia-mi povestea de la gură și o să mă frustrezi îngrozitor. Mai sunt și un om al zilelor noastre, adică nu am deloc răbdare cu scriitorii care se învârt prea mult în jurul propriei cozi, ca să mi-o arate din 800 de unghiuri, într-o proză austeră, realistă, minimalistă, copie la indigo a vieții. Mersi frumos, am și eu acasă realism minimalist, am și eu o poveste trasă de păr, am și eu zile, săptămâni, luni, ani în care nu mi se întâmplă nimic care să merite să devină subiect de roman, nu vreau să mai citesc și cărți care să arate indentic cu ceea ce oricum trăiesc. Vreau poveste, vreau via- ță în ipostazele ei excepționale, vreau personaje care să mă marcheze, vreau tot, și mai sunt și atât de nesimțită încât vreau chiar și catharsis. Sunt un cititor răsfățat și superficial, nu citesc niciodată pentru că „trebuie”, când e vorba de literatură. O să mor, practic, fără să fi citit Ulisele lui Joyce, în ciuda promisiunii că mă așteaptă paradisul, după ce voi fi trecut de pagina 300. 🙂

Vasile Ernu

O perioadă am citit mult şi, fireşte, şi multe prostii. Mai ales în copilărie, când nu ştiam să aleg. Mergeam pe intuiţie. Profesorul meu de rusă, prin clasa 8-a, mi-a făcut ordine în lecturi şi mi-a dat de înțeles că am ales bine până acum. Deci nu cărţile proletcultiste m-au enervat cel mai tare. În anii ’90, am descoperit o serie de cărţi scrise de Dale Carnegie cu tot soiu’ de Secretul sucesului şi Cum să reuşeşti în viaţă. Pentru prima dată, am văzut cum cineva mă consideră idiot. E un întreg gen care domină. Partea gravă a acestui trend este că se extinde tot mai mult asupra tuturor genurilor: de la nonficţiune la ficţiune. Sper să nu ajungă şi la poezie.

Radu Nițescu

Am stat o vreme să mă gândesc, să încerc să fac ceva ca o listă – dar m-am lovit de faptul că nu cred să fi găsit până acum vreun autor la care să nu-mi placă măcar un capitol, un fragment, un poem, un vers – dacă e vorba de poezie – deși în rest deloc, și sunt șanse ca acel capitol, poem, vers etc. să-mi fi rămas în minte și să mă fi influențat mai mult decât tot ce-am citit din alt autor care nu mi-a dat-o nicicum. Nu vreau să pară că evit răspunsul, dar chiar habar n-am ce să spun încât să mă simt apoi împăcat pe de-a întregul cu mine.


Citește numărul 3 complet aici

Bookshake este un cotidian editat de Bookaholic.ro și Florin Iaru, la inițiativa Centrului Ceh. Ziarul se găsește la Bookfest 2016 (1-5 iunie), la standul Bookshake (pavilionul 4), unde este distribuit gratuit participanților. Articolele vor putea fi citite și online pe bookaholic.ro.

Ilustrație: Ana Preduș

Cristina Foarfă

freelancer pe proiecte de comunicare online, a lucrat ca Head of Creative la Fourhooks și redactor Metropotam.ro; colaborări în presa culturală: Dilema Veche, Observator Cultural, Cultura; co-autor al romanului colectiv Rubik


Un comentariu
  1. vasile popescu

    Eu chiar am o listă în care sunt trecute cărţile pe care le-am împrumutat de la o bibliotecă.Şi cu toate astea mi s-a întâmplat ca pe unele să le mai împrumut odată,pentru că n-aveam lista la mine.
    Dacă stau să mă gândesc sunt şi eu un fel de scriitor care nu-i citeşte pe mult lăudaţii autori români contemporani.Din mai multe motive:
    1.pe majoritatea îi ştiu,i-am citit,când au debutat şi cred că li se potriveşte bine aia cu lupul,cu părul,cu năravul şi au un stil şi un mod de a pune problema care cam aduce cu al unor occidentali traduşi după 90..
    2.sunt promovaţi doar ei şi alţii deloc
    3.sunt la modă,mai mult vorbiţi decât citiţi
    4.vor toţi premiul Nobel
    5.cărţile lor sunt prea scumpe
    6.homosexualitatea mi se pare o anomalie
    7.prefer să citesc Ulisele lui JOYCE
    Dar am citit şi mi-au plăcut:Vişniec,Aldulescu,Florian,Perţa,Naum,Mălaicu-Hondrari,Teodorovici şi alţi români şi străini pe care dacă mă apuc să-i scriu s-ar putea să vă daţi seama că mai bine-l citeaţi pe Sadoveanu când va cerut-o programa şcolară…măcar aşa pentru palmares!

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *