Realitatea iluziei este unul dintre cele mai recente audiobook-uri ale Editurii Casa Radio.  Înregistrările pe bandă magnetică făcute de Henriette Yvonne Stahl sunt un excelent prilej pentru pasionații de istorie literară să exulte. Autoarea înregistrează, între 1965 și 1978, pasaje din volume ca Voica, Mătușa Matilda, Între zi și noapte, Marea bucurie, Fratele meu, omul, Nu mă călca pe umbră, Pontiful și Drum de foc.

Cele opt bucăți de proză sunt urmate de un Bonus: o tabletă radiofonică intitulată Destinul poetic al Annei de Noailles, o convorbire orchestrată de Nicolae Florescu, și un interviu, Centenar Henriette Yvone Stahl, luat aceluiași Nicolae Florescu de Anca Mateescu.

Pe scurt, mai bine de o oră de lectură sonoră de cea mai bună calitate.

Despre Henriette Yvone Stahl s-a scris relativ puțin. Istoria… lui Nicolae Manolescu nici măcar nu o amintește. Totuși, cercetări de dată ceva mai recentă o readuc în discursul critic. E cazul cărții publicate de Bianca Burța Cernat în 2011, Fotografie de grup cu scriitoare uitate. Proza feminină interbelică. Spre deosebire de alte congenere ale ei (destul de numeroase, din păcate), ca Anișoara Odeanu sau Lucia Demetrius, Henriette Yvonne Stahl este autoarea unei literaturi cu adevărat demne de a fi readusă pe scena literară. Iar formula audiobook-ului este cât se poate de nimerită.

Cât privesc înregistrările radiofonice, literatura română se bucură de un adevărat panteon al vocilor. În 1911 se înființează Muzeul cuvântului la Paris, iar la 20 mai 1913 Elena Văcărescu imprimă pe disc Testamentul lui Ienăchiță Văcărescu alături de Primăvara amorului și Fluirașul de Iancu Văcărescu. De asemenea, înregistrează și o creație proprie: Le dernier désir. Cele două discuri înregistrate atunci sunt descoperite abia în 1980 și difuzate în cadrul emisiunii Fonoteca de aur din 12 iulie 1980. Aceasta este cea mai veche înregistrare din Fonoteca de Aur. E suficient să aruncăm o privire asupra colecției Lecturi pe întuneric (referința este, desigur, clară: camera întunecoasă în care se fac înregistrările) pentru a ne convinge că, dincolo de doza publicitară, lectura cu voce tare era (și este încă) un mod de a vedea o altă față a literaturii: cea sonoră.

Dincolo de simpla plăcere a unei audiții de acest fel stă un soi de curiozitate exegetică. De ce Henriette Yvonne Stahl alege o anumită bucată dintr-o anumită proză? De ce, de pildă, alege să citească un pasaj din Mătușa Matilda și nu din Prăbușire, nuvelă din același volum, apărut în 1931? Dintr-un anume punct de vedere, înregistrarea pe bandă magnetică este o auto-critică a operei unui autor. Și nu mă refer numai la selecția textelor citite cu voce tare, ci și la maniera propriu-zisă de a le da „glas”. Atunci când scrie, autorul împrumută textului vocea lui, concepe opera ritmând-o în funcție de propria-i voce, singura a cărei modulații le cunoaște în totalitate. Altfel zis, această lectură cu voce tare făcută de însăși autoarea este, de fapt, o primă formă a textului.

Un exemplu concret: în cadrul emisiunii Scriitori la microfon din 5 ianuarie 1978, Henriette Yvonne Stahl citește un fragment inedit dintr-un roman aflat încă în lucru. Roman pe care îl vom cunoaște mai apoi sub numele Drum de foc. Cert e că, inițial, titlul romanului era Realitatea iluziei (același care dă astăzi titlul acestei antologii sonore). Iată ce spunea autoarea în discuția ce închide lectura propriu-zisă: „Am găsit înadins, voit, această Realitate a iluziei, pentru că sunt de părere că nu poate exista ceva ce nu există și deci care să nu aibă o realitate. O iluzie care te face să simți, să-ți bată inima altfel, să gândești are deci o realitate. De ce punându-i acest nume «iluzie», să crezi că nu există? Și dacă există, are realitate”.

O tăietură sigură a frazelor, în cadență, cu ritmicități precise – așa s-ar putea descrie tipul de lectură pe care îl face Henriette Yvonne Stahl. Lectură aflată în perfectă sintonie cu stilul ei de a face literatură. Nu e nimic mai potrivit decât pasajul care deschide lectura din Drum de foc: „Se încheiase armistițiul de un an. Din vara lui 1944, dar Ana Stavri nu avusese încă puterea să meargă să vadă maldărul de cărămizi și zgură calcificată care pe vremuri fusese casa ei. În ziua aceea toridă de august o neînfrânată dorință o împinsese până acolo. Plecase ca omul hotărât să dea o bătălie piept la piept cu dușmanul. Se îndreptă cu violență spre locurile trecutului”.

Debutând de timpuriu cu excelentul roman Voica (un volum de fină analiză psihologică) și publicând de-a lungul timpului volume cel puțin la fel de reușite, portretul de autor al Henriettei Yvonne Stahl prinde noi tușe odată cu acest audiobook scos de Editura Casa Radio.

Cumpără audiobook-ul din librăria online Cărturești!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *