Anastasia Gavrilovici

Anastasia Gavrilovici

(n. 1995) a absolvit Facultatea de Litere a Universității din București, iar acum își continuă studiile la Centrul de Excelență în Studiul Imaginii, în cadrul masteratului „Societate, Multimedia, Spectacol”. A publicat poezie și articole în reviste și antologii, a colaborat cu diferite publicații din țară, printre care și „Observator cultural”, „Timpul”, „Zona nouă” și „Alecart”. În prezent este redactor al revistei „Poesis internațional” și traduce literatură din engleză, franceză și spaniolă.


Poemul săptămânii: „prima casă”, de Robert Gabriel Elekes

Robert Gabriel Elekes (n. 1985, Brașov) este poet, performer și traducător, doctor în filologie cu o lucrare ce tratează opera scriitorilor germani din România anilor ʻ70-ʻ80. A publicat volumele: aici îmi iau dinții-n spinare și adio (Tracus Arte, 2015), pentru care a primit Premiul Național „Mihai Eminescu” și Premiul „Iustin Panța” pentru debut, și o dronă care să mă vrea în sfârșit doar pe mine (Casa de Editură Max Blecher, 2018). Din 2015, organizează în localul brașovean Tipografia seria de lecturi „Dactăr Nicu's Skyzoid Poets”, ajunsă în toamna lui 2018 la ediția 33.

Citeşte tot articolul

Poemul săptămânii: „O fereastră”, de Forugh Farrokhzād

Forugh Farrokhzād (1935-1967) a fost o poetă și regizoare născută la Teheran. De numele său se leagă schimbări majore survenite în tradiția poetică persană, precum și primele atitudini feministe care au zguduit codurile sociale din Iran înainte ca acesta să devină republică islamică. La doar 16 ani, refuzând aranjamentele făcute de familie, adolescenta Farrokhzād se căsătorește cu un bărbat cu 12 ani mai mare decât ea, gest aproape scandalos pentru comunitatea iraniană în care femeile nu își alegeau niciodată soţul. Căsătoria nu va dura prea mult, întrucât poeta resimte convenţia conjugală ca pe un factor ce îi îngrădește libertatea și care o privează de implicarea activă în viaţa culturală, astfel încât divorţează, pierzând în acest fel și dreptul de a-și mai vedea singurul fiu. Poziţia ofensivă faţă de establishment-ul literar, care îi desconsideră poezia și îi respinge primele volume de poezie, precum și combaterea patriarhatului în societate o plasează pe F.F. în atenţia marelui public. Peste puțin timp pleacă în Anglia, unde urmează studii de film și începe să colaboreze cu regizorul Ebrāhim Golestān, realizând documentarul The House is Black, cel mai important film regizat de Farrokhzād, premiat la Festivalul de Film Documentar de la Oberhausen. Citeşte tot articolul


Poemul săptămânii: „ex tunc”, de Rodica Draghincescu

Rodica Draghincescu (n. 1962, Buziaș, județul Timiș) este o poetă, prozatoare, eseistă și traducătoare stabilită în Franța. După încheierea studiilor de filologie la Universitatea de Vest din Timișoara și publicarea unor volume de poezie importante, care au reliefat prezența femininului în literatura generației ’90, precum Fiecare avem sub pat niște fotografii de care ne este rușine (1995), Obiect de lux ascuțit pe ambele părți (1997), Ah! (1998) și EU-genía (2000), Rodica Draghincescu devine scriitoare de limbă franceză. Îi apar în Franța volume de poezie (La poussière du soir, 2001; La lune n'est pas un simple mouchoir, 2003; Ra(ts), 2012; Rienne, 2015), romane, eseuri și interviuri cu personalități ale literaturii europene, reunite în Entretiens avec Rodica Draghincescu (2004). A fondat în 2010 revista Levure littéraire și a funcționat ca liant între mai multe culturi, traducând poeți polonezi, luxemburghezi, belgieni, italieni și francezi. Citeşte tot articolul


Poemul săptămânii: „Laudă acțiunii concrete a mâinii”, de Gökçenur Ç.

Gökçenur Ç. (pseudonimul lui Gökçenur Çelebioğlu) s-a născut în 1971 și a absolvit Universitatea Tehnică din Istanbul, fiind inginer în domeniul electric, cu un masterat în Administrarea afacerilor. Poet și traducător emerit, a publicat, începând din 1990, în numeroase reviste turcești, debutând la 35 de ani cu volumul Her Kitabın El Kitabı (Manualul fiecărei cărți, 2006). În anii scurși de atunci, au urmat Söze Mezar (Mormântul cuvântului, 2010), Sırtında Bunca Sözcükle (Împovărat de atâtea cuvinte, 2012), Doğanın Ölümü (Moartea naturii, 2014) și recenta Issız İncir Ağacı (Smochinul gol, 2016). Poezia sa a apărut în traducere în italiană (L'unico modo per vedere 13 merli tutti assieme, 2011), în sârbă (U svetu smo mi, u svetu su reči, ovde je sve tako savršeno, 2012) și în bulgară (Паметник на неизразимото, 2016). A tradus în limba turcă numeroși poeți și prozatori, de la Wallace Stevens și Paul Auster la Igor Isakovski și Ivan Hristov. În 2016, Casa de Editură Max Blecher a publicat volumul Enciclopedia lucrurilor uitate, o antologie bilingvă din poezia lui Gökçenur Ç., în traducerea lui Claudiu Komartin. Citeşte tot articolul


Poemul săptămânii: „Mamă, mamă”, de Adrian Diniș

Adrian Diniș (1986-2018) s-a născut și a trăit în București, unde a absolvit Universitatea Româno-Americană, iar apoi a urmat cursurile Facultății de Literatură Universală și Comparată a Universității din București. A debutat cu Poezii odioase de dragoste (Vinea, 2010), iar de atunci a mai publicat texte în diverse antologii de poezie sau proză, printre care și Cele mai frumoase poeme din 2010 (Tracus Arte, 2011), Cu faţa la perete (Brumar, 2013), Bungalou 6 (Mirador, 2016). A fost una dintre cele mai constante și vii prezențe în cadrul Clubului de lectură Institutul Blecher, unde a citit în mai multe rânduri și a participat activ la discuțiile aplicate pe text de după lecturile invitaților. Citeşte tot articolul


Poemul săptămânii: „O, mamă”, de Anat Levin

Anat Levin (n. 1973, Israel) este poetă, editoare și profesoară de creative writing. A publicat poeme în cele mai prestigioase reviste și cotidiene din Israel. A debutat în 2008 cu Anna mistovevet leat (Anna se învârte încet) care a primit Premiul Ministerului Culturii pentru Poezie. A studiat cinematografie și televiziune la Hunter College din New York și a absolvit cursurile de poezie ale școlii Helicon, în 1993. Cel de-al doilea volum de poezie al lui Anat Levin, Mouth to Mouth, a apărut în 2013 și a fost distins cu premiul „Acumˮ al Societății Israeliene pentru Scriitori și Muzicieni, primind, de asemenea, și „The Rabinovich Tel Aviv Fund for translation”, în urma căreia cartea a fost tradusă în limbile engleză și germană. Pe lângă poezie, mai scrie și proză, primul său roman, The Archivist, apărând în 2014. În prezent, locuiește la Givataim. Citeşte tot articolul


Poemul săptămânii: „după ce multe au fost încercateˮ, de Alina Purcaru

Alina Purcaru (n. 1982) a absolvit Facultatea de Limbi și Literaturi Străine din cadrul Universității din București. A lucrat în presa cotidiană și a publicat constant cronici de carte și articole în revistele Observator cultural, Dilema Veche, Dilemateca, Noua literatură, Suplimentul de cultură sau, pentru o perioadă lungă, la noi, pe Bookaholic. Este coautoare a romanului colectiv Rubik (Polirom, 2008) și coordonatoarea volumului Povești cu scriitoare și copii (Polirom, 2014). În prezent este redactor la revista Observator cultural, iar volumul rezistență (Cartea Românească, 2016) reprezintă debutul ei ca poetă. Citeşte tot articolul


Poemul săptămânii: „somatopsihoză”, de Ovidiu Komlod

Ovidiu Komlod (n. 1986, Râu Sadului) este heteronimul lui Laurențiu Malomfălean, cunoscut mai degrabă ca tânăr critic și redactor al unor reviste literare printre care și Echinox (între 2007 și 2010). A studiat la Cluj, fiind din 2014 doctor în filologie cu teza Imaginarul oniric hipermodern. Visul în literatura perioadei 1968-2001 și autor al volumului Nocturnalul „postmodern”. Când visele imaginează hiperindivizi cu onirografii, premiat în 2015 la Gala Tinerilor Scriitori de la București la secțiunea „Tânărul Critic al anului”. De asemenea, Ovidiu Komlod/Laurențiu Malomfălean este traducător din limba franceză și un mare pasionat de Georges Perec. A mai publicat poezie, proză, articole și cronică de carte în revistele Apostrof, Timpul, Tribuna, Poesis internațional, Observator cultural, Vatra, dar și pe site-ul bookaholic.ro. Volumul noapte-lumină reprezintă debutul său editorial ca poet și a fost finalizat în cadrul rezidenței FILIT în Iași (august 2016). Citeşte tot articolul


Poemul săptămânii: „E greu să enumeri toate evenimentele istorice dar e uşor să începi”, de Linn Hansén

Linn Hansén (n. 1983) a debutat în 2008 cu volumul Ta i trä (Apucă lemnul), pentru care a primit titlul de „Autoarea anului” din partea Västsvenska författarsällskapet (Western Swedish Writers Society) și o nominalizare la Premiul Katapult, decernat de Uniunea Scriitorilor din Suedia. Este redactor la revista literară Glänta și unul dintre curatorii celui mai vechi festival de poezie din Suedia, Festivalul Internațional de la Göteborg. În 2005 a redactat și editat, împreună cu poeta Athena Farrokhzad, antologia de poezie suedeză contemporană Omslag: queer poesi (Focus: poezia queer). Cel mai recent volum al ei, Gå till historien (Intră în istorie), a apărut în 2013 și a fost tradus în poloneză de Justyna Czechowska. Citeşte tot articolul


Poemul săptămânii: „condoleanțele mele sincere”, de Mitoș Micleușanu

Mitoș Micleușanu (n. 1972, în oraşul Bahcisarai, din fostul URSS) este pictor, scriitor şi muzician. A absolvit liceul de arte plastice „Igor Vieru” din Chişinău şi a urmat o vreme cursurile Academiei de Arte Vizuale „Ioan Andreescu” din Cluj-Napoca. A publicat cărți de proză scurtă (Organismecanisme, Editura Ziua, 2002) și romane, printre care și Tuba Mirum (Editura Pontica, 2003), Kasa Poporului (Polirom, 2008), Necrotitanium, împreună cu Florin Braghiş, (Cartier, 2010) și Trepanoia (Art, 2011). În 2015 îi apare, la editura Tracus Arte, volumul de poezie Munca. În prezent, trăiește în București, unde este activ ca scriitor și producător de muzică electronică experimentală, dar realizează și emisiuni la Radio Guerilla. Câteva dintre proiectele sale muzicale mai recente sunt Febre39 și Pneumaton. Citeşte tot articolul


Poemul săptămânii: „O scenă, după război”, de Goran Simić

Goran Simić (n. 1952, Vlasenica) este un scriitor bosniac de etnie sârbă. Simić a fost prins în asediul asupra orașului Sarajevo, iar după încheierea războiului a emigrat împreună cu familia în Canada, la Toronto, devenind cetăţean canadian și scriitor de limbă engleză. A publicat volume de poezie, proză scurtă și teatru atât în limba natală, cât și în limba engleză, printre care și Sprinting from the Graveyard (1997), Immigrant Blues (2003), From Sarajevo with Sorrow (2005), Looking for Tito (2010), iar cărţile sale au fost traduse în nouă limbi. A primit numeroase premii, printre care și Helman-Hammet, PEN USA Freedom to Write și prestigiosul People’s Award, Canada. În prezent, trăiește la Sarajevo. Citeşte tot articolul


Poemul săptămânii: „Sînt în pericol”, de Svetlana Cârstean

Svetlana Cârstean (n. 1969, Botoșani) este poetă și traducătoare, una dintre vocile cele mai bine articulate și puternice din poezia de azi. A frecventat o vreme cenaclul Facultății de Litere din București, debutând în 1994 în cadrul volumului colectiv Tablou de familie, alături de T.O. Bobe, Răzvan Rădulescu, Mihai Ignat, Sorin Gherguț și Cezar Paul-Bădescu. Volumul de debut individual, Floarea de menghină, a apărut în 2008 la Cartea Românească, fiind distins cu Premiul Național „Mihai Eminescuˮ și publicat în 2013 și în suedeză, la Editura Rámus, în traducerea poetei Athena Farrokhzad. Au urmat Gravitație (Editura Trei, 2015) și Trado (Nemira, 2016), iar selecții din poezia ei au fost traduse în numeroase limbi. În prezent, trăiește în București, coordonează colecția Vorpal a editurii Nemira și organizează, împreună cu Ana Maria Sandu, întâlniri cu diferiți oameni de cultură în cadrul Intersecțiilor de miercuri. Citeşte tot articolul


Poemul săptămânii: „Am nevoie de sentimente”, de Alda Merini

Alda Merini (1931-2009) a fost o prezență remarcabilă în literatura italiană, reușind, în ciuda biografiei zbuciumate, să se impună ca una dintre scriitoarele cele mai importante, cu un discurs inconfundabil. Publică primele poeme în adolescență, într-o perioadă destul de puțin prietenoasă cu poezia, dar mai ales cu poezia la feminin – sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial. Debutul precoce și consecvența cu care scrie și publică îi aduce, câțiva ani mai târziu, aprecierea din partea unor figuri importante ale vremii, precum Pier Paolo Pasolini, Giorgio Manganelli și Salvatore Quasimodo, care i-au devenit prieteni și mentori. Citeşte tot articolul


Poemul săptămânii: „Boala regelui”, de Alex Văsieș

Alex Văsieș (n. 1993, Bistrița) este poet și traducător, una dintre vocile emergente din poezia ultimilor ani. A absolvit Facultatea de Litere din cadrul Universității „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, unde în prezent studiază ca doctorand, după ce a urmat cursurile masteratului Istoria imaginilor – Istoria ideilor. A debutat cu volumul Lovitura de cap (2012), nominalizat în 2013 la Premiul Naţional „Mihai Eminescu – Opera Prima”, după care au urmat Instalația (pentru care a fost desemnat „Tânărul poet al anului 2016”) și Oana Văsieș. A tradus numeroase grupaje de poezie pentru diferite publicații din țară, dar și cărți de poezie sau proză, precum Câteva numere de magie (Editura Școala Ardeleană, 2017) a lui Alice Notley și Un proiect sângeros, romanul lui Graeme Macrae Burnet (Editura Art, 2017). Citeşte tot articolul


Poemul săptămânii: „Casa transformată”, de Matthew Sweeney

Matthew Sweeney (n. 1952, Lifford) este, alături de Paul Muldoon, Paula Meehan sau Sean O’Brien, unul dintre cei mai cunoscuți și mai admirați poeți irlandezi aparținând celei de-a doua generații afirmate după al Doilea Război Mondial. Considerat unul dintre cei mai europeni poeți din Marea Britanie și Irlanda, cu afinități și influențe puternice din literatura germană, a impus o poezie deopotrivă narativă și onirică - în vecinătatea realismului magic (deși formula preferată de Sweeney este „realism alternativ”). După debutul cu Dream Maps (1981), a publicat peste douăzeci de volume și antologii, printre care A Round House (1983), Cacti (1992), A Smell of Fish (2000), Black Moon (2007), The Night Post: A New Selection (2010), Inquisition Lane (2015). A trăit la Londra, Berlin și Timișoara (unde i-a și apărut în 2003 volumul bilingv A Picnic on Ice/Picnic pe gheață), iar în prezent locuiește în Cork. Citeşte tot articolul