Luana Stroe

Luana Stroe

Luana Stroe

Luana Stroe a absolvit Facultatea de Litere a Universității din București cu o lucrare despre audiobook-uri pe piața de carte românească. În prezent, e masterandă în anul I, specialitatea Studii literare.


Mihai Zamfir și romanul literaturii române: „O istorie stilistică a literaturii române nu s-a mai făcut” (interviu)

Întâlnirea cu profesorul Mihai Zamfir vine și definitivează un profil pe care cărțile lui îl promit ferm. Eleganța intelectuală, finețea argumentării nu sunt nici pe departe numai niște efecte de condei, ci aparțin personalității lui, simultan erudită și fermecătoare. Toate acestea au transformat interviul într-un dialog. Am preferat forma aceasta unei eventuale recenzii aride. Citeşte tot articolul


Figura literară a lui Don Juan și un proces just – Don Giovanni în regia lui Andrei Șerban

Cum ne putem explica și, mai ales, cum putem gusta o punere în scenă modernă a unei opere clasice? Cazul concret: Don Giovanni de Mozart în regia lui Andrei Șerban.

Părerile sunt împărțite, dar e imposibil să nu vedem cum balanța înclină (dramatic) de partea detractorilor. Desigur că motive de derută sunt, pornind de la acela că există un cod (al bunului simț?) care face ca operele intrate în canon să fie, așa-zicând, inviolabile. Așa cum este, am spune fără să clipim, și cazul lui Don Giovanni. Și totuși, afirmația e cât se poate de greșită. Da, există ceea ce am putea numi donjuanism, dar să fie oare acesta un mit imobil, fără nuanțe și repuneri în discuție? Bineînțeles că nu. Citeşte tot articolul


Afinități enesciene. Amintirile lui George Enescu

Recenta apariție a editurii Curtea Veche, Amintirile lui George Enescu / Les Souvenirs de Georges Enesco, este, din toate punctele de vedere, o reușită.

Cartea apărea în chiar anul morții lui Enescu, 1955, la Paris, și conținea convorbirile dintre Bernard Gavoty și George Enescu înregistrate și difuzate de radioul francez în 1951. Formula acestor convorbiri este cât se poate de fericit gândită: sacrificând spontaneitatea unui întâlniri frontale între critic și compozitor, Gavoty preferă să-i ofere lui Enescu spațiu de mișcare. Mai întâi scrise și abia apoi înregistrate pe bandă magnetică, aceste convorbiri (douăzeci la număr) își păstrează același farmec chit că sunt ascultate sau citite. De unde și caracterul pregnant memorialistic al acestor interviuri radiofonice. Despre toate acestea vorbește, cu finețe tehnică, Bernard Gavoty, în prefața volumului. Citeşte tot articolul


Un nou Eminescu apăru

Proza contemporană oferă nu numai o diversitate de tendințe, dar și o serie de valori aflate în mișcare. Prin urmare, o cartografiere reprezintă un gest de reală dificultate. Este cu atât mai greu cu cât principiul valoric ar trebui să prevaleze, iar nu cel cantitativ, care se limitează la înregistrarea unor tendințe. Fie ele formale sau mentalitare. Uneori, însă, înregistrarea de tendințe literare devine metodă de lucru. E cazul lui Franco Moretti care, în Grafice, hărți, arbori (1), analizează evoluția romanului ca gen literar. Modelul teoretic configurat de Moretti e fertil, și, dincolo de negocierile de verdict, el ar putea da rezultate interesante în spațiul românesc. Citeşte tot articolul