Nu multe sunt poveștile de pe vremea părinților care să le mai spună ceva și copiilor din zilele noastre. Aventurile lui Habarnam și ale prietenilor săi, de Nikolai Nosov sunt printre puținele cărți ale copilăriei noastre care îi amuză și acum pe cei mici. Nu din pricina ilustrațiilor lui A. Laptev, care sunt foarte frumoase și amuzante, dar poate nu foarte pe gustul prichindeilor de azi, prea obișnuiți cu animațiile și culorile, ci din pricina umorului cu care naratorul relatează întâmplări din cele mai normale. Nici măcar tonul moralizator și vagile aluzii socialiste nu-i vor speria pe copii – Nosov povestește totul pe un ton mereu glumeț.

Reeditate în 2010 la Editura Humanitas, Aventurile i-au emoționat, în primul rând, pe adulții care își amintesc entuziasmul cu care au citit cartea în copilărie.

Primul volum spune povestea Orașului Florilor, locul de unde se trage eroul care dă numele volumului. Spre deosebire de mulți din eroii cărților pentru copii, Habarnam este, așa cum o spune și numele lui, un băiețel nu dintre cei mai de ispravă. Neînvățat, un pic cam leneș, un pic răutăcios, adeseori neatent, personajul nostru este totuși dornic de aventură.

Din plictiseală, el își dorește să învețe să facă ceva. Primele volume ale cărții sunt dedicate căutărilor de sine prin care trece princhindelul. Pentru că Orașul Florilor este un loc în care trăiesc numai prichindei și prichinduțe, adică oameni în miniatură, care ne amintesc de Degețica și de povestea lui Gulliver prin țara liliputanilor.

Hotărât să scape de plictiseală, Habarnam încearcă să devină cântăreț, poet sau chiar pictor. Cum prichindelul nu este însă cel mai harnic om de pe pământ, el și-ar dori ca totul să se învețe repede, fără niciun efort. Mare îi este însă surpriza să afle că lucrurile nu stau chiar așa și că, dacă vrea să fie priceput la ceva, va trebui să depună eforturi.

Cum Habarnam nu-și dorește deloc să se surmeneze, preferă să-și cheltuiască timpul și energia ajutându-l pe Știetot, înțeleptul orașului, să construiască balonul cu care micuții urmează să pornească într-o călătorie. Deși, din pricina neîndemânării, mai mult îi încurcă pe ceilalți meșteri care lucrează la construirea balonului, Știetot nu-l alungă din echipă și Habarnam se vede, în cele din urmă, în balonul care plutește deasupra pământului.

Cum însă aerul din balon nu putea rămâne cald la nesfârșit, nici călătoria prichindeilor nu a durat prea mult. Deși Știetot îi învață pe coechipierii săi să sară cu parașuta în momentul în care a văzut că balonul începe să piardă altitudine, Habarnam cel sperios îi îndeamnă pe ceilalți să nu o facă și așa ajung prichindeii noștri să aibă un accident deasupra Orașului Verde, cel locuit doar de prichinduțe.

Multe sunt aventurile prin care personajele trec prin Orașul Verde al prichinduțelor și în Orașul Zmeilor al prichindeilor. De la lecțiile de mecanică prin care ne sunt explicate mecanismele mașinilor cu apă gazoasă și cu sirop și până la învățămintele morale pe care prichindeii și prichinduțele le trag despre traiul în comun și despre respectul pe care îl datorăm celorlalți, copiii pot învăța multe. Iar în timp ce trag concluzii despre viață se vor amuza teribil, nu numai de boacănele prin care trec prichindeii îndeosebi din pricina lui Habarnam, ci și de comicul de limbaj.

Aventurile lui Habarnam și ale prietenilor săi este unul dintre puținele volume ale copilăriei care pare a fi, asemenea Micului prinț, fără vârstă, care le poate vorbi și prichindeilor de azi cu aceeași intensitate și bucurie cu care ne vorbea și nouă când eram doar niște prichindei și prichinduțe.

Un comentariu
  1. Avatarpaul dicoiu

    Iti multumesc pentru acest referat/rezumat al cartii,am avut foarte mare nevoie de el iar dupa o ora de cautari am gasit site-ul potrivit. Multumesc inca o data pentru ajutor .

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *