Pentru lucrarea de master de acum câțiva ani ar fi vrut să facă un proiect cu trimitere la ideea de scriere. Așa a ajuns să facă cărți-obiect iar de aici nu a mai fost decât un pas până la biblioteca-om, o lucrare din ceramică de dimensiuni mari, plină cu cărți create tot din ceramică. Simbol al înmagazinării informației și, de ce nu, al esenței umane, biblioteca a devenit un reper important în arta ei de până acum și totodată una din temele ei preferate pentru că de atunci au mai urmat multe alte proiecte artistice bazate pe această idee. Povestea bibliotecii și a altor proiecte ne-o spune chiar creatoarea lor, Aniela Ovadiuc, artist ceramist absolvent al Universităţii Naţionale de Artă Bucureşti, Facultatea de Arte Decorative şi Design, și membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România.
Una din lucrările tale preferate este o bibliotecă cu cărți. Când ai făcut acest proiect?
Proiectul a început în 2003 o dată cu alegerea temei de master. Rezultatul final se datorează unui studiu care a durat doi ani. De fapt tema era scrierea, mai apoi a venit ideea de a face o carte și așa am ajuns la bibliotecă. Am stilizat-o sub formă de siluetă umană fiindcă pentru mine asta reprezintă biblioteca, umbra omului pe pământ.
Așa ai ajuns să te îndragostești iremediabil de această temă…
Da, am vrut să cuprind cât mai multe și să ajung la o esență a făpturii umane tocmai prin ideea de carte, de bibliotecă ca înmagazinare de informație…
Ai o legatură aparte cu cărțile, cu poveștile?
Mai mult sau mai puțin, ca alți oameni, cred, din sfera artelor. S-a întâmplat însă să abordez această temă și să mă îndrăgostesc de ceea ce oferă cartea-obiect ca mod de exprimare plastic dar și ca sursă inepuizabilă de inspirație și transpunere. Nu aș putea spune că e obsesie însă cred că atunci când spui carte spui om. Cartea îți oferă o mie și una de posibilități de abordare și de exprimare artistică, de aceea cred că nu îți mai vine să te desparți de o temă ca asta.
Care e cartea ta preferată?
Nu este una anume. Îmi plac mai multe însă mă simt mult mai aproape de proza fantastică. Și aici ar fi ceva cărți, dintre care aș putea să amintesc: “Noapte de sânziene”, a lui Eliade, unde misterul, dragostea și destinul creează o țesătură de o spiritualitate profundă; “Maestrul și Margareta”, de Bulgakov, unde Diavolul devine justitiar, și nu în ultimul rând, Mircea Cărtărecu cu “Levantul”, “Gemenii” etc.
Dar cartea sau povestea pe care ai transpune-o în ceramică?
Povestea este omul și tot ce înglobează el ca structură, mod de exprimare, sentimente, manifestări. Omul a fost dintotdeauna un mister. Cât ne cunoaștem? Cât facem din ceea ce putem? Unde sunt barierele? De unde vin sentimentele? Sunt întrebări pe care nu încetăm vreodată să ni le punem.
În ce tehnică e lucrată biblioteca ?
În ceramică, mai exact argilă comună cu adaos de 20% șamotă, arsă la 960 de grade, decorată cu angobe și incizată. Lucrarea este ridicată la mână, modelată din aproape în aproape.
Știu că e un obiect destul de mare. Ce dimensiuni are și ce fel de cuptor de ardere ai folosit pentru el?
Dimensiunile sunt 230/90/45 cm și a fost arsă în cuptor electric la Universitatea Națională de Artă București. Lucrarea a fost împărțită în moduli pentru a fi ușor de transportat și de ars, cuptorul având o înălțime de 90 cm în boltă.
Cât timp și-a luat ca să faci lucrarea?
Proiectul a durat doi ani însă execuția efectivă a lucrării a durat aproximativ trei luni.
În ce expoziții a fost expusă?
A fost expusă la galeriile de la etajul Teatrului Național București pentru susținerea lucrării de disertație, la Unagaleria de la Universitatea Națională de Artă București, unde chiar tu ne-ai făcut deschiderea expoziției “Forma ca simbol”, la Galeria de Artă din Alba Iulia și la Palatele Mogoșoaia, în cadrul unui proiect de promovare a ceramicii contemporane românești, cu expoziția “Ceramica acum”. Apoi a fost transportată la Constanța la Muzeul de Artă Constanța, unde am participat la o expoziție de grup, iar acum se află la Galeria Tomis, din același oraș, expusă spre vânzare. Prețul lucrarii este de 5.000 euro.
Unde îți lucrezi proiectele?
Am un atelier care mi s-a dat în folosință. E un spațiu în care mă simt foarte bine și în care mă bucur de toată libertatea. Pentru ardere folosesc un cuptor electric care merge de la 280 (monofazic) și ajunge la temperatura de 1200 de grade Celsius. Are la interior un diametru de 50 cm și o înălțime de 50 cm, cu încărcare pe deasupra. Este un cuptor bun mai ales că nu am nevoie de curent trifazic însă are o inconveniență: nu pot să ard porțelan care este de temperatură înaltă, de la 1200 de grade în sus până pe la 1350 de grade. Pot să ard argilă comună (960 -1000 de grade), gresie (1100- 1200 de grade) și faianță (1200 de grade). Și mai există și porțelan de temperatură joasă de 1200 de grade. Cuptorul având o formă cilindrică, e ideal pentru obiecte pe rotund și pentru ronde-bosse.
Care sunt pașii realizării unei lucrări în ceramică?
Pornesc de la o idee pe care o dezvolt prin schițe. Deseori mă documentez și se întâmplă ca ideea de pornire să se transforme pe parcurs în altceva. Acesta este procesul cel mai interesant, acolo unde ideea începe să prindă contur prin intermediul schițelor. În momentul în care conceptul îmi e clar, încep problemele tehnice iar shițele pot suferi modificări. Apoi trec la lucru, adică de transpunerea în material ceramic, proces în cadrul căruia pot apărea deasemenea schimbări – este ca și cum ai o imagine în ceață pe care începi să o limpezești -. Apoi se lasă lucrarea la uscat cu mare grijă pentru că dacă o usuci prea brusc sau inegal se poate deforma sau fisura. Îi verific umiditatea, o întorc de pe o parte pe alta iar când este uscată complet o pun la ars. Aici este momentul hotărator, cu emoție maximă. În funcție de programul de ardere, de cât de bine a fost executată lucrarea, cât și de tipul de pigmenți și glazuri folosit, va depinde rezultatul final. Dacă ai făcut cea mai mică greșală, focul poate fi neiertător, se spune că este cel mai bun critic al unui ceramist.
Ai mai lucrat cărți-obiect?
Da, am mai făcut cărti obiect, acum văd că este deja o modă în artă. Am participat la două mari proiecte pe această temă. Primul este: „Vestul întâlnește Estul – Un schimb cultural de cărţi”, un proiect româno-american coordonat de Daniela Frumuşeanu şi Joanne R. Luongo (Warwick, U.S.A.); al doilea, expoziția internațională carte-obiect „Luciano Morandini. Il filo della poesia”, Comune di san Giorgio di Nogaro, Italia. Și am mai făcut chiar anul trecut o expoziție personală “Carte-Jurnal”, unde am avut-o ca invitată pa artista Daniela Frumușeanu. Așa a rezultat o carte de 200/200 cm (semnată de mine) care-și proiecteză umbra pe aproximativ 25 de metri liniari de material textil, ce înconjoară pereții galeriei (creați de Daniela).
Te-ai gândit să faci astfel de obiecte și din alte materiale în afară de ceramică?
Cărțile mele nu sunt exclusiv din ceramică, ci și din hârtie manuală, fotografii, lemn. Cel mai bun exemplu este “Cartea-Jurnal” care are metal, lemn, hârtie și ceramică. Acum nu mai există granițe atât de clare în artă, cred că mesajul este mai important iar conceptul trebuie să primeze.
Unde ai vrea sa-ți vezi expuse lucrările de aici înainte?
În primul rând, îmi doresc foarte mult să devin membru al Academiei Internaționale de Ceramică de la Geneva și mai apoi să expun în cadrul evenimentelor organizate de ei. Aici sunt cei mai buni ceramiști din lume.
Poate trăi un ceramist tânăr numai din arta lui?
Aș dori să cred că da, chiar dacă eu nu trăiesc din asta…
Surse foto: artofolio.blogspot.ro, facebook.com, metropotam.
