Când cartea bate biologia (Sau ce zice în cover) – așa începe descrierea paginii de facebook Cărți de lângă budă, care, în caz că ezitați să puneți punctul pe i, e despre acele cărți ce “nu pot fi lăsate din mână”. Exact, nici la budă! Nu ne-am putut abține să ignorăm acest subiect nici noi, dar perspectiva se schimbă la 180 de grade când copertele acestor cărți sunt desenate de George Roșu, iar povestea lor repovestită de Alina Andrei.
Pentru cei încă nedependenți de postarea unui nou desen de George Roșu cam când e gata prima cafea, preview-ul descoperirii sună cam așa: gânduri, amintiri, terorii și concluzii, chiar păreri desenate despre cum arată cafeaua lui Sherlock Holmes, ce înseamnă realismul și alte idei. Când George e foarte ocupat, în locul lui răspunde pisica Suzuka, așa cum am aflat și noi de aici. Dar să revenim la cărțile noastre, de lângă budă.
„Împăratul muştelor“, de William Golding, povestit așa:
Numai când vrei să te vindeci de iluzii. Golding spune că şi copiii cei mai buni poartă în ei germenii răului, şi-ţi arată de ce. Te convinge. „Dar, ascultaţi-mă pe mine, focul e mai important decât porcul, indiferent câţi porci omorâţi. Înţelegeţi?“, citat pe care trebuie să ţi-l aduci aminte dacă e să naufragiezi cândva, pe o insulă pustie.
„Toba de tinichea“, de Gunter Grass
Toţi trebuie să afle de piticul Oskar Matzerath, odată şi-odată. „O terfeloagă bună“, a zis cineva la beţie, referindu-se la carte (cine mai vorbeşte aşa??). Ţin ochii închişi şi să-mi amintesc de zeci de scene: desigur – Oskar spărgând geamurile cu ţipătul lui (şi o pereche de ochelari, cel puţin), bunica de pe câmpul de cartofi, cu evadatul pe care l-a adăpostit sub fuste (aşa a venit pe lume mama lui Oskar), magazinul de jucării distrus (păpuşi sfârtecate cu baioneta, naziştii care se căcau pe tobe), atacul de la Poştă, incendii, multe incendii, un dans hilar, cu fanfară. Când a apărut s-a spus despre roman că e obscen, plin de blasfemii. Foarte bine, să fie!
„Aventurile lui Habarnam şi ale prietenilor săi“, de Nikolai Nosov
Pentru zilele gri când ai chef să-ţi aduci aminte de Habarnam şi Ştietot, de Mierinana, Şurubel şi Piuliţă, de Acuarelă, de maşina cu apă gazoasă şi balon, de toate cele. Şi de zmee, mai ales de zmee. Ai să vrei şi tu acolo, dar probabil e aglomerat, pentru că mulţi vor.
Nu prea mai știm ce ne place mai mult: desenul sau povestea? Dar știm că în cazuri grave de dependență pentru un desen, un mesaj pe blogul sau facebook-ul lui George îți poate aduce acasă desenul: pentru dimensiuni, preț, detalii discutați cu maestrul. Să continuăm poveștile.
„Conjuraţia imbecililor“, de John Kennedy Toole
Un titlu care te va obseda, probabil. Cartea e despre Ignatius J. Reilly, un medievalist bezmetic, cules ca de pe gârlă, aşa ai crede dacă l-ai vedea în faţa ta. I se întâmplă tot felul de chestii năucitoare/penibile (vei râde!), poate o să-ţi fie milă de el, nu ştiu, oricum e mai trist decât orice ar spune toţi criticii din lume (dar şi mai comic!).
„Baronul din copaci“, de Italo Calvino
În 1757, ilustrul Cosimo Piovasco di Rondo avea 12 ani. S-a urcat într-un stejar şi de atunci n-a mai pus piciorul pe pământ, toată viaţa, din cauza unei farfurii cu melci. Baronul a trăit fericit sausupărat în copaci, după caz, acolo dormind, mâncând, citind, războindu-se sau iubind, cam ceea ce fac oamenii obişnuiţi, mai puţin partea cu aruncatul pisicilor sălbatice în capetele soldaţilor. Printre altele, i-a citit un roman unui tâlhar. Banditul cu părul roşu era închis după gratii, baronul stătea afară, pe o cracă, unde a rămas citind până când ascultătorul său a fost spânzurat. Se mai întâmplă multe lucruri, dar gata, nu mai povestesc. Cui nu-i place de Baron, să-i cadă un măr stricat în cap. (A.A.)
„Cu sânge rece“, de Truman Capote
Roman „non-fictiv“ despre un caz real – în noiembrie 1959, doi foşti puşcăriaşi au ucis patru oameni, o familie din Kansas. Capote a redat pas cu pas, fără trucaje stilistice, întocmai ce-a fost înainte, în timpul şi după ce s-a întâmplat ştirea de fapt divers din ziarele vremii. În capul cititorului aproape fiecare pagină poate fi vizualizată în „fotografii“. Unele sumbre, normal, clare, directe, ca de fotoreportaj american de şcoală veche. Nu ştiu de ce, eu îmi amintesc acum o „poză“ gri cu o stradă văzută de jos, din apropierea închisorii unde criminalii aşteptau să fie executaţi. (A.A.)
„Zbor deasupra unui cuib de cuci“, de Ken Kesey
Ori de câte ori trec pe lângă un ospiciu, îmi vine în minte mutra lui Jack Nicholson, deşi nu-mi amintesc mai nimic din film, ci doar pasaje din carte. Fără motiv, acum o văd pe odioasa Sora Șefă cu mâinile peste urechi şi cu cioburi pe umeri, în păr, imediat după ce un pacient a băgat mâna prin geamul despărţitor şi şi-a luat pachetul de ţigări. Pacienţii – nebuni mai sănătoşi decât sănătoşii, iar Sora Şefă, personalul medical – sănătoşi mai bolnavi decât bolnavii. Kesey a lucrat într-un ospiciu, aşa că putem să-i dăm credit, cum s-ar zice. Desigur, îl mai văd pe McMurphy râzând obraznic, captiv lângă o fereastră închisă, fără să uit cum s-a terminat totul. (A.A.)
„Procesul“ , de Kafka.
Da, toată lumea a citit cartea, aşa e normal. Trebuie pusă în casă undeva la vedere, s-o ai mereu sub nas, doar ca să-ţi reaminteşti cum stau lucrurile în lumea asta. Pentru cine a uitat, e despre un individ oarecare, Josef K. se numeşte, dar ar putea foarte bine să-l cheme ca pe tine. Într-o dimineaţă cum a fost cea de azi l-au arestat fără motiv şi-apoi în toate paginile e umilit, înfricoşat şi n-are scăpare. Se termină rău, desigur. Kafka a vrut să fie ars manuscrisul. Din fericire, prietenul lui, Max Brod, nu l-a ascultat. A.A.
Pentru bookaholicii din Brașov, nu uitați că încă pe de 15 februarie foto-poveștile Alinei Andrei vă așteaptă în Librăria Cărturești din oraș. Cât despre fanii lui George Roșu, la Cărtureștiul din București se găsesc câteva agende și cărți poștale cu desenele lui care ne-au cam făcut cu ochiul. Altfel, ce carte desenată și povestită mai sus ați lua cu voi și la budă?
Desene și povești de pe Cărți de lângă budă, preluate cu permisiune.
Sincer, imi plac desenele, dar textele sunt varza (vei auzi unghii pe tabla!).
!!!!!!???
Mai bine te-ai gândi la tine ori de câte ori treci pe lângă un ospiciu.