Bookaholic

A venit momentul (iar) sa vedem care mai e locul cartilor pe rafturile bloggerilor. Nu-i o misiune usoara pentru ca a. ba nu apar b. ba apar dar se gasesc greu. Iata ce am gasit interesant despre carti prin blogosfera.

Ce mai citeste Micawber? Apropos, Ce am mai citit e unul dintre blogurile noastre favorite de carti. Mai rar atata argumentie in cronica unei carti. In plus, e minunata diversitatea cartilor pe care le abordeaza Micawber. De exemplu, acum a scris despre Troica amintirilor. Sub patru regi, volumul de memorialistică al lui Gh. Jurgea-Negrileşti, care lui Micawber i se pare un personaj tare interesant.

Am avut de la bun început surpriza (plăcută) de a descoperi în autor un personaj extrem de interesant. Gh. Jurgea-Negrileşti a fost, prin înseşi datele sale genealogice, dar şi graţie unei memorii şi unui spirit de observaţie prodigioase, o adevărată figură.

Pe acelasi blog apare si o cronica la Curcubeul dublu al lui Alexandru Vlad, pe care Micawber il numeste scurt “zgura seaca”. In locul autorului, as citi cu atentie argumentele din recenzie.

Cartea e o aglutinare de texte, scurte şi numeroase, care par să-şi propună să relateze experienţa autorului de orăşean întors la ţară, de citadin care, pentru că nu-l (mai) satisface Clujul („Clujul este un oraş căruia îi lipseşte ceva“, ni se explică pe la început), se stabileşte într-un sat, e drept, din aceeaşi provincie istorică.

Pe Raft de carti apare o cronica la Singuratea numerelor prime, o carte interesanta cu un titlu cel putin ciudat. O carte care va va placea daca in scoala faceati parte din acea categorie de copii numita in filme “nerds”. Am pus-o pe lista de lecturi.

Cartea e o ciudata poveste de dragoste intre doi “ciudati”, doi inadaptati, care se intalnesc in perioada cea mai dificila pentru cei ca ei, adolescenta, liceul, care isi unesc singuratatile si gasesc unul in altul refugiu din fata lumii (percepute ca) ostile.

 

Va vine sau nu sa credeti, Dragos a citit Manulul si fragmente de… Epictet! Zau ca nu credeam sa citesc pe vreun blog de Epictet. 🙂 Plecaciuni.

însă ideile sale de-acum 2000 de ani sunt mai mult decât motivaţionale, sunt filozofice. ideea generală, la epictet, e raţiunea, voinţa şi nicidecum pasiunea; caută împăcarea omului ca individ cu lumea din jur – ataraxia sau apatheia.

Formula lui Ion Mureşan în cartea Alcool: ceremonial de dedicaţie şi invocare; decantare de poetici şi demarcare a propriului teritoriu; eliminarea oricărei tensiuni conflictuale, la fundamentul vizionarismului poetic; evitarea cu graţie a parodicului, ca şi a autopastişei.

Cartea asta prea puține pagini „normale”. M-am încruntat așa de mult, încât sunt sigură că am făcut niște riduri. Nu am reușit să ies deloc din atmosfera aia apăsătoare, în care oamenii fie mor, fie sunt niște scârbe..

Pina la ”Carte de identitate” (Leda, 2008) nu auzisem inca de Juan Goytisolo; insa odata cu acest roman, primul dintr-un Triptic al raului, l-am descoperit nu doar pe cel mai controversat scriitor spaniol, dar cred ca si pe unul dintre cei mai talentati si mai novatori autori contemporani.