Încă o săptămână pe bloguri, parcă mai liberă de posturi decât cealaltă, ceea ce mă face să vă întreb pe unde sunteţi sau aţi fost plecaţi. Altfel, poate fi şi semnul bun că pe sub unele umbrele se citesc cărţi de vacanţă şi nu numai. Aşa că epuizaţi wishlist-urile şi haideţi să vedem ce s-a mai întâmplat între timp.
Micawber a scris despre Lumea ca ziar. A patra putere: Caragiale, de Ioana Pârvulescu, şi cum deja ştim despre pasiunea scriitoarei pentru lumea lui Caragiale şi întregul secol XIX, pare că vom descoperi mule detalii inedite:
Autoarea trebuie să fi petrecut multe ore la Biblioteca Academiei frunzărind presa epocii amintite şi e limpede că activitatea a pasionat-o. Numai aşa se explică adevărata fervoare cu care scrie evocând ziarele şi revistele care alcătuiesc peisajul jurnalistic din vremea activităţii lui Caragiale.
Pas cu pas ne reamintim de Virginia Woolf şi Mrs Dalloway, în engleză şi într-o cronică care te face să cauţi cartea şi să citeşti câteva fraze la întâmplare, visător şi tolănit:
Reading “Mrs. Dalloway” is like looking at a Picasso’s portrait, with its many surfaces (un)matching within an imagine that is far away from perfection, from the Divine Proportion. But if you come closer and look attentive at each detail, shadow, and perspective, you are overwhelmed by the beauty of all meaning.
De pe White Noise, aflăm în câteva videoclipuri despre poveştile lui Emil Brumaru de la Festivalul de la Bistriţa, plus lansarea romanului Poker, de Bogdan Cosa. Pare că toate merită văzute, iată de ce:
S-a spus pe mai multe voci că dialogul Emil Brumaru – Ion Mureşan [moderator Radu Vancu] a fost unul din cele mai frumoase momente din festivalul bistriţean.
Pe Bookblog descoperim Anvers, un roman care sună ciudat de interesant, al chilianului Roberto Bolano:
În acest pseudo-thriller, unde evenimentele trecute şi prezente sunt amestecate, iar elementele de legătură, ce ar putea da coerenţă romanului, sunt scoase, actul creaţiei este analizat, descris, schiţat. E o ,,scriere fără disciplină” (p.85) […]
Despre Pamuk, Muzeul Inocenţei, cu Dan Liviu Boeriu, care, ori fie că îl contraziceţi, fie că nu, insistă că e vorba de “romanul unei mari obsesii”. Citind scurtul pasaj de mai jos nu-l pot contrazice, obsesie se cheamă:
Kemal Bey, rămas singur, va colinda peste 5000 de muzee, pentru a găsi idei bune pentru propriul său muzeu, un sanctuar închinat iubitei lui.
Şi pentru că e vară şi pentru mulţi e vacanţă, sunt şi liste pentru vacanţe. Vă las cu wishlist-ul lui Rainbowbooks, mie îmi sună foarte bine. Iar fani Sorin Gherguţ stiţi deja că suntem.
- Monica Săvulescu Voudouri – Fetele Nikas în lumina zilei, mare și albă
- Alberto Manguel – Istoria lecturii
- Venedikt Erofeev – Moscova-Petușki
- Ioan Es. Pop – Unelte de dormit
- Sorin Gherguț – Uverturi & Reziduuri
E vacanta:D