Cărțile de citit seara, înainte de culcare, sunt deosebit de importante pentru părinți și copii. De multe ori, cei mici dezvoltă adevărate dependențe, iar amintirile pe care le au mai târziu cu aventurile și personajele din cărțile citite seara sunt dintre cele mai dragi. În ultimii ani, oferta editorială din care părinții și copiii pot alege a devenit tot mai vastă și mai diversă și în limba română, ceea ce e un lucru foarte bun. Și, lângă poveștile clasice, se remarcă o nouă metodă, „revoluționară”, de adormire a copiilor, o metodă ce se bazează pe puterea sugestiei și a repetiției.
Acum vreo trei ani, a început această modă „revoluționară” a cărților de adormit copiii, cu primul mare bestseller din categoria asta, și anume Iepurașul care voia să adoarmă, de Carl-Johan Forssén Ehrlin, o poveste ce se bazează pe puterea hipnotică a cuvintelor. Cărțile psihologului suedez Carl-Johan Forssén Ehrlin sunt acum în număr de trei: Iepurașul care voia să adoarmă, Elefănțelul care voia să adoarmă și Tractorașul care voia să adoarmă.
Cum ziceam și mai sus, poveștile, deși prezintă și o aventură a personajului principal (de exemplu, în prima carte, Iepurașul trebuie să ajungă la Moș Ene ca să descopere cum poate să adoarmă, iar pe drum se întâlnește cu tot felul de personaje, care mai de care mai somnoroase, cum ar fi Melcul Somnoros sau Bufnița Picoteală), povestea se bazează în special pe puterea hipnotică a cuvintelor și, mai ales, a repetării anumitor cuvinte, fraze, acțiuni. Din acest motiv, pot deveni foarte ușor plictisitoare pentru adulții care le citesc (mai ales că în text sunt tot felul de indicații „de regie”: – cuvinte care trebuie rostite răspicat, altele șoptit, uneori trebuie să și caște ostentativ), însă se pare că repetițiile nu sunt la fel de obositoare și pentru copii, mai ales pentru cei de vârste foarte mici. Eu le-am citit, însă (până acum) nu am avut pe cine să le testez, așa că am căutat opinii ale părinților și am găsit, cum era de așteptat, păreri împărțite despre eficacitatea acestor cărți: de la părinți dezamăgiți de faptul că poveștile nu au niciun efect asupra celor mici la părinți entuziasmați de efectul pe care cărțile l-au avut asupra copiilor.
Metoda lui Carl-Johan Forssén Ehrlin a fost recomandată de psihologi și terapeuți, iar succesul cărților sale la nivel mondial sugerează că, măcar pentru unii, tehnica a dat roade. Probabil că cel mai bine e să încercați una dintre cărți cu cei mici și să vedeți dacă „își face efectul sau nu”. Vârsta recomandată e 0+ ani, aici rămânând la latitudinea părintelui care este momentul în care vrea să înceapă să-i citească bebelușului; am constatat că în ultima vreme a scăzut destul de mult vârsta la care părinții încep să le citească celor mici. Dacă până acum ceva timp așteptau să înceapă să rostească măcar câteva cuvinte, acum sunt părinți care încep să le citească copiilor chiar și de la câteva luni. E, evident, o chestiune discutabilă și depinde de relația părinte-copil, de reacția copilului la lectură etc., nu cred că se pot face generalizări. În principiu, lectura nu face rău niciunui copil, atâta timp cât nu-i este impusă și cât timp copilul reacționează cu plăcere la această activitate.
Fiind psiholog de meserie, în afara poveștii propriu-zise, autorul oferă și tot felul de sfaturi părinților. Dacă în primul volum, Iepurașul care voia să adoarmă, sfaturile se referă mai ales la felul în care trebuie citit textul, următoarele două, cel cu elefănțelul și cel cu tractorașul, au la final o adevărată addenda de sfaturi pentru părinți referitoare atât la metoda propusă de aceste cărți, cât și la felul în care poți ajuta copilul să adoarmă.
De exemplu, ambele cărți se încheie cu „Factori de succes” și „Sfaturi pentru părinți”. „Factorii de succes” au fost identificați pe baza opiniilor părinților care au citit prima carte din serie, cea cu Iepurașul, și sunt: Fii perseverent (dacă copilul nu adoarme după ce i-ai citit prima oară povestea, nu trebuie să renunți imediat, i-o poți reciti, uneori și de câteva ori la rând, până se obișnuiește cu această metodă); Creează un obicei (leagă lectura poveștii de senzația de relaxare și siguranță, astfel încât copilul să se obișnuiască cu ea și să-și dorească să i-o citești); Pregătește-te înainte de culcare (acest factor pornește de la ideea că cei mici sunt foarte diferiți între ei și că nu există rețete general valabile de a-i face să se relaxeze și de a merge la culcare; un rol foarte important în dezvoltarea acestui factor îl au, evident, părinții); Gândește-te în primul rând la relaxare (și aici e foarte important comportamentul părintelui, pentru că el este cel care-i poate induce copilului o stare de relaxare prin felul în care interacționează cu el și îi citește povestea). Așadar, nu doar povestea este importantă, ci și interacțiunea părinte-copil are și ea un cuvânt foarte important de spus.
În ceea ce privește „Sfaturile din partea autorului”, multe dintre ele sunt prezentate ca răspunsuri la întrebări primite deseori din partea părinților: dacă se poate să nu citească cu o anumită intonație anumite cuvinte, dacă e ok să nu rostească numele copilului în poveste, dacă trebuie să citească în continuare după ce a adormit copilul, ce e de făcut dacă, după ce au fost urmate toate sfaturile, copilul tot nu adoarme la povestea asta, dacă e o vârstă pentru care e recomandată cartea ș.a. Ca mai sus, ideea principală a lui Carl-Johan Forssén Ehrlin e că fiecare copil are nevoie de o „rețetă” care să funcționeze doar în cazul lui și că interacțiunea cu părinții e esențială. Nu există reguli generale după care să funcționeze toți copiii, așa că trebuie să te adaptezi. Autorul subliniază inclusiv că poveștile scrise de el nu trebuie să înlocuiască definitiv poveștile clasice, bogate în ilustrații, ci că acestea trebuie să fie lecturi complementare.
Și, că tot am ajuns la ilustrații, volumele au o structură fixă: o pagină ilustrată alături de o pagină de text. Primul volum, cel cu Iepurașul, este ilustrat într-un stil mai degrabă modern, bazat mai mult pe sugestie, centrat pe personaje și cu foarte puține detalii de peisaj, cu ilustrații făcute în creion și realizate de Irina Maununen, iar celelalte două, cel cu Elefantul și cu Tractorașul, au ilustrații într-un stil clasic, pictural, realizate în culori calde și prietenoase și cu mult mai multe detalii de peisaj, făcute de Sydney Hanson, o ilustratoare recunoscută pentru creațiile sale cu animale simpatice.
Cărțile au fost publicate în peste 40 de țări, iar faptul că în fiecare an autorul mai scoate încă un volum îmi dă de înțeles că metoda funcționează totuși. Însă, așa cum ziceam și mai sus, și așa cum zice și autorul însuși, până la urmă, totul se rezumă la preferințele particulare ale copiilor și la interacțiunea lor cu părinții. Așadar, e de testat și de văzut, până la urmă, nu există metode universal valabile și infailibile pentru a adormi copiii.
Cumpără cărțile din librăria online Cărturești! (Click pe titluri și pe imagini.)
Ai un discount special Bookaholic – 15% reducere dacă introduci codul 0ADYT44K atunci când faci comanda, la check out.
