Cum minunatele căi ale internetului mă poartă mereu spre descoperiri interesante ce au legătură cu cărțile într-un fel sau altul și pentru că, evident, îmi place să le împart cu voi, m-am gândit să vă arăt azi un suport pentru cărți care mie mi-a picat cu tronc. Și nu avea cum să fie altfel, căci e vorba despre un design aparte, jucăuș și neobișnuit. Citeşte tot articolul
În paginile unei cărţi de Elena Ferrante pătrunzi imediat, simţi cum gândurile tale sunt înlocuite de imaginile pe care ţi le oferă cartierul în care au copilărit Lenù şi Lila, de apartamentul în care locuieşte eroina din Zilele regăsirii mele sau de Fiica ascunsă, cartea proaspăt tradusă de Cerasela Barbone, apărută la Editura Pandora M şi semnată, desigur, tot de Ferrante. Citeşte tot articolul
Sunt convinsă că cei care citesc mult şi au o grămadă de cărţi pe care nu ştiu pe unde să le mai aşeze, se vor bucura oricând să vadă modele noi de rafturi, mai ales când e vorba de unele atât practice, cât şi estetice. Tocmai de aceea, vă arăt azi creaţia brandului italian de design de mobilier Lago, numită Slide. Citeşte tot articolul
Cu bibliotecile am rezolvat-o. Le umplem, în principiu, până la refuz, aşezăm cărţile în teancuri inclusiv deasupra lor sau le îndesăm prin sertarele în care sperăm întotdeauna să mai găsim un colţişor şi decorăm fiecare margine de raft rămasă neatinsă cu câte un obiect care, în cele mai multe cazuri, are legătură tot cu cărţile. Citeşte tot articolul
Mihai Barabancea a încercat vreo trei-patru facultăți înainte de a ajunge la secția de Foto-Video de la Universitatea Națională de Arte București, unde a rămas și a fost și bursier. Crede că acolo îi era menit să ajungă. La sfârșitul primului an de facultate, și-a pus cap la cap un mic volum (dummy), pentru a ține o evidență a fotografiilor pe care le făcuse, pentru a avea tot ceea ce lucrase în anul respectiv. Cărticica a fost văzută de Nicu Ilfoveanu - artist vizual și autor de albume de fotografie -, căruia i s-a părut bună și care l-a îndemnat să lucreze împreună la un nou proiect. Anul următor, a aplicat la una dintre sesiunile de finanțări ale Administrației Fondului Cultural Național (AFCN), fără succes însă. Totuși, acest lucru nu l-a descurajat. A aplicat din nou în 2014 și de data aceasta a primit finanțare. Citeşte tot articolul
Allison Glasgow este o americancă din New York care nu doar vinde cărţi - librar fiind de profesie -şi le citeşte cu mare pasiune, dar le şi rupe apoi paginile în bucăţi mărunte. Nu, nu e vorba de nemulţumiri legate de conţinutul sau deznodământul vreunui roman, ci de faptul că le transformă în mici obiecte de artă, nişte sculpturi din cărţi. Citeşte tot articolul
De Peca Ștefan ați auzit deja. A scris unele dintre cele mai tari piese de teatru românești ale anilor 2000 (New York Fuckin' City, The Sunshine Play, The Complete Truth about the Life and Death of Kurt Cobain, România 21, Sfântul din Sfântul Gheorghe etc.), majoritatea punând sub lupă problemele acute ale realității. Pentru că le vrea experinețe de neuitat pentru public, Peca își documentează la sânge piesele (interviuri, diferite metode de cercetare etc.), imaginând apoi unghiuri inedite de abordare. Îi place să colaboreze cu teatre independente, își gândește proiectele în funcție de spectator, pe care se străduiește să-l pună mereu într-o relație vie cu actorul. Vede experiența teatrului ca pe o cutie magică, care oferă spectatorilor „indicii urgente și întrebări cu privire la starea lor”. Citeşte tot articolul
Îmi place să răsfoiesc reviste de design interior şi să urmăresc site-uri de specialitate, nu doar în căutare de idei, ci şi pentru a-mi clăti ochii cu imagini ale unor spaţii frumoase. Chiar dacă nu am copii, mă uit cu plăcere la amenajări ale camerelor lor, pentru că îmi place explozia de culoare şi formele nostime ale pieselor de mobilier. Citeşte tot articolul
O zi de vară frumoasă, cu valuri de căldură și adieri ușoare de vânt. Sub cireșul mare din grădină, prin care se tot agită ciorile, citesc dintr-o carte cu coperte tari (ceva de Alexandre Dumas, cred) și, în timp ce, cu o mână, dau paginile, cu cealaltă golesc un borcan de dulceață de vișine. Imaginea asta cu mine într-o vacanță de vară, este una dintre cele mai vii amintiri din copilărie. Cred că acum, rememorând acel fragment de zi, înțeleg la ce se referea Marcel Proust atunci cân spunea că „Nu există probabil nici o zi din copilăria noastră pe care să o fi trăit atât de intens ca cele pe care le-am petrecut citind cartea preferată”. Citeşte tot articolul
Firma italiană Prospettiva Design a făcut o surpriză plăcută tuturor cititorilor pasionaţi, realizând un obiect de mobilier ce sigur va fi pe gustul lor. Este vorba despre o sofa numită Book – cum altfel? –, un cuvânt simplu, dar atât de frumos, şi care înseamnă enorm pentru toţi pasionaţii de literatură. Sofaua nu arată precum o carte deschisă, dacă asta v-aţi imaginat, ci chiar ca reprezentarea scrisă a numelui său. Citeşte tot articolul
Pentru unii, cărțile vechi înseamnă maculatură. Pentru alții, sunt mană cerească. Lisa Nilsson, spre exemplu, o artistă americană pasionată de arte decorative și instalații, crează din hârtia cărților vechi lucruri incredibile. Folosind hârtie de dud japoneză - pentru rezistența, flexibilitatea și culorile pământii ale acestui material -, dar și fragmente din cărți vechi - cel mai adesea hârtie aurită din marginile paginilor -, Nilsson dă formă unor instalații de artă minunate, cum sunt, spre exemplu, Tapis Series (lucrări decorative folosind simboluri din emailuri bizantine, cărți renascentiste, covoare islamice) și Tissue Series (lucrări reprezentând corpul uman în secțiune). Citeşte tot articolul
Nu mi-aș fi imaginat vreodată o alăturare atât de bizară ca cea propusă de muzeul de artă Tate din Liverpool, în expoziția Tracey Emin and William Blake in Focus, în care instalații și desene create de artista britanică contemporană Tracey Emin stau alături de lucrări ale poetului și artistului romantic William Blake. Citeşte tot articolul
… este numele unei expoziții interesante, deschisă acum la muzeul de artă parizian Petit Palais. Prima expoziție dedicată scriitorului irlandez organizată în Franța - țara în care Oscar Wilde, un apreciat francofon și francofil, a murit, de altfel, la vârsta de 46 de ani -, Oscar Wilde, l’impertinent absolu (ce poate fi vizitată până pe 15 ianuarie 2017) adună peste 200 de materiale biografice reprezentând documente inedite, manuscrise, scrisori, desene, fotografii, picturi, caricaturi ce recompun portretul unuia dintre cei mai infuenți și controversați scriitori ai lumii. Citeşte tot articolul
