La fața locului

Interviu cu Ivan Stankov: „Literaturii bulgare îi place să schimbe locurile vieții și morții”

L-am întânit pe Ivan Stankov la librăria Humanitas Cișmigiu într-o dimineață friguroasă de noiembrie. Am vorbit mult, în limba română, pe care o iubește atât de mult, despre literatură și muzică, Bulgaria și România, trecut și prezent. Poate puțin și despre viitor. Ivan Stankov se afla de data aceasta în România pentru a-și lansa volumul Amintiri despre apă, re minor, tradus de Mariana Mangiulea Japot, și apărut la editura Humanitas anul acesta.  Dincolo de o carte cu inflexiuni fantastice despre propria copilărie, satul natal și Dunărea cea impetuoasă, volumul a fost gândit și ca o avertizare pentru compatrioții săi. Alături de celelalte două volume, alcătuind împreună o trilogie, Amintiri despre apă e gândit ca o avertizare privind riscul iminent al morții Bulgariei, a satelor și orașelor sale, în urma comunismului și a intensei emigrări din ultimele trei decenii. Citeşte tot articolul


Bibliotecă de scriitor – Nora Iuga: „Nu e nevoie să ai casa plină de cărți pentru a-ți face o cultură solidă”

Am ajuns acasă la Nora Iuga cu un buchet de narcise galbene, pentru a afla chiar din prag că aceasta este culoarea ei preferată. Mă pregătisem pentru o întâlnire scurtă, căci, la cei 86 de ani împliniți, mă așteptam ca scriitoarea să obosească destul de repede. Da’ de unde! După cinci ore de discuții și fotografii, eu mă simțeam deja epuizată, dar Nora Iuga nu dădea semne că ar fi obosit – mereu se mai găsea ceva de povestit, o amintire care ieșea la suprafață, un subiect pe care nu-l abordasem. M-au uimit memoria, luciditatea și energia de care dă dovadă, dar și căldura, sinceritatea și interesul cu care își tratează interlocutorii. M-am despărțit de Nora cu părere de rău, căci e practic imposibil să n-o îndrăgești pe scriitoare după câteva ore petrecute în compania ei. Citeşte tot articolul


Cătălin Dorian Florescu: „Încerc să descriu omul ca fiu al timpurilor sale” (interviu)

Am avut ocazia să discut cu Cătălin Dorian Florescu despre cel mai recent roman al lui: Bărbatul care aduce fericirea (tradus de Mariana Bărbulescu la editura Humanitas). Pendulând între Delta Dunării și New York și acoperind o perioadă de mai bine de un secol, romanul lui Cătălin Dorian Florescu descrie, alternativ, două povești pe care abia în final le vedem aduse în același punct. Desigur că, având ca punct de pornire un teren atât de vast, discuția noastră a putut acoperi plaje la fel de întinse.

Citeşte tot articolul


Elias Khoury: „Literatura este istoria oamenilor obișnuiți” (interviu)

L-am cunoscut pe scriitorul Elias Khoury cu puțin timp înaintea prezentării ultimei sale cărți, Copiii ghetoului, la ediția a XIII-a a Salonului Internațional de Carte Bookfest București. Romanul său a fost recent tradus în limba română la Editura Polirom de Nicolae Dobrișan. M-am simțit onorată de această întâlnire și de ocazia de a-i pune câteva întrebări scriitorului de origine libaneză despre cartea sa, despre cum concepe actul de a scrie, literatura, semnificațiile și raportarea ei la realitate. Citeşte tot articolul


Bibliotecă de scriitor – Bogdan Răileanu: „Tentația de a aduna cărți a fost destul de mică”

A terminat Jurnalismul, lucrează în publicitate și e pasionat de gătit, iar în mai puțin de doi ani, Bogdan Răileanu a publicat un volum de proză scurtă (nominalizat la prima ediție a Premiului Iocan) și un roman. Eu îi citisem o povestire în iocan 1, prin 2016, și am fost curioasă să stau de vorbă cu acest autor care a aterizat subit pe scena literară românească. A urmat, bineînțeles, o invitație la rubrica Bibliotecă de scriitor. Citeşte tot articolul


2 seri de poezie la Tramvaiul 26 în cadrul FIPB 2018

Purtată de mirosul florilor de tei, măceș și mâna-Maicii-Domnului prin cartierul Armenesc, am ajuns pe strada Cercului, la Tramvaiul 26, în cea de-a doua și în cea de-a patra seară de lecturi publice din cadrul Festivalului Internațional de Poezie București (FIPB). Imediat ce m-am așezat, am fost țintuită pe scaun de stăpâna casei,  pisica Moldova, și de calitatea textelor citite. Pentru orice amator de poezie contemporană, vizita la Tramvaiul 26 este obligatorie - acum au și o librărie cu ultimele noutăți, iar în (aproape) fiecare duminică au loc întâlnirile Institutului Blecher, unde citesc și discută poeți contemporani deja publicați sau debutanți. Citeşte tot articolul


Bibliotecă de scriitor – Svetlana Cârstean: „Cărțile mi-au fost foarte familiare, a fost o intimitate fără prea multe introduceri”

Pe Svetlana Cârstean am îndrăgit-o, de la distanță, la Nocturnele de poezie organizate de ARCEN pe clădirea Magheru One (dacă n-ați fost și se mai țin anul ăsta, vă îndemn să mergeți – atmosfera este extraordinară). Aș putea spune că Svetlana a fost cea care m-a apropiat din nou de poezie: am ascultat-o citind din Trado și Gravitație, i-am cumpărat cărțile și am parcurs din când în când câte un poem, cu toate că n-am ajuns să devorez poezie pe pâine, așa cum face ea. În martie, am avut ocazia să discutăm pe îndelete, după ce Svetlana Cârstean mi-a acceptat invitația la rubrica Bibliotecă de scriitor. Citeşte tot articolul


György Dragomán: „Relația mea cu limba română a devenit cumva alta, după ce mi s-au tradus cărțile în limba română” (interviu)

Niciodată nu mi-a plăcut și nu mi-am dorit să-i cunosc pe autorii cărților care m-au dat gata. Mi-a fost teamă, de fiecare dată, că întâlnirea pe viu o să fie o dezamăgire, și de multe ori chiar a fost. Regele alb (Polirom, 2008) și, mai apoi, Rugul (Polirom, 2015) au fost două dintre cele mai bune cărți pe care le-am citit în ultimii ani, și am găsit ecouri din literatura lui György Dragomán și în atmosfera prozei sud-americane, dar și în cărțile Hertei Müller, bunăoară. Însă întâlnirea cu prozatorul maghiar născut în Târgu Mureș, cu siguranță una dintre vocile marcante ale literaturii europene actuale, petrecută toamna trecută la Festivalul Internațional de Literatură și Traduceri de la Iași (ediția a V-a, 2017), a fost cu adevărat specială. Dialogul nostru – despre scris și traduceri, despre cărțile lui, dar și cărțile altora, despre singurătatea care îți deschide o întreagă lume – a fost mai mult decât fermecător. M-a odihnit cu adevărat, ca o discuție despre literatură între prieteni, și m-am gândit că, până la urmă, între autorul viu și cel de hârtie nu e chiar așa o prăpastie de netrecut. Citeşte tot articolul


Bibliotecă de scriitor – Anamaria Smigelschi: „Chestia cu cartea a fost în același timp și o joacă, și o pasiune, și o profesie, și un miracol”

Energică și mucalită, non-conformistă și foarte directă, Anamaria Smigelschi este o personalitate aparte, care se revelează pe de-a-ntregul în cărțile sale de memorii, scrise cu vervă și umor. Am întâlnit-o prima oară acum trei ani, mai întâi în paginile cărții Gustul, mirosul și amintirea, apoi în carne și oase, dar iată că abia acum i-am făcut o vizită pentru rubrica Bibliotecă de scriitor. Citeşte tot articolul


Interviu cu scriitoarea Tatiana Țîbuleac, realizat de Luca Dragu, elev în clasa a IX-a, la FILTM VI

Grație organizatorilor Festivalului Internațional de Literatură de la Timișoara „La Vest de Est / La Est de Vest” (FILTM), a ajuns la noi un al doilea interviu realizat de Luca Dragu (primul aici, cu Mircea Cărtărescu), elev în clasa a IX-a la Liceul Teoretic „Nikolaus Lenau” din Timișoara și frontman în ALL Friends Band - trupă care s-a născut pe când era în clasa I. Pe lângă muzică, Luca joacă în piese de teatru, iar cealaltă mare pasiune a sa este literatura – îi place să citească și să abordeze autori contemporani. De aceea, la cea de-a VI-a ediție a FILTM, care a avut loc între 25 și 28 octombrie 2017, Luca și-a dorit să stea de vorbă cu scriitoarea Tatiana Țîbuleac, care a publicat, la sfârșitul lui 2016, una dintre cele mai bune cărți din literatura română contemporană: Vara în care mama a avut ochii verzi (Editura Cartier). (Musai de citit dacă nu ați apucat până acum!) Ce a ieșit din dialogul acestora, vă invităm să citiți în rândurile care urmează. Citeşte tot articolul


Agora reinventată la Sibiu – retrospectivă subiectivă

Ce-ar putea face un bookaholic indignat ca să nu agonizeze? Simplu, la nivel semantic să înlocuiască n-ul cu r-ul, adică să agorizeze, faptic - să scoată dezbaterea în stradă. Exact asta s-a întâmplat la Sibiu, 12 zile la rând. Așa ne-am petrecut câțiva cetățeni indignați, dar bine intenționați, unii dintre noi bookaholici declarați, alții deconspirați sau doar neintrospectați sfârșitul serilor de decembrie în zona liberă de corupție. Citeşte tot articolul

Mihai Zamfir și romanul literaturii române: „O istorie stilistică a literaturii române nu s-a mai făcut” (interviu)

Întâlnirea cu profesorul Mihai Zamfir vine și definitivează un profil pe care cărțile lui îl promit ferm. Eleganța intelectuală, finețea argumentării nu sunt nici pe departe numai niște efecte de condei, ci aparțin personalității lui, simultan erudită și fermecătoare. Toate acestea au transformat interviul într-un dialog. Am preferat forma aceasta unei eventuale recenzii aride. Citeşte tot articolul


Întâlnirea cu poeții britanici Sam Riviere și Crispin Best la Litere, în Cluj

Am văzut mulți poeți trecând prin Sala Popovici din Facultatea de Litere de la Cluj și am simțit aproape întotdeauna tensiunea care se creează între invitați, implantați în mijlocul mediului universitar, obligați să stea cu spatele drept, lipit de spătar, și studenți, care au așteaptarea să iasă de la aceste întâlniri ca de la niște cursuri. De aceea, am simțit mereu că tipul ăsta de evenimente ies mai bine în baruri. Dar se pare că și în astfel de situații, atmosfera convențională poate fi spartă și poți interacționa cu poeții ca și cum ai sta cu ei la o bere. Așa s-a întâmplat cu Sam Riviere și Crispin Best, doi dintre cei mai cunoscuți poeți din Marea Britanie, aduși, ca starurile rock, într-un turneu prin România, de către Zona Nouă, în cel mai nou proiect al lor, Z9Culture, proiect care l-a adus și pe Irvine Welsh. La Litere, Sam și Crispin au venit cu Ștefan Baghiu și Cătălina Stanislav, la un eveniment găzduit de Ruxandra Cesereanu, care a adus în față noile forme ale poeziei contemporane din străinătate, noile experimente, care nu se mai face bazează pe texte scrise from scratch, ci pe unele încropite din versuri luate de pe Facebook, de pe Google Translate sau de pe site-uri matrimoniale. Citeşte tot articolul


Robert Simonišek: „Cred că scrisul în general ar trebui să fie expresia unei necesități interioare și că poezia, proza, eseul sunt doar forme diferite de exprimare”

Robert Simonišek s-a născut în 1977, în Slovenia. Este poet, prozator, eseist și critic de artă. A fost, vreme de câțiva ani, ghid de turism, iar vreme de câteva luni, a predat la Universitatea din Ljubljana. La sfârșitul lui octombrie a participat la maratonul de poezie prin Europa Centrală și de Sud-Est, din cadrul Festivalului Internațional de Literatură de la Timișoara, alături de alți poeți din România și din străinătate. Citeşte tot articolul


Vlad Drăgoi: „distracţie, destindere, asta vreau să-mi fie poezia” (interviu)

Sfârșitul lunii octombrie a adus cea de-a șasea ediție a Festivalului Internațional de Literatură de la Timișoara. Scriitori din România și Europa Centrală au participat la evenimentele organizate pe parcursul a patru zile. Șase dintre invitați au citit din romanele lor, alți patru s-au întrecut într-un maraton de poezie, iar patru au intrat în ring, concurând într-un meci de box literar. Unul dintre cei patru concurenți ai Literary Death Match a fost Vlad Drăgoi. Citeşte tot articolul