Încep cu o mărturisire: nu sunt microbistă. Nu atingeți încă, vă rog, butonașul cu X din colțul paginii :).

Mă uitam foarte mult în copilărie la meciurile de fotbal, mai ales la cele în care juca echipa națională a României. Și asta pentru că toată lumea o făcea, nu exista altceva în program. Mi-aduc aminte că eram foarte atașată de Gică Popescu, Hagi, Lăcătuș și alții, ale căror nume nu le mai știu – aveam o fotografie A4 cu ei pe dulapul din bucătărie și mă lăudam, la vremea respectivă, tuturor rudelor sau prietenilor care ne treceau pragul că-i știam pe toți jucătorii din imagine. La ceva timp după aceea, din diferite motive, m-am depărtat și n-am mai urmărit meciuri de fotbal (mă interesau alte sporturi). Însă, cumva, fotbalul mi-a rămas în minte ca un sport frumos care apropie oamenii.  

Acum puțin timp a ajuns și la urechile mele că va începe Campionatul Mondial de Fotbal. Nu știu de ce, dar m-am interesat, mai mult decât în alți ani, de soarta meciurilor, de scoruri și echipe. Și m-am gândit că, poate, ar fi cazul să știu mai multe despre acest sport.

Cea mai firească legătură a fost cea dintre cărți și fotbal. Am căutat, am citit o zi întreagă recomandări, am cerut sfatul prietenilor și al cunoștințelor și, pentru prima dată, fac o listă scurtă de lecturi pentru noi toți – pentru mine și pentru voi – cu ce cărți să citim în timpul Campionatului Mondial de Fotbal.

Cărți de ficțiune, cărți de non-ficțiune, cărți străine și cărți românești, note și impresii pe fugă, de citit până la următorul meci.

 

Febra stadioanelor, de Nick Hornby

Febra stadioanelor Nick HornsbyM-am îndrăgostit de fotbal așa cum aveam să mă îndrăgostesc mai târziu de femei: subit, inexplicabil, nechibzuit, fără să mă gândesc la durerea sau la nebunia care vor urma. (p. 17)

Cu o altă ocazie vă recomandam High Fidelity semnată de autorul britanic, una dintre cele mai cunoscute și faine cărți de-ale sale, care ne-a plăcut mult. Dacă acolo găseam radiografia unei despărțiri și obsesia pentru muzica pop, în Febra stadioanelor obsesia capătă altă culoare și altă denumire: fotbalul. În Anglia, cartea a fost publicată în 1992, cu subtitlul A Fan’s Life (la care s-a renunțat la reeditări și traduceri), și a reprezentat debutul lui Hornby – având în vedere că nu vorbește numai despre fotbal, în general, ci ilustrează pe echipa Arsenal, cartea s-a vândut în peste un milion de exemplare numai în țara sa. Cu așa date, este imposbil să nu fii curios și să nu vrei să citești volumul acesta. Cu atât mai mult cu cât este un fel de jurnal al unui fan înrăit – fiecare capitol se concentrează asupra unui meci al echipei Arsenal dintre anii 1968 – 1992, descriind nu numai momente din meciurile respective, comentariile sportive aferente, ci și atmosfera de pe stadion, rivalitatea suporterilor, vulgaritatea discuțiilor dintre aceștia ș.a.m.d.

Hornby descrie, minuțios, cum se traduce destinul unui suporter sută la sută, de la punctul 0 – cel al ”îndrăgostirii” de o echipă – și până la sfârșitul obsesiei. Urcușuri, coborâșuri, cu bune și rele: totul la pachet.

Apropo, această carte a fost ecranizată de două ori – prima dată în 1997, în Anglia, când Hornby a lucrat la adaptarea scenariului și a ficționalizat povestea (Colin Firth în rol principal); a doua oară în 2005, în America, un fel de remake cu centrul de greutate schimbat (de la fotbal la baseball, din Londra în Boston etc.), cu Drew Barrymore și Jimmy Fallon în prim plan.

Iar pe Hornby îl puteți asculta vorbind despre Febra stadioanelor aici.

 

Frica portarului înaintea loviturii de la 11 metri, de Peter Handke

Frica portarului inaintea loviturii de la 11 metri, Peter HandkeDe Peter Handke, un autor austriac foarte prolific, am citit, acum ceva timp, Don Juan (povestit de el însuși)Țin minte că m-a fascinat prin stil, structură și subiect (întocmai cum spune titlu, Don Juan își spune povestea). Pentru lecturile din timpul Campionatului Mondial de Fotbal ar merge, totuși, Frica portarului înaintea loviturii de la 11 metri. Pe scurt, fotbal, viață și intrigă polițistă.

Personajul pe care îl vom urmări de-a lungul cărții este un fost portar de fotbal, Joseph Bloch, actual instalator. Într-o dimineață, află că a fost concediat. Lipsa slujbei îi dă răgaz să observe lumea din jurul său, să studieze oameni, gesturi, străzi, acțiuni, situații. Totul i se pare absurd, lipsit de sens.

Într-una din zile, o întâlnește pe Gerda, o casieriță la un cinematograf. Întreține o relație de scurtă durată cu aceasta, după care, din pricina unui impuls de moment, o strangulează. Se ascunde apoi în casa unei prietene din alt oraș, sperând să nu fie prins de poliție.

Vă întrebați, probabil, ce legătură au toate acestea cu fotbalul și, implicit, cu titlul cărții. Pe lângă fosta ocupație a protagonistului, mai este ceva: Joseph Bloch ajunge, spre sfârșitul cărții, la un meci de fotbal jucat pe stadionul orășelului în care locuiește temporar. Paralela dintre viață și un meci de fotbal, atenția îndreptată spre portar atunci când este atacat, ca un mod de a deturna situația, sunt cele care m-au determinat să cred că romanul lui Handke este numai bun de citit în perioada aceasta. (Cronica volumului aici.)

P.S.: Și în acest caz puteți urmări o ecranizare după lectură – Peter Handke a colaborat, la doi ani după publicarea cărții sale, cu binecunoscutul regizor Wim Wenders la realizarea scenariului. De văzut, zic eu.

 

Astăzi este mâinele de care te-ai temut ieri, de Radu Paraschivescu

Astazi este mainele de care te-ai temut ieri Radu ParaschivescuTrebuia să strecurăm și puțină literatură română, nu-i așa?

Radu Paraschivescu este scriitor, traducător, redactor de carte, dar și unul dintre cei mai cunoscuți comentatori sportivi de la noi. Probabil că vi-l amintiți ca pe autorul Ghidului nesimțitului, Fie-ne tranziția ușoară sau mai recenta Maimuță carpatină (câteva dintre titlurile pe care le-a publicat în ultimii ani). În 2012 însă a ieșit de la tipar o ”biografie inventată”, Astăzi este mâinele de care te-ai temut ieri, care spune povestea unui cântec pe care sigur l-ați ascultat privind meciurile echipei FC Liverpool: The Fields of Athenry. 

Ce îi iese lui Radu Paraschivescu imaginându-și istoria acestui imn (iată, un ”personaj” atipic), trecând prin trei spații și vremuri diferite, în trei capitole distincte – lumea rurală din Irlanda în timpul foametei, coloniile penitenciare din Tasmania (ambele din același secol – al XIX-lea; în Tasmania îl întâlnim pe deținutul Michael Flaherty care scrie un jurnal) și lumea suporterilor fanatici din prezent – este fascinant. Scriitorul păstrează elemente reale din istorie pe care le îmbină cu ficțiune, într-un tot unitar, verosimil, cursiv.

Cred că are șanse să ne placă și nouă, celor mai puțini familiarizați cu această lume, cât și microbiștilor, mai ales că finala Champions League din 2005 (Liverpool-Milan) are parte de o amplă descriere în ultimul capitol și este chiar momentul în care imnul este intonat pentru prima dată.

 

Alex Ferguson. Autobiografia mea 

Alex Fergurson Autobiografia mea

Până și un neinițiat ca mine știe că Sir Alexander Chapman Ferguson este considerat cel mai mare manager din istoria fotbalului britanic. Anul trecut acesta a lansat o carte intitulată simplu Alex Ferguson. Autobiografia mea, iar acum a apărut și la noi, în traducerea lui Dan Crăciun. Este un volum-eveniment atât pentru cei care vor să afle mai multe lucruri despre lumea fotbalului, cât și pentru microbiști, cei care vor gusta toate detaliile picante incluse.

Se spune că este cea mai vândută carte de non-ficțiune din istoria Angliei, depășind autobiografia lui Tony Blair sau pe cea a lui David Beckham – cifrele din prima săptămână de la lansare o confirmă: 115.547 de exemplare.

Nici nu avea cum să fie altfel, cred eu, căci Ferguson are ce povesti după ce a condus echipa Manchester United timp de douăzeci și șapte de ani (1986 – 2013), iar eforturile sale au fost răsplătite cu treizeci și opt de trofee (dintre care două UEFA Champions League).

În plus, partea aceasta din prezentarea editurii m-a stârnit și m-a făcut să vreau s-o citesc: Atât psihologia managementului, cât și detaliile strategiei fotbalistice la nivel înalt pot fi chestiuni complicate, dar nimeni nu le-a explicat într-un mod mai interesant și mai accesibil cititorului obișnuit decât o face aici Sir Alex. 

Are o familie foarte unită și, dacă avem în vedere cursele hipice, lectura și numeroasele sale preocupări extrafotbalistice, Sir Alex are de relatat o minunată istorie. 

 

How Football Explains the World: An Unlikely Theory of Globalization, de Franklin Foer

How Football Explains the World An Unlikely Theory of Globalization, de Franklin FoerTitlu face toți banii :), trebuie să recunoașteți.

Franklin Foer este un jurnalist american (a scris pentru Slate, New York MagazineThe New Republic) care încearcă, prin intermediul fotbalului, să explice lumea în care trăim, atât din punct de vedere social, cât și politic și economic. El a călătorit pentru documentare timp de opt luni, din echipă în echipă, din stadion în stadion, din țară în țară, având ca scop înțelegerea globalizării prin lentilele fotbalului, un sport ”cvasireligios”, cum îl numește autorul cărții într-un interviu acordat celor de la GSP în urmă cu trei ani.

How Football Explains the World… (2004) a avut parte de cronici foarte bune atât în America, cât și în Europa, însă nu a fost tradusă încă la noi. Cu toate acestea, citind despre volum și conținutul acestuia (mi-au atras atenția capitole precum How Soccer Explains the New Oligarchs, How Soccer Explains Islam’s Hope, How Soccer Explains the Sentimental Hooligan), m-am convins că este o lectură cel puțin interesantă, cu o perspectivă nouă asupra rasismului, migrației, naționalismului local, violenței, corupției etc. Dacă vă mai spun și că un scriitor mi-a recomandat-o :), spunându-mi că e genială, poate vă conving și pe voi s-o citiți.

 ***

Pauzele dintre meciurile din timpul Campionatului Mondial de Fotbal pot fi umplute și cu orice carte scrisă de Ioan Chirilă – scriitor român de cărți pe teme sportive, foarte activ; prietenii microbiști îmi spun că, dacă găsiți World Cup’66, este musai să nu o ocoliți -, cu mixul de articole semnate de Ionuț Vulpescu și strânse în volumul Din ţara în care stânga e Cârţu şi dreapta e Lăcătuş – despre care criticul Nicolae Manolescu spune numai de bine 🙂 – sau cu Off Side a lui Manuel Vázquez Montalbán – deși autorul spaniol a fost tradus la noi cu patru volumeOff Side nu face parte dintre acestea, dar poate fi găsit în limba engleză dacă vă interesează să citiți despre un caz al detectivului Pepe Carvalho în care este implicată o vedetă a echipei de fotbal din Barcelona.

 

Voi ce cărți ne-ați recomanda să citim în timpul Campionatului Mondial de Fotbal?

2 comentarii
  1. Maria Elisabeta Boamfă

    Ce tare! Foarte fain articolul. Nu m-aș fi gândit la o asemenea legătură și cu atât mai puțin la un răspuns din partea-mi, dar surprinzător, am două recomandări. Singura carte și despre fotbal pe care am citit-o e Barbarii de Alessandro Baricco. Inițial am crezut ca voi sări peste capitolul despre fotbal, dar ulterior m-a prins si chiar mi-a plăcut mult. A doua recomandare e Melancolia lui Zidane, necitită pentru că încă nu am dat de ea, dar pe al cărei autor, Jean-Philippe Toussaint, îl ador necondiționat. Și da Eli, și eu am început anul ăsta să urmăresc scorurile și uneori chiar meciurile. Ce s-o fi întâmplat? 🙂

    Reply
  2. Eli Bădică Post author

    Mulțumesc, Maria! 🙂

    Hi hi, ia uite ce recomandări faine! Adăugăm pe listă.

    Eu zic că e o aliniere dubioasă a planetelor sau o conspirație :D.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *