Bookaholic

Știu că nu sunteți străini de problema avansată în titlu. Să ne amintim câteva scenarii.

Momentele acelea când, după o săptămână de muncă în care mai aveai puțin și-ți dădeai duhul, te gândești, vineri seara, las’ că recuperez orele de somn în weekend. Dar nu, viața nu e atât de frumoasă. Nu poți dormi până mai târziu, căci vecinul tău este harnic și își renovează iar apartamentul.

Sau poate că, bookaholic boem fiind, visezi din timpul săptămânii cum o să te baricadezi tu în casă în weekend și o să citești tot ce-ți poftește inima. După ce ți-ai pregătit cu un ritual aparte cafeaua sau ceaiul, iei din bibliotecă una dintre cărți și te așezi comod în colțul tău preferat de citit. Când să deschizi cartea, bormașină! Îți zici că nu va dura mult. După o oră, după ce ai citit de zece ori o pagină că nu-ți auzeai nici măcar propriile gânduri, ce să mai zici de înțeles ce citeai, renunți și suni un prieten să ieșiți undeva – în cazul absolut fericit.

Sau vii de la muncă și, pe drum, ai început să citești dintr-o carte abia cumpărată. Te prinde și abia aștepți să ajungi acasă, să mănânci repede și să te avânți în povești. Dar vecinul tău are alte planuri pentru tine. El s-a plictisit toată ziua la muncă, emisiunea lui preferată e abia pe la zece, așa că-și mai face puțin de lucru cu bormașina sau cu ciocanul, că parcă și-a amintit el că nu stătea bine nu știu ce obiect din casă (nu, nu sunt prejudecăți, chiar așa se întâmplă).

Bine, poate că n-are încotro și are o problemă pe viață și pe moarte cu bormașina aia. Asta nu înseamnă că se schimbă datele problemei: ce citești când îți sunt tocați mărunt neuronii?

Nu aș fi scris acest articol dacă nu m-aș fi lovit, pentru a suta oară, de dilema asta chiar astăzi. Și dacă nu m-aș fi întrebat ce ar putea să citească cineva care este supus torturii bormașinii.

Primele gânduri care mi-au venit în minte sunau cel puțin … ucigașe – oare s-o fi scris vreo carte cu titlul Vecinul cu bormașina, omorât de un cititor înrăit? (sună a știre de la ora 5, știu). Ziceam că poate ar fi o treabă să vă recomand ceva romane polițiste, să vă trezească apetitul pentru investigarea datelor problemei. Dar mai mult rău v-ați face.

După astea polițiste, horror (de tipul Torturarea vecinului cu bormașina :)), thriller, psihologice sau self-help (cum ar fi dacă am citi Cum să-ți păstrezi calmul în situații-limită? :)) și după cele grele, apăsătoare, deși scrise foarte frumos (Legenda unei sinucideri de David Vann, de exemplu) etc., am ajuns la un acord cu mine însămi: să recomand zece cărți care v-ar putea binedispune. Într-un fel sau altul. Veți vedea.

Cântice mârlănești de Florin Bican –  începem periplul în lumea nefericită a bormașinii cu versuri subversive și pline de umor semnate de unul dintre cei mai faini traducători din limba engleză din România. Volumul de față are 27 de texte pe care nu le poți lăsa din mână, pline de savoare, extrem de ușor de digerat chiar și cu creierii franjuri, despre perioada comunistă și nu numai. Toate personajele care apar aici au o trăsătură de caracter comună: mârlănia. Dar vă spun sigur că veți gusta pe fiecare în parte! (și poate îl veți privi cu alți ochi pe vecinul vostru 🙂 ). Cronica aici.

Fraier de București de Florin Iaru – ei bine, pe Florin Iaru îl citesc parcă dintotdeauna. A fost și este unul dintre poeții mei preferați din literatura română. Cu regret că publică prea rar (deși tot anunță de ceva timp că va publica toamna aceasta un volum de proze scurte), vă recomand acum această carte care, deși aparent proză, este, de fapt, un poem în proză. Plus că titlul ni se potrivește ”cauzei” – fie nouă, fie vecinului, nu m-am hotărât. Oricum, sunt convinsă că va fi o lectură plăcută – detaliile despre carte aici

Muzici și faze de Ovidiu Verdeș – este singura carte pe care a publicat-o domnul profesor de la Facultatea de Litere, dar este absolut genială! Bucureștiul cu tot ce are el mai bun și mai rău, cu toate fazele lui, cu toți vecinii enervanți, scrisă din perspectiva unui băiat, Tinuț, de 16 ani. Un roman plin de umor, cu o oralitate greu de întâlnit în literatura română, plasat în comunism (dar nu, nu întâlniți nici lamentări, nici blamări). Mi-e greu să vă spun de ce să-l citiți, sunt atâtea motive! Principal însă pentru lista de față este acela că se citește ușor și poate fi ignorat zgomotul, căci te ține în priză.

Băiuțeii de Filip și Matei Florian – cu această carte închei recomandările pe literatură română contemporană (deși ar mai fi atât de multe!). Un volum scris la patru mâini, de doi scriitori-frați minunați, tot despre copilărie (ca în cazul lui Verdeș), despre fantasmele ei, despre micile bucurii, despre miracole, inocență, dezamăgiri și altele. În București, la bloc, printre obiecte și oameni de tot soiul, reali și imaginari – sună cunoscut? 🙂

Trei într-o barcă de Jerome K. Jerome – pentru că este scrisă cu un umor nebun, pentru că întâmplările prin care trec trei domni din epoca victoriană atunci când se hotărăsc să plece într-o excursie cu barca pe Tamisa te fac să crezi cu tărie că tu ai cea mai mică problemă din lume (doar o bormașină, până la urmă). Și pentru lucrurile pe care le veți descoperi printre rânduri atunci când veți fi terminat cartea, iar zgomotul se va fi oprit.

Prieten drag, tovarăș al răposatului de Andrei Kurkov – o bijuterie de carte, de numai 120 de pagini, care se citește într-un timp extrem de scurt (până termină vecinul treaba), care are tot ce-i trebuie: mafie, crime, univers al iubirii complicat, intenții de sinucidere, pesimism și optimism, vremuri grele, straniu, așteptări încărcate (și cu umor) ș.a. Un alt volum extrem de bun de-ale lui Kurkov, care, deși se citește ușor, nu este o carte chiar ușoară. Dar e frumoasă. Cronica aici.

O poveste de dragoste, poate de Martin Page – printre altele, ca să vă lecuiți de ideea că aveți cei mai nașpa vecini: Virgile, anti-eroul cărții, locuiește într-un bloc unde profesează prostituatele – va fi arestat și el pentru ”păcatele” lor, așa că bormașina va deveni mică, mică prin comparație. Mai multe aflați aici.

Soniecika de Ludmila Ulițkaia – sau orice carte (poate fi și Fetițele. Rude sărmane) de această scriitoare de limbă rusă care este, din păcate, mult prea puțin citită din punctul meu de vedere (despre asta, într-un alt material poate, mai pe larg). Un volum mic, un fel de nuvelă pe întinderea a 120 de pagini, care-ți dă senzația că intri într-o lume distinctă, parcă de basm. Soniecika este o bibliotecară mioapă care te farmecă, cu o familie cel puțin specială, într-o poveste împânzită de realism, ce pare, la prima vedere, obișnuită. Nu e așa.

Dacă într-o noapte de iarnă un călător de Italo Calvino – una dintre cărțile mele preferate și unul dintre autorii pe care n-ai cum să nu-i iubești. Aici Calvino se joacă cu toate convențiile, ți se adresează, vorbește direct cu tine, cititorul, povestindu-ți despre istoria de iubire dintre un Cititor și o Cititoare. Fiecare capitol începe cartea și niciunul nu o termină. Ești prins într-o poveste fără sfârșit și călătorești prin stiluri extrem de diferite. Ce să mai, o capodoperă a literaturii universale care te va face, cu siguranță, să uiți de orice neplăcere.

albă-ca-zăpada de Donald Barthelme – pentru cei care au chef să citească o reinterpretare postmodernă a basmului arhicunoscut, cu o intertextualitate deșteaptă, cu o ironie și un umor faine. Jocul pe care-l propune celebrul scriitor american n-are cum să nu vă binedispună. Albă-ca-Zăpada adusă în contemporan, devenită o gospodină care face sex cu toți cei șapte pitici, așteptându-și în continuare ”prințul”, cu dileme și probleme așa, cam ca ale noastre. Cronica aici.

Vouă ce titluri v-au venit prima dată în minte?

Cărțile de mai sus se pot lua din librăria online Cărturești (click pe fiecare titlu). Dacă introduceți codul Bookaholic la orice comandă, veți beneficia de 15% reducere.

Sursă imagine principală