Într-o dimineaţă, la cafea, între două ştiri despre trafic, trei reclame la brânză şi zece la medicamente, mi-am dat seama cât de mult mi-ar plăcea şi cât de frumos ar fi să aud şi să văd la televizor reclame pentru cărţi. Ideea m-a încântat şi m-a întristat în egală măsură. M-a încântat pentru că mi se pare o idee excelentă, minunată, cu beneficii majore. M-a întristat fiindcă mi-am dat seama că nu există (cel puţin la noi), că ar costa foarte mult şi că ar trebui să concureze cu întreaga industrie farmaceutică şi cu toate bolile mai mult sau mai puţin existente.

Dar tare-aş vrea să văd că tratăm durerile de cap, astenia de primăvară şi plictiseala cu nişte cărţi scrise de autori nemaipomeniţi şi tare mi-ar plăcea să aud cum ne putem detofixia prin lecturi de cea mai bună calitate.

Până acolo însă, bibliotecile din ţara noastră (şi nu numai) suferă şi ele de câteva boli. De cea a uitării, de cea a scufundării într-un trecut din ce în ce mai îndepărtat, de spleen şi de neputinţa de a se menţine pe o piaţă din ce în ce mai plină de competitori.

Sigur că multe dintre imaginile pe care ni le-am format despre biblioteci au la rădăcină amintirile noastre din copilărie. Am crescut şi-am descoperit librăriile şi anticariatele. De acolo ne cumpărăm cărţile, de acolo ne alegem adesea titlurile atunci când vrem pur şi simplu să ne lăsăm cuceriţi de cuvinte sau de-o copertă.

Cine sunt însă cei care vizitează azi bibliotecile? Adevărul, ne place sau nu, e că multe dintre acestea se lovesc încă de un sistem care nu a mai fost actualizat. Bibliotecile mai mici nu se pot autosusţine şi-şi umplu rafturile adesea din donaţii. Bibliotecile mai mari nu se promovează suficient sau nu către mediile potrivite, şi-atunci se „mulţumesc” cu o singură categorie de cititori, adesea mai vârstnică. Pe aceeaşi listă a lucrurilor care nu funcţionează în cazul bibliotecilor publice trebuie să mai adaug faptul că tinerii nu le văd ca pe nişte locuri interesante, atractive şi, în niciun caz, la curent cu realitatea zilelor noastre. În plus, azi avem la dispoziţie infinit mai multe opţiuni, iar asta ne face să alegem ce ni se pare la îndemână. Vom cumpăra fie din online, fie vom intra într-o librărie aflată în drumul nostru. Vom merge către librăria care adăposteşte şi o ceainărie sau o cafenea. Ne vom întoarce din drum dacă vom afla că anticariatul preferat a anunţat reduceri.

Ce putem face pentru ca bibliotecile să revină la viaţă şi să-şi atragă din ce în ce mai mulţi cititori?
În orice competiţie cu noul, supravieţuirea devine o chestiune de adaptare. În puţine cazuri, noul a reuşit să înlocuiască definitiv vechiul. Să nu uităm că e-book-urile n-au reuşit, deşi au fost pe val, să învingă cartea tipărită, văzută deja ca pierdută de temerarii titlurilor electronice sau de cei mai pesimişti dintre noi. Iată însă că lupta împotriva e-book-urilor pare să fi fost deja câştigată de cuvântul tipărit. De ce n-ar câştiga şi bibliotecile teren?

Vrând să analizez puţin situaţia şi la nivel global, am avut bucuria de a o descoperi pe Nancy Pearl, o bibliotecară a cărei viaţă, aşa cum spune chiar ea, a fost salvată chiar de cărţi. A devenit pasionată de ceea ce înseamnă lectura pentru ceilalţi, de motivele care ar trebui să ne aducă în faţa paginilor şi a reuşit să lanseze proiecte şi cărţi care au făcut-o din ce în ce mai cunoscută în domeniu. A continuat să recomande cărţi la radio sau în cadrul unor cursuri universitare, explicând totodată tinerilor bibliotecari cum funcţionează genurile literare şi ce-i atrage pe oameni la o carte. A publicat Book Lust: Recommended Reading for Every Mood, Moment and Reason (2003), un ghid pentru lectura de calitate. În 2005, a publicat More Book Lust, carte cu acelaşi subtitlu de mai sus, iar în 2007 a apărut pe piaţă cu o nouă serie de recomandări, de data aceasta pentru copii şi adolescenţi, intitulată Book Crush. În 2012, Amazon a anunţat că va publica o serie de cărţi needitate de foarte multă vreme, la recomandarea făcută de Nancy Pearl. Seria s-a numit Book Lust Rediscoveries. Ceea ce m-a atras cel mai mult la Nancy e această doză mare de creativitate şi încredere într-un domeniu pe care mulţi îl cred pierdut. Iar faptul că nu s-a lăsat pradă unei convingeri populare care are toate şansele să devină o profeţie autoîmplinită nu poate decât să servească drept un model foarte bun şi celor care vor să salveze un domeniu sau o pasiune la care ţin mult.

Ce pot face bibliotecile pentru a renaşte şi pentru a se bucura de o popularitate în creştere? Ei bine, trebuie să facă aproape tot ceea ce nu fac în prezent: să se promoveze intens, să-şi umple rafturile cu cele mai cerute noutăţi de pe piaţa de carte (şi, dacă fac asta, să aibă grijă să dea sfoară-n ţară prin toate mijloacele posibile de comunicare), să încheie parteneriate noi cu editurile, cu librăriile, să caute oameni de publicitate voluntari (știm că bibliotecile nu au fonduri, nu le putem învinovăţi), să caute sponsori, să descopere căi noi de a se trezi la viaţă.

Bibliotecile au un farmec aparte şi joacă un rol important în orice comunitate. Este vital, dacă mă întrebaţi pe mine, ca astfel de locuri să supravieţuiască şi să-şi redefinească rolul şi locul în societate.

Nu spun că e uşor, dar nici imposibil. Vorbim de un proces de învăţare continuu, obligatoriu, până la urmă, pentru oricine doreşte să ţină pasul cu timpurile. Iar dacă vorbim de bibliotecile publice, acestea sunt obligate să înţeleagă modul în care pot deveni biblioteci moderne fără a avea nevoie de fonduri majore. Trăim într-un prezent care, în ciuda unor aspecte negative, permite şi realizarea unor lucruri măreţe prin comunicare şi sprijinul oferit de un număr cât mai mare de oameni.

Bibliotecile pot aduce DVD-uri sau reviste de actualitate, îşi pot reînnoi abonamentele şi extinde serviciile. Fiecare noutate trebuie însă promovată, iar asta înseamnă că o bibliotecă trebuie să fie la curent atât cu Facebook, cât şi cu Instagram. Cu alte cuvinte, funcţia de „hashtag” nu ar trebui să mai reprezinte un mister.

Printr-un sistem de overdrive se pot elibera sub formă de împrumut cărţi electronice. Rafturile trebuie umplute cu noutăţi cerute pe piaţă, iar selecţia trebuie să se adreseze inclusiv copiilor şi adolescenţilor. Dacă o bibiliotecă vrea să fie la curent cu prezentul, va trebui să facă loc pe rafturile sale şi pentru categoria „Young Adult”.

E cât se poate de adevărat că azi suntem mai obişnuiţi să cumpărăm decât să împrumutăm şi în aceeaşi manieră ne creştem şi copiii. Într-o eră a consumerismului, ar trebui să ştim când să găsim un echilibru inclusiv în această zonă a vieţilor noastre. Din cauza aceasta, uităm că şi bibliotecile reprezintă o opţiune, o alternativă foarte bună pentru a ne oferi lecturile dorite şi pentru care nu găsim întotdeauna fonduri suficiente.

Bibliotecile trebuie să devină mai interactive, atât în plan fizic (poate prin recomandări ale bibliotecarilor aşa cum există în prezent recomandările librarilor), cât şi în cel online (site-uri actualizate, newslettere, pagini de Facebook).

Bibliotecile nu sunt şi nu ar trebui privite ca o cauză pierdută. Booktube-ul, comunitatea cititorilor de cărţi de pe YouTube, reprezintă încă o dovadă, atât de vie şi în plină dezvoltare, că ne place să citim şi că nu vrem cu niciun preţ să ne desprindem de această formă de învăţare care a dus civilizaţia atât de departe. Dacă reuşim azi să ne păstrăm bunătatea şi empatia, în ciuda violenţelor, e şi pentru că am continuat să citim şi să ne însuşim astfel unele dintre beneficiile majore ale cititului.

Se pot face asociaţii (e chiar nevoie), ca în multe alte domenii, pentru a colabora mai eficient, pentru o mai bună dezvoltare şi pentru a fi la curent mai uşor cu noutăţile. Cluburile de lectură şi cenaclurile pot avea loc în biblioteci, precum şi lansările de carte. Atunci când dispui de un spaţiu în care sunt deja găzduite sute sau mii de cărţi, în ce priveşte alte posibilităţi de a aduce oamenii în acel loc, n-ar trebui să existe nicidecum un număr limitat de idei.

Aş vedea chiar şi lansări de vinuri, seri de muzică clasică şi cursuri de scriere creativă, toate găzduite de biblioteci. Dar să le luăm pas cu pas. Esenţialul acesta ar fi: trebuie să explorăm creativitatea şi să îndrăznim din ce în ce mai mult. În fond, ceea ce a adus bibliotecile până în prezent nu le garantează şi viitorul. Însă rezolvările se află în mâinile tuturor celor care au citit vreodată o carte.

Sursă imagine principală

Redactor literar, a absolvit Facultatea de Limbi și Literaturi Străine și masteratul de Teoria și Practica Editării de Carte, Universitatea București. A debutat cu poeme în antologie în 2015 și cu proză scurtă în antologia „Cum iubim”, Vellant, 2016. Primul roman, „Camera de probă”, a apărut în 2017 la Editura Eikon.


3 comentarii
  1. Antoaneta Gras

    Din pacate, librariile si bibliotecile sunt pe cale de disparitie. generatia tanara are totul la un click distanta. NU zic ca este bine asa…asa stau lucrurile insa

    Reply
  2. Crina Biro

    Mi-a inveselit ziua articolul acesta. Si nu numai atat mi-a dat idei. Si mai mult, sunt sigura ca ai dreptate.

    Reply
  3. gina

    nu.nu!bibliotecile s-au transformat in ateliere de moda,servetele rasucite,aluat sarat framantat,muzica si dans!bomboane pe pereti si citate neintelese de cei care le “atarna” cu bucurie pe usi!carti?de unde?selectia achizitiei e grea….

    Reply
  4. Anca

    As incepe cu finalul articolului. Cheia rezolvarii se afla la cei care au citit vreodata, macar o carte! Ei,aici avem o problema! 28 iunie nu e departe!

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *