S-a întâmplat că viața m-a dus într-un frumos program european dedicat tinerilor scriitori, traducători și profesioniști din industria literelor. Olandezi, italieni, portughezi, spanioli, belgieni, olandezi și, nu ultimii pe listă, români. Fi-vom traduși unii în limbile celorlalți. Acum, nu vreau să mă pronunț asupra-mi în calitate de scriitor, dar ca ziarist am fost binecuvântat, căci tocmai am citit cei mai buni tineri scriitori europeni de care nu ați auzit încă. Dar veți auzi.
Pentru că în curând le veți găsi texte traduse în limba română, ba chiar ați putea trece pe lângă unii dintre ei (vor veni la București) fără să știți ce vi se întâmplă, aș vrea să vă atrag atenția asupra existenței următorilor cetățeni europeni, scriitori. Ei sunt unii dintre aceia pe care îi așteptați. Când le veți vedea numele, să nu ziceți că n-ați știut. Iată.
Din îndepărtata Portugalie îl avem pe João Valente (41 de ani), un indiscutabil animist, cum i s-ar zice pe englezește. Carevasăzică, tânărul Valente are în centrul preocupărilor dumisale literare – așa cum se și cuvine – sufletul omului. Când nu scrie cu inima despre afacerile de inimă ale oamenilor, tânărul Valente publică volume care seamănă, între portughezi, confuzie. Căci dumnealui a realizat o biografie a unui grup rock imaginar, care a părut atât de verosimilă încât s-a trezit cu invitații peste invitații de la radiouri să le aducă în platou formația pe care o inventase. De unde să vă aducă, realizatori de radio portughezi?
Și tot din Portugalia, iată-l pe José Gardeazabal (e un pseudonim, pe om îl cheamă altfel, de altfel este fratele unuia dintre cei mai faimoși scriitori lusitani contemporani, dar nu vă voi divulga aceste amănunte). José (și-a cules pseudonimul din Țara Bascilor) este, la bază, poet (el a scris o carte îndeung premiată – história do século vinte), iar în viața civilă profesor de economie la universitate, la Lisabona. A mai trăit în Angola și Los Angeles, prezintă o inteligență sclipitoare, iar cititorii români vor avea plăcuta supriză să găsească în proza sa un personaj botezat “Căcat” (un om de toată isprava). Scrie o proză care te lasă cu gura căscată, deopotrivă ca la dentist și la vederea unui înger foarte viu. Are una cu un personaj condamnat la moarte a cărui ultimă dorință a fost să gătească. Mai departe nici nu vă zic.
Și tot din Portugalia, bizarul și sublimul Valério Romão (născut în Franța). Omul are o textualitate dură, ca și cum ți-ar înfige unul după altul după altul după altul cuțite în inimă, de foarte aproape. Deși trist, e foarte frumos ce face el.
Din Olanda îl avem pe Joost Oomen (28 de ani). Poet la bază și el, face un performance din ce scrie că pleci în pasul ștrengarului, dansând la aterizarea la sol și fredonând șlagăre într-o neerlandeză pe care nu știai că o știi, dar iată că tocmai ai învățat-o. Obsedat de a găsi noi formule textuale care să îi încapă talentul, acest Oomen rescrie Biblia și inventează scrisori de dragoste între diferitele părți ale trupului omenesc. Scriitorul lui preferat e Brautigan. Dacă îl întâlniți, luați-l acasă. Poartă mustață și arată ca un fost star porno din Republica Federală Germană din anii `80. A fost creat pentru a face show și chiar îl face. Ca să înțelegeți despre ce e vorba a cerut (și a primit) să fie învățat denumirile tuturor degetelor în limba română. La această oră umblă probabil prin Amsterdam și oprește trecătorii doar pentru a le spune: te iubesc din suflet, degetul mare!
Din Belgia (partea flamandă), o figură deosebită este Carmin Michels, care în timpul liber încearcă să salveze lumea, începând cu refugiații războaielor din Orientul Mijlociu. Domnișoara Michels a vizitat deja Bucureștiul și s-a întors la flamanzii ei cu următoarele cuvinte în vocabular: ești psihopată maxim. Cred că e destul de limpede pe unde se situează cu proza dumisale.
Italiancă (din Toscana, da?), trăind însă în Londra de mai bine de un deceniu, doamnelor și domnilor, Livia Franchini! Poetă și ea la bază, domnișoara Franchini este o feministă redutabilă cu scandaloase abilități textuale. E în avangardă.
Mariana Torres reprezintă Spania (trăiește și creează la Madrid), dar de loc e din Brazilia. Și, ca să vă faceți o idee, tocmai s-a întors de la Bogotá (Columbia), unde a fost selecționată printre cei mai promițători patruzeci tineri scriitori de ficțiune cu origini sud-americane. Și poate știți ce înseamnă Sud-America în ficțiune. O să vedeți dumneavostră după ce o să o citiți pe Mariana.
