În luna aprilie au apărut foarte multe cărți noi, dar cred că nu se compară cu ce vom avea de „pătimit” în mai, având în vedere că pe 24 începe Bookfest 2017, iar editurile sigur ne pregătesc numeroase surprize. Până atunci, mai aveți o șansă să parcurgeți câteva dintre cele mai interesante cărți apărute în ultima lună, ca să lăsați loc pentru noutățile ce vor veni la târg. Mai jos, o selecție (subiectivă, ca toate selecțiile) cu 10 titluri apărute în aprilie și de citit în mai.
Argonauții, de Maggie Nelson (trad. Elena Marcu)
Argonauţii lui Maggie Nelson este un jurnal care flexează genurile, o lucrare de „autoteorie” care oferă observații noi, energice și actuale despre dorință, identitate, limitările și posibilitățile iubirii și ale limbajului. Nucleul este relația lui Nelson cu artistul Harry Dodge. Iubirea pentru Harry, fluiditatea genului său și parcursul sarcinii lui Nelson oferă o intrare directă în complexitățile, provocările și extazul întemeierii unei familii queer. Nelson corelează experiența personală cu o explorare riguroasă a teoriilor iconice despre sexualitate, gen, despre instituția vexată a căsătoriei și creșterea copiilor. Insistența lui Nelson pe independența radicală a libertății individuale și pe valoarea creșterii unui copil devine strigătul profund, impunător, intransigent al acestei cărți. (©Editura Black Button Books)
Scorpia, de Anne Tyler (trad. George Volceanov)
Lansată în 2015 la inițiativa editurii britanice Hogarth și preluată deja în 28 de țări, această serie propune revizitarea capodoperelor shakespeariene de către scriitori de faimă internațională, care le reimaginează pentru secolul XXI. Scorpia de Anne Tyler a fost numit „Romanul anului 2016” în World Magazine.
Kate Battista se simte captivă în propria existență. Cum a ajuns să se ocupe numai ea de treburile casei, de excentricul ei tată–mare cercetător–și de rebela soră mai mică, Bunny? Mai mult, are întotdeauna probleme la grădinița la care lucrează și unde, deși copiii o adoră, adulții nu-i înțeleg defel alegerile de viață și comportamentul direct și neconvențional. Când doctorul Battista pune la cale un plan care să împiedice repatrierea asistentului său, Piotr, Kate se găsește într-o situație aparent fără ieșire.
„Shakespeare ar fi încântat, fără îndoială, de acest roman. Astfel de cărţi, atât de precise şi actuale, sunt ca fotografiile sau ceasurile digitale, care ne spun în acelaşi timp cine suntem şi de unde venim. Scorpia e un roman plin de viaţă, dar şi de profunzime.” (New York Times Book Review) (©Editura Humanitas Fiction)
Cel care cheamă câinii, de Lucian Dan Teodorovici
O poveste reală despre încercarea de a supraviețui prin ficțiune, o narațiune alertă și acaparantă despre lumi care se construiesc acolo unde limitele organismului nu te lasă să ajungi. Romanul autobiografic al lui Teodorovici este locul în care, rând pe rând, superstițiile se transformă în miracole, iar miracolele pot fi oricând luate drept coincidențe, lăsându-i cititorului libertatea de a umple cu sens întâmplările. (©Editura Polirom)
Martha Bibescu și vocile Europei, de Alina Pavelescu
„Prin intermediul unor documente inedite pâna acum, cititorul acestei cărți va descoperi o personalitate fascinantă, de o complexitate cu totul excepțională: o intelectuală, o cerebrală dar, în același timp, o ființă de o sensibilitate rară, care iubea frumosul […], o seducătoare care, cel mai adesea involuntar, era capabilă să stârnească pasiuni înflăcărate, ca aceea care îl mistuia pe diplomatul italian Francesco Lequio. Avea voință și curaj, știa la fel de bine ce voia și cum să realizeze cele dorite (de pildă, restaurarea Mogoșoaiei). Nu se interesa numai în mod pasiv de politică: prin numeroasele ei cunoștințe, a încercat cu perseverență să favorizeze ieșirea României din alianța cu Germania lui Hitler, ceea ce mai multe dintre documentele din acest volum o dovedesc cu prisosință. Era un adevarat cetățean al lumii: se simțea la ea acasă peste tot, avea prieteni în toate țările. Prietenia conta, dealtfel, enorm pentru ea.” (Mihai Brâncoveanu) (©Editura Corint)
Momentul cuantic, de Alfred Scharff Goldhaber, Robert P. Crease
De la multiversuri și salturi cuantice la pisica lui Schrödinger și călătoriile în timp, mecanica cuantică a influențat ireversibil imaginația populară. Artiști și scriitori, John Updike, Lady Gaga sau David Foster Wallace, se folosesc de asocierile și de nuanțele ei. Este „saltul cuantic“ mare sau mic? Cât de incert este principiul incertitudinii? Este acest baraj de vocabular cuantic pretențios și trăsnit sau reprezintă o schimbare fundamentală în modul în care gândim?
În Momentul cuantic, filosoful Robert P. Crease și fizicianul Alfred Scharff Goldhaber reiau povestea fascinantă a modului în care cuantica a făcut saltul din fizică în cultura populară, cu explorări sumare ale conceptelor matematice și fizice și descrieri ale disputelor aprinse dintre personaje precum Einstein, Schrödinger și Niels Bohr. Înțelegerea și aprecierea imagisticii cuantice, folosirea ei justificată și abuzivă, fac parte din ceea ce înseamnă să fii un om educat în secolul XXI.
Rezultatul colaborării dintre cei doi autori este o sărbătoare a limbajului la granița dintre fizică și cultură, perfectă pentru oricine este atras de varietatea infinită a ideilor. (©Editura Litera)
În spatele blocului, de Mara Wagner
Pentru toți copii din anii ’80, în spatele blocului începea o lume în sine, cu jocuri, prietenii, cutume și reguli proprii. În spatele blocului îți dădeai întâlnire prin bilețele trimise „cu poșta” prin prieteni și „ți se cerea prietenia”, tot acolo săreai coarda, jucai elasticul, leapșa, hoții și vardiștii. Pentru mulți dintre adulții de azi, mare parte din copilăria și adolescența în comunism s-a petrecut în spatele blocului, nu doar la cozi pentru alimente pe cartelă și învățat pentru examenul de treaptă. În spatele blocului nu erau parcările pline de mașini de azi, erau comunități de copii mai mari și mai mici, de adulți și bătrâni, o lume a socializării greu de înțeles pentru indivizii solitari ce am ajuns douăzeci și ceva de ani mai târziu.
În romanul Marei Wagner imaginile gri ale ultimei perioade comuniste, cea ținută minte mai ales prin lipsa de alimente, căldură și curent, sunt străbătute de culori vii și o doză sănătoasă de optimism. Un roman pentru tinerii de atunci și pentru tinerii de azi, pentru reamintire și pentru ținere de minte, despre viața obișnuită a unei adolescente ce se descoperă pe sine într-un univers care pare să-i scape de sub control.
„Proză a adolescenței sub comunism, din seria confesională, scrisă cu implicare și cu talent, cartea Marei Wagner se integrează unui trend literar născut din nevoia unanimă de a mărturisi despre o lume întunecată. Cu grijă pentru poveste, romanul degajă emoție autentică, participare și, nu în ultimul rând, o vocație a dialogului.” (Doina Ruști) (©Editura Nemira)
Bucurați-vă de fericirea voastră. Memorii, de Paul Brinkley-Rogers (trad. Louis Ulrich)
O evocatoare carte de memorii. O frumoasă călătorie de o jumătate de secol și la o jumătate de lume distanță. O poveste de dragoste fără vârstă.
Corespondent de război și câștigător al Premiului Pulitzer, Paul Brinkley-Rogers a trăit o viață aventuroasă prin toată lumea. Există însă o poveste pe care nu o poate uita: cea a relației obsedante cu o misterioasă japoneză mai în vârstă decât el, din anul 1959. În vara aceea de demult, când a întâlnit-o pe Kaji Yukiko în portul Yokosuka, Brinkley-Rogers era marinar pe vasul american Shangri-La. O intelectuală pasionată, Yukiko i-a împărtășit lui Paul uluitoarele sale cunoștințe de literatură, film și poezie și l-a încurajat, ba chiar i-a cerut să-și folosească talentul pentru a deveni scriitorul care este astăzi.
Însă relația lor nu a fost chiar o poveste de dragoste. Când un membru al yakuza, ferocele sindicat al crimei organizate din Japonia, a încercat să o răpească pe Yukiko, Paul și-a dat seama că lucrurile erau mult mai complicate în privința ei – dar și a Japoniei devastate în urma celui de-al Doilea Război Mondial – decât păreau la prima vedere. Prin scrisorile mistuitoare pe care i le-a scris Yukiko și prin stilul plin de viață în care autorul relatează o poveste pe care greutatea timpului a făcut-o mai puternică și mai emoționantă, Bucurați-vă de fericirea voastră străbate deceniile și continentele, invitându-ne pe toți să retrăim acele iubiri din viața noastră care nu mor niciodată. (©Editura Publica)
Febră în zori, de Péter Gárdos (trad. Andrei Dósa)
La sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, doi supraviețuitori ai lagărelor de concentrare se confruntă cu o nouă bătălie: una pentru dragoste. Iulie, 1945. Miklós, în vârstă de douăzeci și cinci de ani, a supraviețuit războiului și a fost adus într-un spital din Suedia pentru a fi îngrijit. Aici însă, este condamnat din nou la moarte: medicul său îi spune că nu mai are de trăit decât șase luni. Dar Miklós are alte planuri. Află numele celor 117 unguroaice care sunt și ele îngrijite pe teritoriul Suediei și începe să scrie fiecăreia câte o scrisoare. E convins că una dintre ele va deveni soția sa…
Bazat pe schimbul real de scrisori dintre Miklós și Lili, Febră în zori este o poveste despre pasiune, rezistență și răbdare; despre prietenii false și adevărate; despre credință, îndoială și puterea izbăvitoare a dragostei. (©Editura Trei)
Neutrul, de Roland Barthes (trad. Alexandru Matei)
Roland Barthes a ținut acest curs la Collège de France în 1978. Prelegerile sale se concentrează asupra a douăzeci și trei de figuri, numite și trăsături sau scânteieri, ale dorinței de neutru în limbaj, în gesturi, în viață și în texte (literare și filosofice, dar mai ales texte ale filosofiilor orientale și mistice).
Doamnele au vreme. Povestirile româncelor din Ungaria la începutul secolului XXI, de Otilia Hedeșan, Mihaela Bucin, Oana Florea, Florentina Leucuția, Nicoleta Mușat, Corina Popa și Monica Vlad
Între 2006 și 2017, șapte autoare, Mihaela Bucin, Oana Florea, Otilia Hedeșan, Florentina Leucuția, Nicoleta Mușat, Corina Popa și Monica Vlad au ascultat șapte povestitoare, originare din rândul comunităților românești din Ungaria. Ana Bocsor, Florica Godja, Vioara Oroian, Ana Petrușan, Maria Pilan Kalcsó, Florica Santău și Eva Sava au povestit despre viețile lor, despre familiile și satele lor, oferind o imagine complexă și nuanțată a memoriei propriei comunități și o mărturie fidelă despre limba română vorbită aici la începutul secolului al XXI-lea.
Confesiunile consemnate în această carte le solidarizează pe autoare și pe povestitoare lor, care au străbătut împreună, cu încredere reciprocă și răbdare, drumul anevoios al rememorării. Doamnele au vreme… a devenit, astfel, o formulă a solidarității coproductive a acestor texte, în care, de altfel, în mod deliberat, vocile povestitoarelor alternează cu cele ale autoarelor.
