Nimic mai potrivit pentru un weekend cu vreme incertă decât să stai cu laptopul în brațe și să te uiți la un film. Și, pentru că ne place la nebunie umorul lui Woody Allen, cinismul, capacitatea fantastică de a pune simplu punctul pe i și de a scoate foarte mult din cele mai banale situații, relațiile complicate dar și dialogurile alerte, firești și pline de substanță, am zis să facem un mic maraton. Ca bookaholici ce suntem, am ales filmele în care găsim personaje care sunt scriitori, care dezbat literatura și care se confruntă cu diverse probleme legate de scris. Scrisul personajelor e integrat firesc în povești, nu constituie niciodată tema principală, ci pur și simplu creionează personajul.

Manhattan

“Chapter one. ” “He adored New York City. He idolised it all out of proportion.” Uh, no. Make that “He romanticised it all out of proportion. ”

Așa începe Manhattan, filmat în alb-negru, unde personajul principal, Isaac, încearcă să decidă cum să scrie despre New York (grea temă!). Ca multe din filmele lui Woody Allen, și Manhattan e despre relații, despre tensiunile și nisipurile mișcătoare dintre bărbați și femei, condimentat cu replici intelectual-acide.

Isaac e cu o fată de 17 ani, dar se îndrăgostește de Mary, o femeie ce-l provoacă intelectual, dar care e amanta unui bun prieten (căsătorit și el. Triunghiurile, pătratele și hexagoanele erotice sunt specialitatea domnului Allen). Ca să nu mai vorbim și de faptul că fosta lui soție, Jill, a scris o carte despre el în care nu-l portretizează prea frumos. E delicioasă discuția dintre ei despre adevăr și ficțiune. Bineînțeles, și Isaac se apucă să scrie o carte.

 

Husbands and Wives

Profesor de creative writing și scriitor, Gabe se îndrăgostește de o studentă talentată căreia care îi rătăcește manuscrisul în taxi. Au lungi discuții despre scris, uneori punând în oglindă viziuni diferite despre literatură (de exemplu despre portretizarea tradițională a femeilor în cărți). Rain  e un pic o manic pixie dream girl, lucru ce-l atrage foarte mult pe Gabe. Și aici avem mai multe cupluri și probleme sentimentale tratate cu mult, mult umor.

Gabe e căsătorit cu Judy iar prietenii lor, Jack și Sally, decid să se despartă, aparent de comun acord la început, pentru ca apoi șă înceapă reproșurile și acuzele. Judy e și ea scriitoare, dar nu vrea să îi arate lui Gabe poeziile ei, de frica de a nu fi judecată, însă se apropie în schimb de un coleg sensibil la ceea ce scrie ea.

 

Melinda and Melinda

Melinda and Melinda e o lecție de cum poți spune o poveste și despre cum te poți juca cu perspectivele. Patru scriitori stau într-un restaurant, dezbătând dacă esența vieții e una comică sau tragică. Unul dintre ei povește o întâmplare – în timpul unei cine cu un posibil sponsor, o femeie care nu e într-o stare prea bună bate la ușă.

De aici, doi dintre scriitori dezvoltă povestea – unul în cheie tragică, altul în cheie comică. Vedem practic două filme în paralel, ambele bine plasate în câte o convenție. Senzația cu care rămâi la urmă este, cel puțin în cazul meu, că tragedia are și notele ei comice iar comedia nu e chiar mereu de râs. Frumos!

 

Deconstructing Harry

Ce film ciudat ca să nu zic dubios! Harry Block, scriitor care nu mai poate să scrie (suferă de “writer’s block”), trebuie să meargă la universitatea pe care a terminat-o pentru a primi un premiu. Călătoria lui e un haos extrem de amuzant de întâmplări unde personajele reale se întâlnesc cu cele ficționale, de flash back-uri, amintiri, invenții.

Cum Harry găsește inspirația pentru tot ce scrie în viața reală, personajele se simt des ofensate de cum apar în cărțile lui și, mai mult decât atât, că scoate la iveală secrete pe care nu le-ar fi vrut neapărat puse pe hârtie. De exemplu, Lucy e foarte supărată că aventura ei cu Harry apare în carte și îi strică relațiile cu ceilalți, așa că îl fugărește cu un pistol pe acoperiș. Iarăși, discuțiile despre realitate-ficțiune-autoficțiune sunt delicioase. Ca să nu mai vorbim că-n nebunia asta de film, Harry apare la universitate cu o prostituată, cu prietenul lui mort și cu copilul pe care îl răpise de la fosta soție.

http://www.youtube.com/watch?v=eOr08Cefpc4

 

Midnight in Paris

Unul dintre cele mai frumoase filme ale lui Woody Allen, Midnight in Paris îl are în centru pe Gil, un scenarist ce încearcă să-și scrie acum primul lui roman. Rătăcindu-se într-o noapte pe străduțele din Paris, Gil se întoarce în timp, în 1920, unde se întâlnește cu Hadley și Ernest Hemingway, cu Zelda și Scott Fitzgerald, cu T.S. Eliot, salvador Dali, cu Picasso (de a cărui iubită Gil e atras) și Matisse și încearcă s-o convingă pe Gertrude Stein să-i citească romanul care se numește, cum altfel, decât “Out of the past”.

Ajunge deci în fiecare noapte în lumea pe care o iubea și o visa, iar firele dintre trecut și prezent ies la iveală. Filmul e plin de detalii din Parisul acelor ani și din viața scriitorilor și artiștilor cu care se întâlnește, ceea ce-i sporește și mai mult farmecul.

Un comentariu
  1. Pingback: La plimbare prin blogosferă (42) | Evantaiul Memoriei

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *