V-ați gândit vreodată la cum se naște o carte? Dacă ea a fost scrisă dintr-o suflare, fără a ști finalul de la început, sau scriitorul respectiv a trebuit să-și planifice fiecare mișcare?
Recunosc, pe mine mă preocupă foarte tare acest aspect. Și, după cum veți vedea mai jos, am găsit câteva exemple de scriitori care și-au notat desfășurarea cărților lor cu o acribie de invidiat – eu una nu aș avea răbdarea necesară să fac asta.
Sunt tabele, schițe, ciorne valoroase, care ne arată cât de mult muncește un autor pentru a ajunge la versiunea finală, cea care dă pe spate cititorul. Deși mă îndoiesc că nu s-au abătut de la ele (măcar de la datele impuse de terminare a unui capitol, de exemplu), imaginile ne ajută să tragem cu ochiul în culisele scrisului – click pe fotografii pentru a le mări.
Tabelul lui J.K. Rowling pentru Harry Potter și Ordinul Phoenix, planificat până în cele mai mici detalii (fragmente de scris organizate pe subiect, perioada pe care și-a alocat-o pentru fiecare, personaje etc.).
Joseph Heller și Catch-22 – o schiță și mai amănunțită decât cea a lui J.K. Rowling, cu fișe succinte de personaje, titluri de capitole, acțiunea fragmentelor pe scurt, dar și timpul în care trebuiau scrise scenele respective.
Ciorna lui Henry Miller pentru Tropicul Cancerului, ceva mai atipică, destul de schematică și probabil complet înțeleasă doar de el :).
Planul Sylviei Plath pentru Clopotul de sticlă, ceva mai dezorganizat (cum, poate, vă așteptați), scris pe o foaie de la Smith College.
Tabelul colorat al lui Norman Mailer pentru Harlot’s Ghost – nu este de mirare că a avut nevoie de o pagină atât de mare, cu multe căsuțe, organizate pe culori, din moment ce acest volum are 1300 de pagini.
Sursă imagine principală: mostlymystery.com
