Evident cuvintele de mai sus nu au niciun sens, dar le-am pus acolo pentru că, deși greșite și într-o limbă combinată de care ar trebui să mă feresc, descriu bine lucrurile despre care vreau să scriu.

Într-unul dintre articolele anterioare, vorbeam despre gadgeturile cu ajutorul cărora citesc de câțiva ani buni încoace: un e-book reader și un smartphone pe care ascult audio-books. Și deși sunt în continuare fan, și deși îmi place foarte tare felul în care Audible își face reclamă în podcasturi, m-am trezit că am o problemă.


Nu sunt un early adopter și nu-mi place să schimb un gadget cu altul, pentru că mi-e greu (lene, târșă, lehamite, cum vreți să-i spun) să deprind noi sisteme de comenzi. Dar, am descoperit, nu sunt nici un laggard și, dacă un sistem tehnologic nou îmi face viața mai ușoară, îl adopt destul de repede. Așa că am ajuns să prefer cărțile electronice celor pe hârtie, deși am crescut într-o casă cu biblioteci pe toți pereții (plus teancuri de cărți ascunse după uși, în colțuri și, uneori, chiar în mijlocul camerelor). Și acum bibliotecile mi se par pline de mister, iar librăriile – mai frumoase ca o fabrică de ciocolată. Fac cadou cărți care îmi plac oamenilor despre care cred că ar putea să se bucure de ele. Orice hotel sau restaurant care are un raft de cărți pe care le poți citi pe loc sau împrumuta în baza unui honor code, are o stea în plus în lista mea de recomandări. Și totuși citesc doar cărți audio sau în format electronic.

Dar mă învârt într-un domeniu în care interactivitatea e un subiect zilnic și gamificarea un cuvânt care nici măcar nu mai e de jargon. Și, zilele trecute, am avut revelația că, deși sunt un client fidel și am primit tot felul de „badge”-uri (pentru sesiuni de citit de câte șase ore, pentru cărți citite în 24 de ore, pentru tot mai multe cărți citite pe lună și așa mai departe), nu am primit niciun fel de bonus.
Ideea gamificării este să te încurajeze, cu mijloace specifice jocurilor, să faci mai mult dintr-o anumită acțiune. Să mergi pe jos mai mult, să mănânci mai sănătos, să frecventezi un anumit restaurant mai des, să (iată!) să citești mai mult.

Sunt frustrată că nici Audible, nici Kobo, care îmi recunosc statutul de cititor de cursă lungă cu tot felul de insigne digitale, nu îmi oferă și cel mai important stimulent: mai multe cărți, mai multe reduceri la cărțile pe care le cumpăr, câte o carte-cadou din când în când, pentru merite deosebite în cititul competitiv.

Da, aș putea să-mi expun insignele pe Facebook, dar mă îndoiesc că în ziua de azi cititul este genul de activitate care să contribuie la crearea unei identități dezirabile. În plus, la vârsta mea și cu pedanteria pe care toți cei care mă știu mi-o cunosc, n-ar fi nici o surpriză. Așa că mi-aș dori ca toți acești furnizori de conținut să mă răsplătească în moneda de bază a business-ului lor: cărți.

Poate că, în lipsa mea de abilități tehnologice, am ratat butonul care spune „unlock real badges” de pe paginile lor de internet. Poate că, deși Kobo e un bun e-book reader, este un slab distribuitor de conținut și Amazonul oferă asemenea răsplăți cititorilor de Kindle. Poate că nu sunt, de fapt, un cititor de cursă lungă, așa cum cred, și răsplata în cărți există, dar începe de la numere mai mari (de ore sau cărți citite).

Știu, există reduceri, există capitole oferite ca teaser, si chiar cărți gratuite, dar eu aștept acea răsplată care să fie aleasă pentru mine, pe care să o primesc pentru că am citit un roman în mai puțin de șapte zile de la lansare, și care să fie, de exemplu, un alt roman al aceluiași scriitor. Aș vrea să văd, în acea ofertă specială pentru mine, efectul faptului că mi-am abandonat în brațele respectivului furnizor de conținut toate preferințele mele literare și personale. Aș vrea ca Audible (sau Amazon, sau Kobo, sau Smashwords) să mă trateze ca barmanul din Cheers, „were everybody knows your name”, și să-mi ofere, măcar din cînd în când, de ziua mea sau când fac ceva foarte bun și frumos, cea mai bună băutură din partea casei, nu doar cu o jumătate de pahar din sticla de vin deja desfăcută, pe care oricum o aruncau.

Până nu voi primi cărți ca răsplată pentru cărțile citite, cărți alese special pentru mine, cititorul despre care ei știu deja atât de multe, nu mă voi simți încurajată să citesc mai mult decât o fac deja și cu siguranță nu voi împărtăși cu alții nici ce am citit, nici cât de repede, nici ce badge-uri condescendente am primit. Și, dacă nu fac asta, nici nu încurajez pe alții să încerce cărți pe care le citesc, nici nu îmi cresc volumul de achiziții, nici nu sunt încurajată să trec de la cititor amator de cursă lungă la nivelul următor, de cititor semi-profesionist și apoi profesionist de fond.

Ada Roseti

Chimist pe diplomă, director pe fişa de cadre, consumator avid de tot felul de lucruri pentru care nu are nici o pregătire formală: film, cărţi, psihologie cognitivă, teorii de management şi chiar sport, din când în când.


Un comentariu
  1. AvatarBookish Style

    Eu deocamdata refuz cu incapatanare sa citesc sub alta forma in afara de hartie 😀 Probabil la batranate tehnologia ma va ajunge din urma si ma voi vedea nevoita sa-mi cumpar un kindle sau cine stie ce alta inventie…

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *