Împreună cu prietenii de la editura Polirom, avem pentru voi un concurs ce are ca premiu ultima carte semnată Florin Irimia: “Câteva lucruri despre tine”. Pe autor îl știți, am vorbit și noi cu el când a apărut O fereastră întunecată, așa că vă invităm să (re)citiți interviul cu Florin Irimia

CÂȘTIGĂTORI: Avram Cristina, Popa Lucia Laura, Dana Sovarasteanu

În ultimul său volum, Florin Irimia adoptă convențai discuției dintre un viitor sinucigaș și terapeutul său. “Spectaculos mai ales prin tonul de roman noir, prin atmosfera sumbră şi confesiunile depresive, Câteva lucruri despre tine se anunţă ca un potenţial bestseller mai ales în rândul publicului tânăr. ” – spune prezentarea editurii.

Cât despre subiect, iată despre ce e vorba: “Un bărbat îi spune unui „doctor” povestea sa, care pare desprinsă dintr-un film. Deși își disprețuiește tatăl, pe zi ce trece îi seamănă tot mai mult. Dezastrele se țin lanț în viața lui încă din copilărie, cînd, după divorțul părinților, mama (cu probleme la fel de mari ca și tatăl) îi moare într-un accident de avion. Pe măsură ce se „maturizeaza”, el transformă seducerea femeilor într-o adevărată obsesie, fără să conștientizeze prea bine acest lucru. Ori de cîte ori încearcă să schimbe ceva, viața îl pune cu botul pe labe, toate relațiile sale terminindu-se printr-o tragedie. Moartea pare să-l însoțească la fiecare pas, dar nu-l atinge niciodată. Asta pînă ce într-o zi se hotărăște s-o cheme la el. Nu înainte însă de-a mai face o ultimă confesiunea€”.

Cum participi

Lasă-ne un comentariu la acest articol în care să ne scrii care ar fi primele lucruri pe care i le-ai spune unui psiholog dacă te-ai afla față în față cu el. Ai vorbi despre depresie, despre familie, ai face o glumă, ți-ai povesti ultimele cuceriri amoroase?

Avem de dat trei exemplare din Câteva lucruri despre tine de Florin Irimia. Câștigătorii vor fi trași la sorți dintre cei care au scris un comentariu care răspunde cerinței, s-au semnat cu numele real și au folosit o adresă de e-mail validă.

Deadline: 15 august.

Un fragment

“Tatăl meu s-a născut în aceeași zi cu Roman Polanski. Eu m-am născut în aceeași zi cu Sharon Tate.Polanski trăiește, Tate a murit.

Într-un fel și eu am murit. Dar, într-un fel, și Polanski a murit. În 1969, Polanski-cel-bun a murit și s-a născut celălalt Polanski. Amatorul de pubere. Sodomizatorul. „Would you want me to go through your back?”, ar fi întrebat-o el pe Samantha, înainte de-a o penetra pe la spate. Asta chipurile pentru că Samantha nu-și mai amintea când a avut ciclu. Ca să nu apară, vezi Doamne, vreo problemă apoi… Și câte probleme n-au apărut! Dar, într-adevăr, sarcina n-a fost printre ele. Vezi tu, pe vremea aceea bărbaților le păsa, azi pur și simplu ar intra. Ar intra și ar vedea ei după aceea.

Glumesc, doctore, glumesc, poate nu-ți vine să crezi, dar uneori până și eu mai sunt în stare de-o glumă!

E greu să-nțelegi vremurile pe care nu le-ai trăit. Invers proporțional de cum îți e să le judeci. Te uiți la documentare, citești cărți și ai impresia că-ți poți da seama. Dar dacă n-ai fost acolo, degeaba.

Întrebat odată care este regretul său cel mai mare, Polanski a răspuns că acela de a nu se fi aflat pe data de 9 august 1969 în casa din Cielo Drive, Beverly Hills. Nu cel de a se fi aflat pe data de 7 martie 1977 în casa lui Jack Nicholson din Mullholand.

Răspuns corect, domnule Polanski!

Mă-ntreb care-o fi cel mai mare regret al Samanthei Geimer. Acela de a nu fi ajuns o a doua Nastassja Kinski? Acela de a fi dat în vileag tot ce s-a întâmplat în ziua aceea?

Și oare care o fi cel mai mare regret al tatălui meu? Acela de a fi așteptat până la 60 de ani ca să-și ia o soție de 20? Acela de a nu fi putut să-și ia una de 15?

Și care este regretul meu cel mai mare? Cel de-a mă fi născut dintr-un bărbat și o femeie lipsiți de conștiința că au un copil? Cel de a nu fi avut curajul până acum să pun capăt acestei glumițe?

Nu știu unde vreau să-ajung cu asta.

Poate-mi spui tu, doctore.”

Cristina Foarfă

freelancer pe proiecte de comunicare online, a lucrat ca Head of Creative la Fourhooks și redactor Metropotam.ro; colaborări în presa culturală: Dilema Veche, Observator Cultural, Cultura; co-autor al romanului colectiv Rubik


33 comentarii
  1. AvatarDana Sovarasteanu

    Cred ca as vrea sa vorbesc despre acceptarea trecerii in nefiinta a persoanelor dragi din biata noastra.Câteodată este nevoie sa iti descarci sufletul atunci când unul din părinți pleacă prea repede de lângă noi si iti face bine conversatia cu o persoana potrivita.

    Reply
  2. AvatarEmilian Smintina

    Daca m-as afla in fata unui psiholog, ar trebui mai intai sa-i ascult intrebarile si in functie de ceea ce considera ca este necesar sa afle asi incepe sa-i povestesc, cred ca despre orice, deoarece doar asa consider ca-si poate face o impresie despre mine.

    Reply
  3. AvatarDemetrescu Horatiu Gabriel

    Probabil pentru a mai destinde putin “atmosfera” asi incepe cu o gluma discutia cu psihologul. Dupa ce am incepe sa ne cunoastem, cu siguranta as incepe sa-i dezvalui “demonii” ce ma chinuie… 🙂
    Oricum cred ar trebui sa fie un feed-back reciproc pe parcusul discutiilor, mai ales ca iti dezvalui unele dintre problemele personale ce stau bine ascunse prin ungherele mintii.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *