Încă avem parte de o toamnă frumoasă, cu temperaturi destul de ridicate pentru această perioadă, cu soare şi grădini pline de crizanteme. Poate că acum e un moment potrivit pentru plimbări lungi în pădurile de la marginile oraşului, în căutarea frunzelor arămii, a culorilor superbe pe care anotimpul acesta le are în paleta sa. Avem ocazia să ascultăm sunetele şi foşnetul pădurii, să urmărim micile vieţuitoare, să admirăm copaci semeţi, să ne reconectăm cu natura.
Chiara Sgaramella este unul dinte artiştii care a înţeles că fiinţa umană nu este o entitate independentă de natură, din contră, aşa că prin creaţiile ei încearcă să restabilească relaţiile empatice cu habitatul natural.
Născută în 1982 în Italia, a urmat cursurile Academiei de Arte Frumoase din Foggia şi Lecce şi a obţinut un master la Universitatea din Valencia, unde este în prezent doctorand.
Instalaţia sa care încearcă să creeze o legătură emoţională între noi şi pădure se numeşte Bosque de palabras (Pădurea de cuvinte) şi realizarea ei nu a adus în niciun fel vreo agresiune mediului. Chiara a ales pentru proiectul ei trei copaci cărora le-a dat o nouă misiune: să ne amintească să respectăm natura, să învăţăm să o privim şi să o ascultăm, să-i descoperim frumuseţea şi importanţa, să desluşim conexiunile dintre noi şi cadrul natural. Artista a îmbrăcat copacii în litere şi cuvinte, le-a creat o a doua scoarţă prin intermediul cărora aceştia ne transmit poezia naturii prin versuri scurte, asemănătoare unor haiku-uri.
Chiara ne-a arătat o altă cale de comunicare, în care nu a fost nevoie să fie tăiaţi copacii şi transformaţi în pagini de carte pentru a transmite o idee. Şi nici nu a curs cerneală neagră de tipar, căci literele sunt tăiate dintr-un material alb, pentru ca arborii să ne transmită un mesaj pur şi vizibil. Iată acest poem vizual plin de semnificaţii, pe cât de simplu, pe atât de frumos.
Sursa: cargocollective.com
