pe datorie este un volum de poezie semnat de t.s. khasis și apărut la cochetul arici, Editura Casa de Pariuri Literare, în 2011, cu o prefață de Oana Cătălina Ninu, 116 pagini. Am citit volumul cu înfrigurare, cu emoție și tensiune, cu simțurile acaparate. Poezia lui t.s. khasis (pseudonimul lui Sergiu-Tudor Cașiș – inversarea inițialelor nu e de formă, să sune bine, ci face o trimitere clară la filonul biografist al lui T.S. Eliot, așa cum ni se precizează și în prefață) te lovește în moalele capului, se prinde de tine ca scaiul și nu te lasă până când nu te trezești cu pagina albă de la sfârșitul volumului.
Se pare că, involuntar, săptămâna aceasta celebrăm, într-un fel sau altul, poezia pe Bookaholic – am început cu poeme de ascultat în timp ce plouă, am continuat cu stația poeziei din metroul bucureștean și am ajuns astăzi la recenzia unui volum de poezii. Poate vremea este ”de vină”, toamna aceasta melancolică care ne-a trimis spre tărâmurile lirice. Nu e rău, zic eu.
Cel mai potrivit mi se pare, înainte de a începe să vă spun câteva lucruri despre pe datorie, să vă fac o mărturisire: în adolescență eram îndrăgostită de poezie, scriam în draci rime peste rime și citeam și mai mult. Nichita Stănescu, Mihai Eminescu, George Bacovia (cum altfel?!) sunt câțiva dintre primii mei ”iubiți” literari; au urmat apoi optzeciștii, mai târziu Ginsberg și generația lui nebună, T.S. Eliot și Sylvia Plath și atât de mulți alții că-mi este greu să-i enumăr aici. La un moment dat, pe la jumătatea anilor de facultate, am divorțat de poezie, m-am lăsat de scris, iar de consumat, am ajuns la o proporție de 5% față de restul proză. Închei paranteza aici, aducând două argumente pentru existența ei: în primul rând, nemaicitind atât de multă poezie, este posibil să nu mai stăpânesc un limbaj adecvat acesteia, veți mai întâlni exprimări stângace în rândurile de față; apoi, vreau să vă spun că volumul lui t.s. khasis mi-a redeschis puțin apetitul pentru poezie 🙂 – a se citi atât de bun a fost și este.
pe datorie este o carte care recuperează integral poemele din arta scalpării (2005, Editura Vinea – înțeleg că este imposibil de găsit; considerat debut din pricina faptului că primul volum al poetului, Farmacia cuvintelor, din 2003, Editura Viața Arădeană, nu ajunsese în librării în 2005!), sub același titlu, cărora li se adaugă două micro-poeme, date personale și robinson. Împreună, cele trei părți capătă un nume nou: pe datorie. Cu recuperatul nu prea sunt eu de acord, având în vedere că mi se pare imposibil ca t.s. khasis să fi ajuns la opera omnia atât de repede, dar mă bucur că arta scalpării are, grație reincluderii, parte de ceva mai multă distribuție.
De altfel, macro-poemul arta scalpării (deși este împărțit în fragmente cu titluri de cifre romane sau de date calendaristice, acestea se constituie într-un întreg) este, de departe, esența volumului, cel care îți arată forța poetului, mărimea talentului său și stilul lui.
t.s. khasis alege ca mobil al poeziei sale unul stereotipic, dezamăgirea în dragoste, împreună cu obsesia pentru femeia care l-a făcut să sufere, să se sinucidă social, să dispere, să trăiască o viață ”pe datorie”. Laura este numele celei ”blamate”, iubita care a emigrat în Austria și care l-a părăsit pentru un alt bărbat, în vârstă și cu avere – sigur, firul acesta narativ (nu spun liric pentru că poetul arădean scrie o poezie împâzită de narativ, deși fragmentar) vi se pare banal, l-ați mai auzit și v-ați plictisit de el. Dar dacă îi adăugați o spovedanie crudă, sinceritate și autenticism debordant, o poetică a adevărului, a emoției, a disperării și a neputinței, un strigăt firesc către lume, asezonat cu luciditate, cu imagini ale lucrurilor mărunte de zi cu zi, ale scenelor cotidiene? Acestea vă trezesc interesul?
seara m-am înscris într-un partid pentru şase beri
ajuns acasă am dat drumul la radio şi am citit
un poem cu sconcşi de lowell
am plîns vreo zece secunde
am rîs cam tot atîta
şi nimic nu era adevărat
doar prosteala ce-mi era cumva de folos(…) la telefon mi-a zis că şi-ar da viaţa pentru mine
am ascultat-o emoţionat
deşi nu doream să dea cineva ortu’ popii pentru mine
mai ales ea
şi am crezut-o aşa cum o credeam pe maică-mea
toată dragostea mea rezistentă antrenată
era acolo pe fir
Biografismul lui t.s. khasis este dus la extrem, tăind în carne vie, scoțând la iveală cele mai adânci răni, cele mai dureroase episoade, dar, în același timp, îmblânzidu-l prin ironie fină (unul dintre pasajele pe care le-am adorat: ”mă întreb dacă voi fi destul de bun for your pussy laura/ mă întreb dacă nu ar fi mai bine/ să intru la atlantic/ pentru un păhărel”), prin spații compensatorii, unde nu există disperare și nici posibilitatea de a înnebuni (Mexic sau Argentina sau în Spania la căpșuni), prin imagini amestecate, dar atât de fain construite (”ştii/ eram în parc mă gîndeam că e simplu: să fuţi să bei să mori/ dar totul se complică/ parcă ţi-ar pune cineva un cod greu de descifrat/ sub nas/ şi unele săptămîni devin dezolante/ şi tu de nestăpînit”). Memoria decantează experiența de viață a subiectului liric și o redă prin flashback-uri haotice, ce sfidează cronologia și ne pun față în față cu mizeria, cu precaritatea materială, cu amorul pierdut, depresia post-despărțire, autocompătimirea și, în ultimă instanță, reinventarea sinelui prin exorcizare, prin terapia scriiturii.
Cu un aspect de pseudo-jurnal pe alocuri, arta scalpării este o poezie complexă, puternică, un tot ce te frământă și te cutremură – să nu omit să vă spun de fratele subiectului liric, Laur – coincidență de nume, o potrivire întâmplătoare cu Laura, fosta iubită? -, nebun și liber, sau de pasajele halucinante îmbibate de mirosul morții și al absurdului – ”cadavrul mamei/ l-am perceput vreo două zile ca pe-un obiect nou în casă/ m-am învârtit pe lângă el/ l-am atins/ după două zile/ deși mi-am văzut de ale mele …/ durerea s-a extins treptat/ când n-am mai mâncat ciorbele ei/ când n-am mai avut bani de țigări scumpe (…)”, versuri continuate cu felația primită în ziua înmormântării mamei ca semn al compătimirii.
Cât despre părțile date personale și robinson, sunt impregnate și ele de subiectivism, robinson devenind un alter ego al subiectului liric, dar mesajul este ceva mai diluat. Cumva, de la scrierea artei scalpării și până la aceste micro-poeme, s-a produs o schimbare în coloana vertebrală a poeziei khasiene – ”aş vrea să fiu/ altundeva/ dacă aş fi altundeva/ aş vrea să fiu aici/ închipuindu-mi că/ un poem ar deveni, nu ştiu cum,/ mai important, decît frigul,/ şi durerile de dinţi”. Poate că anunță un stil transformat peste ani, o evoluției a artei sale poetice. Nu știu. Cert este că îl prefer pe personajul din macro-poem ultimelor două.
Și multe altele. Vă spun, nu există niciun motiv pentru a nu-l citi pe t.s. khasis (nici măcar financiar, având în vedere că prețul cărții este un chilipir – 2,07 lei!). Iar coperta a IV-a m-a surprins plăcut, așa cum rar o face vreo ”recomandare” de acest tip: o altă confesiune, de data aceasta semnată de unul dintre cei mai apropiați prieteni ai lui t.s. khasis, V. Leac, care îl ridică cumva pe un piedestal pe poetul arădean:
”cu Khasis sînt într-un film care se va termina atunci cînd unul dintre actori va muri. îl iubesc pentru că nu s-a autopromovat niciodată; e cît se poate de dezinteresat; cu el am fumat ultima ţigară înainte de a ne lăsa de fumat; urlăm împreună la filme de groază; la amîndoi ne este frică să trecem peste calea ferată neînsoţiţi; el niciodată nu găseşte ieşirea într-un super-market; e ferm convins că dumnezeul cîinilor a creat lumea şi universul; filmul e la jumătate; noi sîntem singurii spectatori din sală; sîntem foarte fericiţi şi distraţi.”
Pentru a întregi imaginea despre acest poet, din păcate prea puțin în vizorul public, vă rog să urmăriți și mini-interviul de mai jos, extrem de interesant, realizat de un cristian.
Interviu T.S. Khasis–V. Leac from Editura Casa de pariuri literare on Vimeo.
Cartea poate fi comandată de pe Cărturești.ro. Dacă introduceți codul Bookaholic la orice comandă, veți beneficia de 15% reducere.
