Îl știu pe Dan Ungureanu de pe la jumătatea anilor ’90, când am fost colegi la Liceul de Artă “Dinu Lipatti”, din Pitești. Își dorea pe-atunci să devină un pictor la fel de cunoscut ca aceia ale căror lucrări le admira în albumele pe care le răsfoia mai mult decât oricare din colegii lui. A înțeles mai târziu că “pictor” este un cuvânt destul de perimat pentru un artist care, mai ales astăzi, se poate exprima în nenumărate medii artistice. Și iată-l acum un grafician care face cu pasiune ilustrație de carte și care nu se simte, din acest motiv, mai puțin pictor. Ce înseamnă ilustrația de carte pentru el? Care sunt cărțile la care a lucrat până acum și care sunt cele pe care visează să le ilustreze în viitor? Ce bucurii îi aduce ilustrația de carte, pe lângă aceea de a ajuta textele să vorbească mai lesne prin desenele lui? Aflăm chiar de la el.

Tu visai să fii pictor. Între timp ai devenit un grafician bun care se ocupă și de ilustrația de carte. Te împlinește această artă sau ai rămas cu gândul tot la pictură?

Visam să fiu pictor de când eram în generală. Dar încă de pe atunci spuneam asta în timp ce răsfoiam te miri ce carte ilustrată. Mai apoi, în liceu și în facultate (Facultatea de Arte, Timișoara, sectia pictură – n.r.), încercam să spun povești prin ceea ce pictam. Puneam totul într-o lumină dramatică, studiam expresiile și mă străduiam să definesc atmosfera prin culoare. Poate erau și trăirile adolescentine… Acum nu mă simt mai puțin pictor, ilustrația este doar un mediu prin care mă exprim.

Când te-ai apucat mai exact de treaba asta?

Am început cu o cărticică dedicată copiilor unor prieteni. Mai apoi, în 2010 am câștigat un concurs pentru ilustrarea unei cărți pentru copii, „Puiul Moț”, la Editura Benefica (pentru care a primit, în 2012, mențiune la BookillFest, Novi Sad, Serbia – n.r.). După aceasta a urmat „Aventurile măgarușului Zoli”, la aceeași editură. Și așa nu m-am mai putut opri.

Acum pentru ce cărți faci ilustrații?

După colaborarea cu Editura Benefica, am început sa lucrez cu persoane si edituri din străinătate. Astfel, acum colaborez cu editura Krullstone Publishing din Alabama pentru mai multe serii de cărți: „Possum Squat”, „Saloman Sawdust’s Stories” și „Classics made current”. Toate sunt cărți pentru copii cu vârste cuprinse între 5 și 12 ani. Fiecare serie are o altă miză si o altfel de abordare, deci foarte ofertant pentru mine. Acum lucrez la a doua carte din seria „Possum Squat” pentru Krullsone Publishing. Mă așteaptă pâna spre sfârșitul anului încă două titluri din aceeași serie și alte două titluri din alte serii. Destul de mult și cu deadline-uri strânse.

Cum ai ajuns să colaborezi cu edituri străine?

Am fost contactat de editură prin intermediul unui site de freelance-ing. Am dat o probă pentru „Possum Squat” și am fost selectat. Portofoliul online nu este suficient. De foarte multe ori, fișa postului unui ilustrator include și abordarea editurilor.

Ai și alte colaborări în afară de edituri?

Pe lângă colaborarea cu editurile, se ivesc diverse proiecte ale unor persoane pasionate de carte și ilustrație. Nu pot refuza proiectele faine, așa că ajung sa lucrez în paralel la trei – cinci proiecte câteodata. Prin portofoliul online ajung către posibilii clienți.

Povestește puțin în ce constă munca la o carte ilustrată? Primești un text, indicații, faci schițe, aștepți aprobări etc….

Încep cu parcurgerea textului, conceperea personajelor, layout-urile pe care le discut cu editorul, transpunerea pe curat, mici ajustări, culoare și finisaj. În acest parcurs rolul editorului este forte important pentru că el este resposabil cu „the big picture”. Astfel, colaborarea dintre ilustrator și editor e vitală. Lucrul la o carte durează in medie două sau chiar trei luni, în funcție de complexitatea proiectului, de la schiță la imaginea finală.

În mintea multora, ilustrația de carte este ceva ce se aplică doar cărților pentru copii. Tu cum ai privit ilustrația de carte înaite de a te ocupa de ea?

Desigur că ilustrația de carte nu înseamnă numai carte pentru copii. Sunt atâtea exemple de romane grafice fascinante pentru adulți, în care rolul imaginii este poate mai important decât al textului. Mie nu mi-era foarte clar ce m-ar prinde mai bine. Pentru mine, încă de la început a fost foarte importantă maniera în care este pusă în imagine o poveste și cum o completează. Deci nu avea importanță vârsta căreia îi era destinată.

Dar după?

Nici acum nu s-au schimbat foarte tare lucrurile. Însa îmi este limpede că ilustrația de carte pentru copii este cea care ma împlinește, deși cochetez și cu alte genuri. Mi-ar place să ilustrez poeziile lui Iv cel naiv.

Ilustrația de carte are un rol duplicitar, situându-se, cumva, între literatură și plastică. Tu cum ai descri-o?

Ilustrația este mai mult decât o imagine. Trebuie să povestească, să deschidă viziuni dar și să călăuzească cititorul. Pentru un copil ea însoțește ceea ce îi este citit, pentru un adult completează ceea ce citește.

Ai idee cum e privit acest segment pe piața de carte de la noi?

Nu chiar, pot spune doar că cartea pentru copii este mai săracă fără ilustrație. În librării suntem bombardați cu teancuri imense de cărți pe toate gusturile. Publicarea unei cărți implică multă muncă din partea mai multor persoane dar și rezultatele pot fi pe măsură. Deci publicarea poate fi o afacere dar și o muncă de dragul artei. Cred ca trebuie să deții echilibrul între acestea două și să fi conștient de miza fiecărui produs. Nu știu nici cât se investește în proiecte de genul ăsta. Dar cu siguranța depinde de foarte mulți factori. De la calitatea printului și a hârtiei pâna la cea a textului și a ilustrației.

Se spune că mulți dintre artiștii care fac ilustrație de carte își inventează singuri poveștile. E și cazul tău?

Sunt artiști pe care îi admir, cum este Sven Nordqvist (scriitor și ilustrator suedez pentru cărți de copii – n.r.), care au și talent scriitoricesc. Îmi doresc să am timpul și energia necesara pentru a duce la bun sfârșit un astfel de proiect. Dar nu încă, toate la timpul lor.

Ce altceva mai faci în afară de ilustrație?

Nu am suficient timp să mă ocup de câte proiecte mi-aș dori. Dar îmi strecor în program și imaginea pentru Festivalul PLAI, unde lucrez ca voluntar de șase ani. Voluntariatul este un fel de dependență de care scapi foarte greu, pentru care nu contează câte ore ai consumat. Rezultatele se văd în fiecare lună septembrie, în timpul festivalului, pe fețele spectatorilor.

Te mulțumește lucrul la ilustrația de carte din puct de vedere material?

De ceva vreme trăiesc numai din ilustrația de carte. Cred că dacă îți faci treaba la timp și cât de bine poți, rezultatele apar foarte repede.

Sursă foto: danungureanu.com

2 comentarii
  1. AvatarMIHAELA bUNDACHE

    Buna ziua,

    Am vizualizat unele dintre lucrarile realizate si am fi interesati de o colaborare, in vederea printarii digitale pe canvas si ulterior intinse pe sasiu.
    Colaborarea se va inregistra in baza unui contract cesiune drepturi de autor.

    Daca va pot ajuta cu mai multe detalii, va raman la dispozitie cu placere.

    Mihaela
    0730/570.755

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *