Dintre toate cartile copilariei, la Ciresarii ma intorceam cel mai des. Cele cinci volume erau citite si rascitite, rupte, cu copertele zburand, se deschideau automat la pasajele preferate, multe dintre ele pe care si acum, la muulti ani distanta, le stiu pe de rost – nopti dinaintea marilor plecari. Corabii albe, nesfarsite… uf, unde-s Ciresarii de alta data?
Ca multe alte fete, eram indragostita de Victor. Laura nu-mi era tocmai simpatica, mi se parea cam fitoasa. Maria era cam “pisi” pentru mine, parca-parca Lucia era mai dintr-o bucata. Totusi, in secret imi doream sa fiu Laura – ce fata de 10 ani nu-si doreste un castel si-un Victor?
Dar imi placea si Tic, mic si dus cu capul cum era el. Si Tombiii! Catelul, pentru cine nu-si aminteste. Ursu era cam ursuz si pe Ionel, sa nu-mi fie cu iertare, nu-l suportam deloc. Dan mai treaca-mearga, dar Ionel era chiar nesuferit!
Am fost cu ei in Pestera Neagra, am cautat-o pe Laura, am inghetat in zapada si am cautat mormantul lui Ovidiu. Bineinteles ca eram una dintre ei, daca imi amintesc bine chiar ma semnam pe caiete Ciresar.
Ciresarii imi sunt mai apropiati si acum mai mult decat carti pe care le-am citit recent. Bineinteles ca nu mi-am pus vreodata problema daca este o carte bine scrisa sau nu (se contrazice pe alocuri dar autorul a avut, in primul rand, incredibilul dar de-a povesti. Dar pe care nu l-am mai regasit in alte vreo doua carti de el pe care am incercat sa le citesc) sau ce o face atat de speciala.
Ciresarii e o poveste (de fapt cinci) cu si pentru copii-adolescenti, pe care in special personajele o fac memorabila. Sunt copiii cu care orice copil vrea sa se identifice (cel putin pe vremea mea, nu pe vremea lui Harry Potter), care au tot felul de aventuri si trec prin cele mai interesante intamplari.
Nu ma mir nici ca am prieteni care sunt in stare ore intregi sa joace un fel de Trivia din Ciresarii, punandu-si intrebari care mai de care mai incuietoare si de detaliu. Aventurile cavalerilor florii de cires sunt de fapt aventurile copilariei noastre (metaforic zis, pe mine nu m-ar fi lasat mama sa fac ce faceau ei :D).
Ma gandesc daca sa recitesc Ciresarii, mi-a sarit in ochi reeditarea. Nu stiu cum mi s-ar mai parea acum, dar cert e ca mi-e cam dor de Victor. 🙂
Intr-un top personal, cel mai fain volum mi s-a parut ultimul, Drum bun, ciresari, urmat de Castelul fetei in alb, Cavalerii florii de cires, Aripi de Zapada si ultimul Roata Norocului.
Voua de care Ciresar va e cel mai dor? Si care e volumul vostru preferat?
“Aripi de zăpadă” şi “Cavalerii florii de cireş” sunt volumele mele preferate. Eu le-am recitit în liceu şi m-am amuzat copios. Şi acum îmi mai dojenesc căţelul spunându-i “Ţângurică” precum îi spunea Tic lui Ţombi atunci când îl supăra.
Am dat destul de târziu peste Cireșarii, la 20 de ani, dar pot să spun că am citit cele 5 cărți în două săptămâni și sunt cărțile mele preferate! Mai ales că le-am citit într-o perioadă în care nu puteam merge fără cârje și visam cum mergeam în aventuri cu ei… cartea preferată: “Aripi de zăpadă”, și personaj preferat probabil Ursu, pentru că, desi nu era cel mai deștept, ținea enorm la prietenii lui și a salvat-o de multe ori atât pe Lucia cât și pe ceilalți Cireșari. M-a bucurat enorm articolul!
Mi-au placut enorm Ciresarii, si i-am tot recitit si cand am crescut. Cel mai mult mi-a placut “Castelul fetei in alb” si “Cavalerii florii de cires”, apoi ” Drum bun Ciresari” al carui final m-a facut sa plang mult pentru ca ma desparteam de ciresari si de propria copilarie. Mi-a placut Victor(cui nu i-a placut), dar nu am inteles nici pana azi de ce nu “a ramas” cu Maria, caci autorul ne daduse cateva semne ca ar putea fi impreuna. In concluzie nu am suferit-o pe Laura. Si imi e dor de toti, dar mai ales de acea lume inocenta si plina de aventuri a copilariei, cuprinsa in volume. As recomanda cartile tuturor copiilor, dar imi e tare teama ca cei de azi nu se mai regasesc in Ciresari.
În momentul de faţă mă gândesc cu duioşie la clipele pe care le-am petrecut citind cărţile cireşarilor la lumina lanternei sau în timpul pauzelor de la şcoală…am citit cărţile la vârsta de 13 ani,atunci când le-am descoperit în biblioteca fratelui meu.totuşi,nu am reuşit să citesc decât un volum întreg,pentru că s-a supărat pe mine că-i tot luam cărţile.după aceea,le-am împrumutat de la biblioteca judeţeană şi aveam grijă să le duc la termen.le-am citit pe net noaptea,până mi le-a cumpărat mami…a fost un chin plăcut 🙂 cel mai mult îmi place “aripi de zăpadă”,pentru că aventura este mult mai reală decât în celelalte volume…în primul volum,ei plănuiesc aventura,în cel de-al doilea sunt păcăliţi de “prizoniera în alb” să vină la castel,după ce îşi bate joc de ei.în plus,în volumul al doilea,victor îi frânge fără să vrea inima celui mai mic dintre ei.volumul trei nu conţine altceva decât o deziluzie totală,iar ultimul,tristeţea despărţirii de cei 8 cireşari.în schimb,cel de-al patrulea are peripeţii cu adevărat palpitante,pline de suspans.
Personajul meu preferat este Dan,pentru că mă face să râd la fiecare replică a sa,fie că e bine sau rău,el e optimist.îmi pare foarte rău de soarta lui şi a lui Tic :'( .Victor îmi place pentru felul în care vede lucrurile.Lucia este tipul de fată pesimistă şi punctuală,în creierul căreia toate au fixa idee a ştiinţei.Ursu este punctul de sprijin al grupului de excursionişti.cu toate acestea,nu se dă în lături să îşi exprime sentimentele.nici Ionel nu-i rău…poate puţin încrezut,dar se curăţă repede de această boală.Maria,sau “cosânzeana vopsită”,cum o numeşte Ionel,este fata visătoare,poetă în devenire,care încearcă să vadă doar partea sugestivă a lucrurilor.totuşi,ea este soră mai mare şi responsabilă de Tic,copilul neastâmpărat,drăcușorul împielițat de care nu scapă nimeni,nicăieri,nicicând.Laura îmi pare un personaj în plus…nu prea cred că are ce căuta în viaţa cireşarilor.din cauza ei,viaţa lui Tic este distrusă…
Cu toate acestea,ador CREŞARII <3
ador cireșarii…Chiar și pe ionel. Pe dan nu prea, nu știu. Mereu am simțit că Victor și Maria trebuiau să fie împreună. Nu o suport și nu am suportat-o niciodată pe laura. Chiar nu înțeleg de ce nu am avut cuplul Maria Victor. Cireșarii e seria pe care o ador. O recitesc în fiecare an de când am 12 ani. Acum am 20 și nu mă satur de cireșari.
La fel ca tine, am citit “Ciresarii” de nenumarate ori, mai ales pasajele preferate. Am avut cativa ani in care, de cate ori eram deprimata, ma cufundam intr-o carte din cele 5 si nu mai vroiam sa aud nimic altceva. Si la fel ca tine, si eu eram indragostita de Victor si nu o sufeream pe Laura. 😀
Volumul meu preferat a fost “Drum bun ciresari” si imi amintesc si acum cum am inceput sa plang cand l-am terminat. De fiecare data cand imi amintesc de perioada aia, ma apuca nostalgia 🙂 Cred ca o sa recitesc un volum (acum la 32 de ani :D).
Am citit prima dată “Ciresarii” pe clasa a V-a.
I-am gasit la biblioteca școlii,dar erau doar 4 volume.
Mi-au placut atat de mult ca in fiecare vara i-am recitit.
După câțiva ani într-o librărie descopăr că de fapt sunt 5 volume.
Deci am si luat-o razna de bucurie in momentul acela.
Si vara de vara ii tot recitesc.
Mie nu imi place sa recitesc cărți, pentru ca ma enervează faptul că imi aduc aminte ce se intampla dar la “Cireșarii” nu e acelasi lucru. Acum am 26 de ani si inca tot ii recitesc.
Zilele trecute mi-am cumpărat din nou cărțile pentru ca cele vechi au fost atat de des recitite si avandu-le de atâta timp nu mai arată bine.
Pentru mine “Cireșarii” sunt portița de evadare spre lumea magică a copilariei.
Personajul preferat,normal ca este Nicușor,eu fiind o persoana foarte copilăroasă dar nici nu am fost tocmai copilul cuminte si ma regăsesc in peripețiile lui.
Imi aduc aminte cu mare drag de Ciresarii. De fapt sunt cartile copilariei mele, caci le-am citit in total de vreo 7 ori pe fiecare in parte. Tin minte ca intr-o vara le-am citit de doua ori cap la cap.
Ceea ce e foarte atragator la Ciresarii e ca fiecare volum are un aer aparte, te transporta intr-o alta lume decat volumul precedent. Rezumat atmosferic:
Volumul 1: Cavalerii florii de cires
Captivanta descriere a liceului cu ceas. Introducerea exemplara a personajelor. Ursu-Superman. Orgoliul gingas al lui Tic si pet-ul lui Tombi/Tangulica, acest Dr Jekyll si Mr Hyde al literaturii romane canine. Dan, un fel de Jonah Hill cu limbaj mai cuminte. Maria, sentimental-epatanta de-ti vine sa-i scoti paiul din fund cu ajutorul unui…Tic. Lucia Lucida blonda, ascunzand un suflet mare in spatele exteriorului de gheata, iar Victor, part Sherlock Holmes, part Patapievici 🙂 care ne da lectii de fizica, geologie si logica analizand conserve uitate prin pesteri si actionand ca un adevarat Lider Maximo, dar totusi umil…Ionel, increzutul sentimental cu dorinte de marire…Petrachescu vanatorul libidinos cu barca lui de cauciuc.
Volumul 2: Castelul fetei in alb
Favoritul meu. Reconstituirea lui Tic si a mesajului de la fata in alb zici ca e o calatorie initiatica. Si apoi intra in scena Sherlock Victor. Misterul documentului si descifrarea lui sunt printre cele mai epice calatorii intelectuale ale copilariei. Varful bisericii care arata in August nu stiu ce culme a unui munte, apoi cade raza soarelui in unghiul X cand Dan se odihnea dupa febra musculara si Victor deduce genial intrarea un tunelul groazei. Viperele care se tarasc pe marmura prafuita. Ursu-Superman 2 + Lucia egal LOVE. Tic si drama lui cu Fata in alb (care plictiseste amarnic de interesant cu stilul ei hipersensibil). Ca sa nu mai spunem de Castelul Celor Doua cruci, Omul cu Cicatrice si Bursucul. Finalul, epic si trist cu Tic tanjind dupa fata in alb care nu avea ochi decat pt Victor.
Volumul 3: Roata Norocului
Exciting. Hiperintelectualizat. Iar tot felul de mistere de descifrat. Tipul de la Roata Norocului, personaj fascinant. Tanagralele, discobolul. Cocosul care-l tortureaza pe Dan. Dialogul insomniacilor Tic si Dan. Volumul are un aer mai urban, mai degraba ne distram alaturi de personaje, pericolele nu sunt asa de mari. E un volum de “tranzitie” daca vrei intre miticul Castel in Alb si horror-ul psihologic din Aripi de Zapada.
Volumul 4: Aripi de Zapada
Extraordinar volum. Colosii. Mai ales Iordan, personaj extraordinar de fascinant, un fel de Evil Victor care te termina psihologic prin deductii rafinate, iar apoi scoate pistolul. “Acolo jos, sub burta”. Lupii. Ursu -Superman 3. Tic strengarul curajos fugind cu carnatii dupa el. Dan lovit de soarta, ingrijit de Maria aka “Fiori”. Volumul are un aer de thriller. Foarte original, s-ar putea face oricand un film misto cu un scenariu modern.
Volumul 5: Drum bun ciresari
Numai cand ii citesti titlul te apuca disperarea. Drumul catre mare. Operatiunea Tic-Recuperatorul. Povestile marinarilor. Marea ia proportii mitice. Cioculetul. Ursu Superman 4 salveaza pe toata lumea de la tot. Scenele excelente din Delta cu tortura prin…ospat. La Gorgan, gasitul margeanului. Intalnirea Maria-barbatul.Finally URSU + LUCIA egal love forever, o arunca un sus pe malul marii, in timp ce Tic si Dan raman opaciti, loviti de soarta, vazandu-si iubirile luate de altii mai in varsta si mai bine facuti…Volumul ia proportii mistice aproape cu mormantul lui Ovidiu, cea mai tare lovitura de teatru, facand legatura dintre Ciresarii nostrii si Antichitatea Nemuritoare.
Copil fiind, ce mai vrei dom’ne altceva?