Bookaholic

Am ajuns de la The Kings Speech la Jane Austen printr-un pas: Colin Firth, care cu 16 ani inainte de a intra in pielea regelui George al VI-lea, juca un Mr. Darcy care, pentru multa lume, a fost THE Mr. Darcy, in cea mai fidela ecranizare a romanului lui Jane Austen. Miniseria din ’95 a fost cea care mi-a amintit ca totdeauna am vrut sa scriu despre Jane Austen, ca o mica ipocrita care, pe de o parte, se bucura ca n-o impinge nimeni de la spate sa se marite si ca e la fel de independenta ca oricare din barbatii din jurul ei, dar, pe de alta parte, isi doreste in secret sa se mute, macar pentru o luna-doua in Anglia Georgiana si sa-si ocupe timpul citind, cantand la pain, cosand si culegand flori ca sa decoreze camera de zi.

Chestia cu Jane Austen este ca ea n-a fost niciodata rea cu personajele ei, si cu fiinta umana si slabiciunile ei. Le-a subliniat mereu, dar a facut-o ca pe o mustrare, pentru ca in final ierta si le oferea personajelor o viata pe care poate nu o meritau, ca un demiurg care tine cu adevarat la creatiile sale. Si poate tocmai asta a pastrat-o in cultura pop, in timp ce multi alti autori barbati ai timpului ei au fost uitati. Jane Austen a creat femei inteligente care voiau sa gandeasca pentru ele – dar, in acelasi timp, nu i-a pedepsit pe barbatii din romanele ei pentru ca nu reuseau sa le inteleaga.

Cu toate astea, intr-o lume in care stereotipul femeii innebunite dupa comedii romantice si care e mereu in cautarea lui Mr. Right este destul de adanc impamantenit in cultura pop, e greu sa recunosti ca Jane Austen a creat ceva mai mult decat niste povesti de dragoste menite sa alimenteze fanteziile unor femei triste si singure.

Insa adevarul e ca ea nu dorit niciodata sa creeze niste personaje reale – avea parte de destula “realitate” in viata ei de zi cu zi – ci de multe ori s-a multumit cu niste caricaturi prin care ea putea sa demonstreze o idee sau alta. Si a fost destul de subtila incat sa creeze ceva care, doua sute de ani mai tarziu, inca poate fi exploatat de Hollywood, indiferent ca e dedicat femeilor care il cauta pe Mr. Right si au nevoie de ceva de care sa se agate, macar pentru doua ore, sau celor care vor o mostra inteligenta de satira sociala. De fapt, ce intelege fiecare din ceea ce a scris depinde doar de cat de mult e luata in serios.

Si pentru asta nu mi-e rusine sa spun ca Jane Austen inca merita citita, indiferent ca e vorba de Mandrie si prejudecata, Mansfield Park, Emma sau Ratiune si simtire. Pentru ca multe dintre noi avem o latura care plange dupa povesti cu final fericit, dar, din fericite, avem si una care nu se multumeste doar cu atat.