Jurnalul secret al lui Adrian Mole de Sue Townsend e deja un clasic pentru adolescenţi, căci Penguin i-a scos ediţie aniversară la 30 de ani de la data apariţiei. Nu ştiu dacă ăsta a fost sau nu motivul pentru care a apărut şi la noi, dar e bine că s-a întîmplat. Jurnalul despre care o să povestesc poate fi citit şi în română, tradus foarte simpatic de Florentina Hojbotă pentru Editura Arthur.
M-am distrat foarte tare cu cartea asta, şi comică şi înduioşătoare. E scrisă, cum anunţă şi titlul, sub forma unui jurnal, iar Adrian Mole, cel care îi umple paginile, e un puşti care abia a împlinit 14 ani. Îşi spune „intelectual“, pentru că detestă orele de sport şi nu e cel mai popular din şcoală, plus că scrie poeme şi suferă din dragoste pentru Pandora, o colegă de-a lui, genul cu ponei. În stadiul la care începe cartea, Pandora se cuplează, clasic, cu prietenul lui cel mai bun, Nigel. Dar povestea nu rămîne aici!
Ce secrete mai ascunde Adrian Mole în jurnal? Păi, în general scrie cu un umor de sitcom despre lucruri grele, cu care majoritatea dintre noi ne-am descurca prost spre foarte prost. Părinţii lui divorţează, mama pleacă cu noul iubit, tatăl suferă cîineşte şi-şi mai pierde şi slujba (suntem în Anglia Doamnei de Fier), Pandora face fiţe, iar pensionarul cu probleme pe care îl îngrijeşte nu o duce nici el prea bine cu sănătatea. Plus că şi cîinele e deznădăjduit şi cam pe zero şi cu zenul, şi cu oasele. A, şi mai pomeneşte şi despre nişte reviste porno pe care le citeşte pe furiş, Big and Bouncy, mai mult cînd e supărat şi nu mai ştie ce să facă. În rest, cînd e doar amărît, bagă Război şi pace, Madame Bovary, Aşteptîndu-l pe Godot (despre Vladimir şi Estragon zice că sună ca nişte nume de anticoncepţionale).
Adrian Mole notează în jurnal şi reuşeşte cumva să fie comic povestind despre toate astea la un loc, comic pînă la lacrimi, în toate sensurile la care vă puteţi gîndi. Citiţi măcar bucăţica asta, despre Adrian şi tatăl lui tremurînd pe întuneric pentru că n-au mai avut cu ce plăti factura la electricitate:
Bunica ne-a făcut o vizită surpriză. Ne-a prins ghemuiţi lîngă primus, mîncînd fasole rece din conservă. Tata citea Playboy, pe ascuns, profitînd de lumina slabă a lumînării, eu citeam Timpuri grele, cu lanterna de la breloc. Ne simţeam chiar bine. Tata tocmai spunea că e „un bun antrenament pentru momentul în care civilizaţia se va prăbuşi“, cînd bunica a intrat val-vîrtej şi s-a isterizat. Ne-a obligat să mergem la ea, aşa că acum dorm în patul bunicului meu care a murit. Tata doarme la parter, pe două fotolii lipite unul de altul. Bunica ne-a virat în cont bani pentru factură de electricitate; e furioasă pentru că ţinea banii ăia ca să-şi umple congelatorul cu provizii. Cumpără cîte două vaci moarte pe an.
Cam astă e tonul, indiferen că povesteşte despre criza facturilor sau despre ochii ieşiţi din orbite ai domnului Scruton, directorul şcolii.
Jurnalul secret al lui Adrian Mole e genul de carte pe care poţi s-o citeşti cu lanterna sub plapumă cînd ai 11 ani şi să faci acelaşi lucru la 30. Văd că Sue Townsend a făcut o întreagă serie cu personajul ăsta. Nu ştiu ce să spun de idee, în general cînd am încercat serii, am dat peste cărţi inegale, dar de fiecare dată personajul de la carepornesc mi-a fost clar simpatic. Flavia de Luce, din seria lui Alan Bradley, e ultima descoperire din categoria asta, şi poate o să povestesc la un moment dat mai multe despre ea: e o fetiţă pasionată de chimie şi otrăvuri care se pricepe foarte bine să investigheze crime.
http://www.youtube.com/watch?v=FPaDlOsAsGs
Pînă să sar la alte personaje, vă las cu jurnalul ăsta secret şi cu un ultim citat din carte. Asta pentru că m-am abţinut să-l postez pe Facebook, cînd am dat peste el, într-o noapte.
Pălăria jos pentru Sainsbury’s, par să atragă oameni de calitate. Am văzut un vicar în timp ce-şi alegea hîrtia igienică. A ales un pachet cu patru role de hîrtie violet în trei straturi. Probabil întoarce banii cu lopata! Dacă ar fi cumpărat hîrtie albă, ar fi putut da restul de bani la săraci. Ce ipocrit!
Nu stiu cum e cartea tiparit,dar am avut inspiratia sa citesc cateva pagini online si mi s-a parut o prostie. O mizerie de carte.