Zicem noi că v-am obișnuit deja cu luatul la întrebări a cititorilor care ne plac. Fie că sunt onlineri sau nu, cântă sau nu, au blog sau nu. De câteva luni ne-am tot delectat cu recomandările și comentariile unui bookaholic proaspăt pe listă: Oana Aniela. Care ne demonstrează că există viață și timp de citit pe lângă job, ba chiar și ceva timp pentru voluntariat și proiecte interactive, cum ar fi participarea la Street Delivery. Și care ne-a făcut poftă de călătorit și de vară 🙂 Evident, de la poză ni se trage.
Când şi unde (mai) citeşti? În metrou, în autobuz, în drum spre birou, furi câte o oră-două seara?
Profit de orice ocazie pentru a citi (de la metrou pânã în pauzele de ţigarã). Dacã aș putea citi și-n somn ar fi perfect.
Iar dacă ai avea mai mult timp de citit, care ar fi locurile tale preferate, colţurile secrete în care te-ai instala ore în şir (din casă şi din oraş/e)?
Îmi place sã citesc în cafenele. Zgomotul mã relaxeazã și mã ajutã sã mã concentrez. Așa nu-mi zboarã minte aiurea.
Suntem în mijlocul unor sărbători foarte iubăreţe. De ce cărţi îţi amintesc ţie şi ce le-ai recomanda bookaholicilor la vremuri cu fluturi în stomac?
Cum nu sunt o fire sentimentalã nu prea mã pricep la drãgosteli artistice. Dar dacã ar fi chiar sã caut ceva pe tema asta, eu aș gãsi L’amant (și cartea lui Marguerite Duras, dar și filmul).
Apropo de vremurile astea, mai revoluţionare ca altele, în ce lecturi te-au prins pe tine, ce ţi-ai dori să citeşti, să reciteşti acum?
The Howl. Se potrivește perfect pentru zilele astea în care instituţii și organizaţii cautã acerb sã domine individul. Acum mã strãduiesc sã îl memorez.
Dar o listă de cărţi/scriitori numai şi numai a ta, pe care cu greu o vezi modificată de orice fel de vremuri, care ar fi?
In adâncul sufletului meu, eu tot pe clasici jur. Dostoievski are un loc de unde nu-l va da nimeni niciodatã jos. Imi place și Zola pentru descrierile sale viscerale. Faulkner e de-a dreptul genial. Și Nemurirea lui Kundera este cartea care m-a întors pe dos cu tot vertijul de coincidenţe și cum, pânã la urmã, lucrurile nu depind neapãrat de voinţa noastrã. Un an de zile am visat la Omul fãrã însușiri al lui Musil pânã când cei de la Polirom l-au pus la promoţie.
Ce vrei să primeşti de 1 Martie şi ce ai face tu cadou? 🙂
Imi plac florile de câmp, deși cu zãpada asta nu cred cã am șanse înainte de mai sã bucur de ele. Dar voi încuraja financiar toata bãbuţele care vând flori la metrou. Si cum sunt fan hand-made voi cãuta lucruri deosebite, fãcute manual și amuzante pentru prietenele mele.
Dacă ar fi să faci o pledoarie pentru citit, pe ce ai miza?
Aș miza pe faptul cã într-o viaţã nu poţi avea toate tipurile de experienţe pe care ţi le dorești. Pentru a compensa, trãirea lor imaginarã poate fi o împlinire prin cãrţile de calitate.
Îţi citim mereu comentariile legate de cărţi – eşti activă în zona culturală on line şi asta ne place. Mergi însă şi la evenimente culturale? Spune-ne câteva care ţi-au plăcut, dar şi ce ai vrea să se mai întâmple în zona asta.
Merg la conferinţele ţinute de scriitori (am fost la Pamuk, la Herta Műller, vreau la Oz). Am fost tristuţã când și-a amânat vizita Marjane Satrapi.
Cum se împacă la tine cărţile cu muzica şi filmele. Ajung cărţile să te facă să cauţi un playlist anume sau se întâmplă invers? Te uiţi la filme după cărţi, citeşti cartea după ce ai văzut filmul? Spune-ne şi câteva descoperiri care s-au ivit aşa.
De obicei citesc cartea și apoi mã duc la film. Pentru cã în general cartea e mai bunã decât filmul și pentru cã îmi place sã-mi formez eu singurã imaginile mele despre personaje, peisaje etc. Mã duc la filme numai dacã mi-a plãcut cartea sau dacã filmul e fãcut de un regizor care-mi place și în care am încredere cã a mai salvat ceva.
Scriitorii tăi role models există? 🙂 Ştim cu toţii că ar trebui să nu uităm că e un pact ficţional acolo, şi totuşi…
Nu am scriitori ca role models. Dar am cãrţi din care învãţ lucruri. De fapt, cred cã acesta e unul din motivele pentru care citesc: ca sã știu cam cum sã reacţionez în situaţii cu care nu m-am confruntat deja și sã-mi formez un sistem de principii pe care sã reușesc sã mi-l și susţin verbal dacã este cazul.
Te-ai gândit vreodată să scrii ceva? Un blog, un jurnal, un roman…?
Vreau sã scriu teatru. Dar e foarte greu și nu am talent pentru așa ceva. Insã aș fi cea mai mândrã de mine însãmi dacã aș reuși sã scriu o piesã de teatru.
Am un blog, însã îl folosesc mai mult ca un jurnal de lecturi decât ca un mod de transmitere a unor opinii critice exprimate clar, interesant și profesionist. Comentariile mele sunt încã destul de rudimentare.
