Bookaholic

Pe Simona Tache e imposibil să n-o fi citit până acum, măcar accidental. Mai demult prin Cațavencu, acum în Cațavencii sau, cel mai simplu, pe blogul ei, Jurnalul roz de cazarmă, unde scrie cu umor despre tot felul de lucruri, de la cum e să fii șoferiță prin București până la capcanele pentru turiști din Florența. Noi am luat-o la întrebări despre cum, ce și când (mai) citește, și iată ce ne-a spus:

Care fost prima carte pe care ai citit-o? Ti-a placut?

Pe cuvant de onoare ca nu mai stiu. Sa fi fost una cu doi frati-pusti, Curatel si Murdarel, care faceau numai tampenii? Sau asta a fost una dintre lecturile de inceput ale sora-mii? Despre sora-mea mai tin minte ca a citit in nestire “Familia Roademult”, o carte despre niste soareci. A citit-o pana a rupt-o. Daca ma intrebi de lecturile copilariei, nu le stiu pe primele, dupa cum vezi, dar o sa ti le pot zice pe cele mai importante: clasicele “Legendele Olimpului” si “Cei trei muschetari“. O, da, mi-au placut teribil, drept care “Legendele” le-am şi reluat de nu stiu cate ori, iar pe muschetarii i-am urmarit mai ceva ca un paparazzo, pana la finalul ultimului volum din “Vicontele de Bragelonne”.

Unde, cand si cat (mai) citesti?

Din pacate, in ultima vreme, avand mult de tot de lucru, mai mult scriu decat citesc, ceea ce mi se pare jenant si ma enerveaza ingrozitor. Mai apuc sa citesc in metrou, seara foarte putin, inainte sa-mi cada ochii-n gura, si… pe bicicleta de fitness. E un loc inedit de lectura, stiu, dar asa am citit “Particule Elementare” a lui Houellebecq si “Minciuni pe canapea” a lui Yalom si am inceput “Cateva sfarsituri de lume” a lui Adrian Georgescu. Cred ca asa a aparut si dictonul “Mens sana in corpore sano”, de la niste femei care citeau in timp ce faceau sport :).

Ce citesti acum? Ce planuiesti de mult sa citesti si n-ai avut timp? Ce carte ti-a spus toata lumea sa citesti, dar pana la urma n-a fost nimic de capul ei?

Citesc “Cateva sfarsituri de lume”, cum ziceam, si de-abia astept sa termine un prieten “Libertate” a lui Franzen, ca sa mi-o imprumute si mie. Cea mai mare teapa in materie de citit am luat-o in adolescenta, cand ma innebunisera toti colegii (pe vremea aia, adolescentii mai citeau, maica:D) cu “Invitatie la vals” a lui Mihail Drumes. Cand in sfarsit am citit-o si eu, n-am inteles de ce le placuse atata.

Cum e sa lucrezi inconjurata de scriitori? Ii ai aproape pe Florin Iaru, pe Agopian, pe Cristian Teodorescu. Le citesti cu aceiasi ochi cartile?

E frumos sa fii inconjurat de scriitori. Normal ca nu le citesti cu aceiasi ochi cartile, dupa cum nu le mananci nici cu aceeasi gura mancarea. Pai altfel de gust are iepurele cand sta Agop cate trei zile, sa-l gateasca special pentru noi, decat daca l-ar gati un nescriitor, nu?…

Mai demult, i-ai luat apararea lui Iaru cand toti postacii sarisera pe el. Crezi ca implicarea publica poate afecta perceptia cititorilor asupra unui scriitor?

Pe termen scurt, da, pe termen lung, nu. Va trece timpul si oamenii vor citi din nou cartile lui Iaru ca si cum Basescu n-ar fi existat, iar Florin nu l-ar fi criticat in articole si diverse emisiuni TV.

Te-ai gandit vreodata sa scrii o carte? Sau macar sa aduni diverse texte din Jurnalul roz intr-un volum?

De adunat texte intr-un volum, in nici un caz. Mi se pare ca asta iti permiti s-o faci doar daca esti Eco sau Plesu, altfel suna a adunatura doar de dragul de a publica un volum si a autosupraevaluare grosolana si nu imi place deloc ideea. Mi-ar placea sa scriu proza scurta umoristica, dar nu gasesc ragazul sa o fac. Si, sincera sa fiu, nici nu traiesc vreun sentiment al urgentei. Nu tin sa port eticheta de “scriitor”, asa ca o sa scriu cand si daca o sa vina momentul, iar rezultatul o sa-l public doar daca o sa consider ca merita cu adevarat impartasit.

Daca ai putea sa locuiesti intr-o carte, in care te-ai muta –  macar pentru o vacanta?

Cred ca m-as muta in “Viata lui Pi“, desi sejurul nu ar arata tocmai ca o vacanta. Pentru ca as vrea sa traiesc pe pielea mea lectia suprema a optimismului si a lui “se poate chiar si atunci cand pare 1000% imposibil”.

Care a fost scriitorul preferat al adolescentei tale?

Nu mai tin minte. Ce stiu sigur e ca – ciudat! – nu m-am dat deloc in vant dupa Jules Verne. Citeam mult in adolescenta, imi amintesc si acum vacantele de vara la tara, in care plecam cu o valiza de carti. Si zilele toride in care ma adaposteam in casuta mica a bunicilor, la umbra, si citeam pana apunea soarele si ma scoteau din casa foamea, nevoia de aer mai racoros sau vreun miros de scovergi.

Trei placeri vinovate (carti sau autori).

“Jurnalul lui Bridget Jones“, pe care imi pare rau ca nu l-am scris eu, ca sa ma imbogatesc. L-as fi scris chiar mai bine, deci ar fi fost in avantaj si cartea, nu doar conturile mele :P.

Un autor pe care ti-ar placea sa-l scoti la o bere. Un autor caruia ti-ar placea sa-i tragi una dupa ceafa. De ce tocmai ei?

L-as scoate la bere pe Cristopher Moore, autorul “Evangheliei dupa Biff, tovarasul de joaca al lui Iisus“, care este o carte SAVUROASA. Si, in loc sa dau capace dupa ceafa cuiva, l-as mai scoate o data la bere pe Moore.

3 autori romani pe care ai vrea sa-i aiba toata lumea in biblioteca.

Mircea Horia Simionescu, Mateiu Caragiale, Filip Florian.

Esti bookaholica? Daca da, cum te tratezi?

Am fost, cand eram mai tanara, si inca ma mai tratez prin munca in exces :(. Da’ las ca vine ea pensia 🙂