După poezii şi aforisme, m-am gîndit că e timpul să reproduc şi ceva proză; mai exact cîteva începuturi de romane. M-am rezumat doar la cărţile primite în ultimele două luni, adică exact din momentul în care am început această rubrică.
Aşadar, să înceapă romanele!
„Eram vîntul ce necăjea adeseori deşertul bătînd dinspre ţinuturile azere. Jucăuş, deşi cam fără vîrstă. (De fapt, copileandru, judecînd după apetitul pentru joacă, ori după vacuumul de amintiri.)…”
„Poate că naşterea lui n-a fost trudnică. Şi suptul pînă la doi ani de la mama – fertila, chinuita, palida, subţirica, mama. Nu fusese întîiul făt. Al doilea se ivise. Întîiul, cu boli. El, cu mai puţine, dar, năruirea lui venea din altă parte. Se săvîrşise o crimă? Criminalul cine fusese?…”
„Undeva în Sudul Galactic… Ca cetăţeni ai Cosmosului trebuie să recunoaştem construirea din Memoria Bibliotecii Galactice a unui aparat de privit şi călătorit prin timpuri – Cronovizorul. Cu el adeseori am călătorit prin timpuri, Lumi, Vieţi şi Istorii Galactice.Undeva în Calea Lactee – pe planeta Terrienilor – ne-am plimbat prin Memoriile holografice, cuantice – Lemuria şi Atlantida… Vrem nu vrem, sîntem Extratereştri prin ADN-ul Astronauţilor din Pleiade, Lyra, Vega, Sirius, Draco, Orion, Andromeda, Arcturus, Zeta Reticuli 1 şi 2 etc. Multiversul este legiferat şi cosmic numerotat. Adică încifrat. Spiritele noastre, sufletele noastre ce fac parte din dimensiunea-densitatea a 7-a vin să experimenteze viaţa galactică în universui cu 3,4,5 dimensiuni-densităţi. De fapt, vieţile noastre repetate terestre, reîncarnate sînt un simplu semestru şcolar galactic întru însuşirea Legilor celor 9 Universuri!…”
„Parcul e plin de gunoaie, noroi şi rahat de cîine. Oamenilor pur şi simplu nu le pasă…”
„Pe cerul amurgului sîngeriu zburau mii de cărţi, fîlfîind adînc şi rar din aripile ostenite. Erau volume grele, cu coperţi din lemn de chiparos îmbrăcate în piele de viţel, de pe care se şterseseră ornamentele şi titlurile, şi cărţulii strînse cu cheutori din argint sau ferecate în plăci din fildeş încrustat în pietre scumpe, ca acelea pe care şi le ţin bogătanii la căpătîiul patului, pentru a alunga, cu formulele magice pe care le conţin între paginile lor, strigoii singurătăţii…”
„Situaţia mea de neinvidiat. Eu-Lordul-sînt, aşa, cum sînt. Cum am ajuns astfel? Sînt momente care te duc la ananghie. Dar asta e o situaţie anapoda rău: nu eu sînt de vină sau mai ştii, oi fi…”
„Acompaniată de paşii absenţei, de retina fluidă a clipei, gîndirea începe şi ea să meargă. Merge lin peste albul întins al tăcerii. Cuvîntul aşteaptă îndelung această cadenţă a nespusurilor, ritmul acestui gol la îndemînă. Gînduri răzleţe palpită în nepăsarea timpului, încercînd să iasă, pentru cîţiva paşi, din muţenia lor politropică. Toate aceste crampe mintale apar din propria lor tăcere doar pentru a se aventura în largul alteia. Gîndirea ca ardere de sine în prezenţa propriei absenţe…”
„Urc dealul. Urcuş lent, deloc seducător de-a lungul parcului cu gard gălbui, decolorat. Fac efortul să ajung, unde? În pantă, clădirea cu etaj a Liceului doi, înconjurată de arbuşti pipeniciţi. În vale, coborîş abrupt, clădirea lunguiaţă cu ferestre zăbrelite a Şcolii Generale trei. Periplu nevoit, spaţiu tăbăcit de paşi, cînd vioi, mai la galop, cînd trudiţi – tropa – trop…”
