Bookaholic

În urmă cu o lună vă povesteam că am fost la o discuţie cu Bianca Burța-Cernat care la momentul respectiv lansase nu demult Fotografie de grup cu scriitoare uitate. Încă de atunci ne anunţam entuziasmul pe care ni l-a creat prezentarea acestei noi apariţii publicistice şi ne-a intrigat suficient încât să o lecturam şi noi.

Nu este un loc comun publicarea unei teze de doctorat care să prindă atât de bine la marele public. De altfel, precum anunţam şi în noiembrie, această cercetare a fost gândită de autoare încă din studenţie, din pasiunea pentru perioada interbelică, dar şi din curiozitate şi intrigă, întrucât nu puține din scriitoarele vremii au intrat de-a lungul secolului trecut, în anonimat.

Nu poţi spune că această carte este o muştruluire adusă criticii autohtone, pe cât un chapéu ironic menit să completeze numeroasele antologii existente, dovedite ştiinţific a fi preponderent patriarhale, care nu au considerat suficient de valoroasă conservarea literară a unor scriitoare mai mult sau mai puţin importante.

Dacă vorbim de perioada interbelică este imperios necesar să aducem în discuţie existenţa unor cenacluri literare formatoare ale vremii respective, dintre care cel mai renumit a fost şi a rămas Sburătorul lui Lovinescu. În urma oricărei căutari online sau chiar şi în analele literare tipărite, dintre numele care răsar cel mai adesea spre exemplificarea celor care au călcat pragul cenaclului lovinescian, unul singur este al unei femei: Hortensia Papadat-Bengescu. Cu toate acestea, deşi mulţi dintre noi au auzit de ea şi chiar şi citit măcar Concertul din muzică de Bach, generaţiile care vin în spate nu vor mai putea intra într-un prim contact cu opera sa, întrucât a fost scoasă din programa şcolară.

Hortensia Papdat-Bengescu nu a fost, însă, singura scriitoare pe care agendele lovinesciene o menţionează. Ticu Archip, Sanda Movilă, Lucia Demetrius, Cella Serghi, Ioana Postelnicu, Sorana Gurian sunt alte nume importante necunoscute pentru majoritatea cititorilor de azi. Desigur, pe lângă acestea, apariţii relativ episodice în cenaclul lui Lovinescu au fost şi Agatha Grigorescu Bacovia, Georgeta Mircea Cancicov, Maria Banuş, Henriette Yvonne Stahl, iar lista numelor feminine pe care Sburătorul le-a consemnat la începutul secolului trecut ar putea continua cu încă cel puţin 40.

O atenţie aparte trebuie dată Anișoarei Odeanu, una dintre apariţiile literare cochete ale perioadei interbelice, pe care Lovinescu aproape că o ignoră în sintezele sale critice, mai mult datorită faptului că aceasta nu a călcat niciodată pragul cenaclului Sburătorul.

Bianca Burța-Cernat le aduce pe multe din cele antemenționate în prim plan în antologia Fotografie de grup cu scriitoare uitate, asta după ce a făcut o filtrare riguroasă, la care însăşi recunoaşte că a avut foarte mult de gândit. Pe scurt, aceasta a ales spre studiu existența literară în perioada interbelică a opt scriitoare: Ticu Archip, Sanda Movilă, Henriette Yvonne Stahl, Lucia Demetrius, Anişoara Odeanu, Cella Serghi, Ioana Postelnicu şi Sorana Gurian, dedicând şi un capitol special Hortensiei Papadat-Bengescu, “romanciera femeilor”, precum o recomandă autoarea şi, în contextul actual, pasibilă curând de uitarea citirorilor.

Cartea Biancăi Burța-Cernat urmăreşte în tandem evoluţia literară (pentru mulţi dintre noi o noutate, pentru alţii o surpriză), contextul politico-istorico-social în care aceastea au ieşit la rampă, precum şi fazele prin care au trecut până la uitare. Pusă în oglindă cu timpul prezent, situaţia nu pare să se fi schimbat prea mult – de la încercarea de afirmare şi receptarea critică potrivnică, până la marginalizare şi ulterior uitare, pașii continuă să fie aproape aceiași.

Fireşte, împrejurările în care numele propuse de Bianca Burța-Cernat au intrat în anonimat sunt cumva dependente de poltica vremii, sfârşitul anilor ’40 fiind caracterizat de apariţia şi instaurarea comunismului, asupra perioadei ce i-a precedat planând vădit patriarhatul. Fie din convingeri poltice, fie din depresiile născute în urma marginalizării critice, cele nouă scriitoare enumerate mai sus au intrat treptat în con de umbră, suficient încât generaţiilor născute după 1980 să le fie aproape în totalitate străine.

Fotografie de grup cu scriitoare uitate este mai mult decât o teză de doctorat bine documentată şi argumentată. Este un plus în biblioteca oricărei case şi un adaos de valoare important pentru toţi cititorii tineri. Noi v-o recomandăm pentru că este departe de a fi o altă lectură pe ordinea de zi, pentru că lumea interbelică şi contextul afirmării feminine (poate pe alocuri cu tente feministe) vi se va părea aproape fantasmagoric, până în punctul în care veţi avea senzaţia că se izbeşte de graniţa cu ficţiunea.