După 6 ani de FILB, mi-e aproape imposibil să împart scriitorii pe naţionalităţi. Consider că, mai curînd, putem vorbi despre autori contemporani, pentru care provocările sînt, în mare parte, aceleaşi. Iar dacă, în ceea ce îi priveşte pe scriitorii consacraţi, o eventuală analiză a acestei afirmații e uşor mai complicată, cînd vine vorba despre debutanţi, toți specialiștii în Marketing & Comunicare vor fi de acord cu mine, cred, cînd spun că e la fel de complicat să lansezi un autor nou, indiferent dacă e vorba de scena literară londoneză sau de cea dîmboviţeană.
Ei, tocmai despre asta aş vrea să povestesc în acest material: despre o metodă ingenioasă de lansare a unui autor debutant. Anume, despre ideea celor de la Editura Berkley, un imprint al Grupului Penguin, de a face „buzz” în jurul cărţii de debut semnată de Radhika Sanghani, o scriitoare cu o biografie aproape „clasică” pentru o debutantă pe piaţa de carte anglo-saxonă: absolventă de Litere, cu un masterat în Jurnalism, astăzi, editorialistă pentru The Daily Telegraph, unde publică – surpriză! – materiale de interes pentru publicul feminin.
Radhika Sanghani a terminat de curînd de scris primul său roman, Virgin, a cărui eroină, Ellie Kolstakis, e o tînără studentă speriată că ar putea termina facultatea virgină şi, cu 4 luni înainte de încheierea studiilor, vrea să scape de această povară. Sigur, povestea nu e aşa… lineară, există şi partea cu conflictul între generaţii (personajul principal are o mamă grecoaică dominatoare) şi, desigur, există și partea cu presiunea pe care societatea blabla…
Într-unul dintre interviurile acordate înainte de lansarea cărţii, autoarea spunea că Virgin ar fi un soi de carte-manifest în care şi-a propus să reactualizeze tiparul femeii cu care noi, fetele de azi, ne putem identifica. Un tipar care nu mai poate fi în nici un un caz „simpatica Bridget Jones”, ale cărei drame şi ghinioane – de tipul port chiloţii lui mamaie fix în ziua cînd ar trebui să mă dezbrac în faţa lui Mark Darcy – sînt profund depăşite.
Și, pentru că romanul e „un minunat amestec între furia modernă şi o anume delicateţe de modă veche”, exact asta a speculat și Editura Berkley în campania de marketing, sintetizată de formula „Bridget Jones’s Diary Meets HBO’s Girls” și transpusă practic prin faptul că s-au gîndit să creeze două coperte diferite pentru acest roman scris de Radhika Sanghani. Una „cuminte”, un amestec între mister, delicateţe şi ceva artificii de marketing pentru atras eventualii cititori de gen masculin şi o a doua copertă – atît de îndrăzneaţă, că ar putea foarte bine funcţiona ca layout pentru afișul alegeţi-voi-cărui episod al serialului Girls de la HBO.
Pentru că am lucrat aproape 9 ani într-o editură, nu m-am putut abţine, desigur, să nu mă gîndesc cît de complicat este de pus în practică e o astfel de strategie, „tehnic” vorbind. Avem o autoare, un roman, însă, din punct de vedere comercial, vorbim despre două produse. Deci două ISBN-uri. Și, practic, două produse cu două destine diferite – înșiși distribuitorii au mărturisit că au făcut comenzi diferite, chiar de la început, în funcție de ce le-a spus intuiția. Apoi, nu poți să nu te întrebi ce se întîmplă cu gestiunea acestor produse care, deși au ISBN-uri diferite, se numesc, totuși, la fel: cum faci să nu le zăpăcești „pe stoc”? Amazon, spre exemplu, a rezolvat „problema” denumind cele două produse Virgin: A Novel [„Flowers” cover] şi Virgin: A Novel [„Girl” cover].
Mai e mai puţin de o lună pînă la lansarea oficială a cărţii în SUA, la Berkley-Penguin, şi două luni pînă la lansarea în Marea Britanie, la Harlequin, şi deja se vorbeşte destul de mult despre acest tiltu care, să nu uităm, e doar romanul de debut al unei autoare ce ar fi putut să treacă aproape neobservată. Campania a cules toţi laurii pe care putea să-i adune un astfel de exerciţiu în social media, a bifat şi ceva articole în revistele de publishing şi – poate cel mai important – a antrenat afectiv distribuitorii în discuţii: relația lor cu acest titlu nu mai e una rece, ea vine cu o poveste în care ei s-au implicat atît profesional, cît și afectiv.
În plus, editori din peste 10 țări au semnat contracte de traducere pentru acest titlu.
Concluzia? Do judge a book by its cover(s)! Contrar dictonului, uneori se poate şi așa.
