Bookaholic

Nu pricep ce s-a întâmplat cu secolul 21 de a dat peste noi mania vampirilor. După un început frumos, lent și de calitate – mai întâi discret și sporadic în secolele 18-19, înflorite în epocalul Bram Stoker’s Dracula (1897) – subiectul vampirilor a fost abordat în secolul 20, printre alții, și de Richard Matheson, Stephen King, George R.R. Martin sau Anne Rice, cu Cronicile ei vampirești. În secolul 21 însă, subiectul a explodat, și în literatură, și în ecranizări: The Southern Vampire Mysteries, transformat în True Blood. Vampire Diaries, povești pentru adolescenți, cu un serial omonim și un mai nou The Originals. Seria Twilight a lui Stephenie Meyers, care ne-a adus capodoperele cinematografice cu același nume. Plus vechiul Buffy, plus mai noile The Gates sau Being Human.

Și, când ai zice că lucrurile au luat-o bine pe arătura vampirilor moderni, care beau sânge fals, îmbuteliat, la sticluță, sau sclipocesc precum praful de stele, ori se duc la liceu (Vampire High), cineva îl dezgroapă pe vechiul și originalul vampir istoric al lui Stoker, aka ”Vlad the third, Prince of Wallachia, second son of the house of Basarab, also known as Vlad Țepes, Vlad the Impaler… Dracula.”

Noul serial NBC, Dracula (2013), a avut premiera acum două săptămâni, răstimp în care au fost date la apă două episoade. Dat fiind că acum vreun an se anunța că printre creatorii acestui nou serial se va afla și Dan Knauf, cel care a făcut acum vreo 10 ani seria HBO Carnivale (care se numără în continuare printre preferatele mele, în ciuda finalului aberant sub proximitatea scoaterii din grilă), am sperat la un Dracula bine făcut, antrenant și inovativ, că doar n-o să facem pastișe inutile, și am așteptat.

Așteptările mi-au fost lăsate în expectativă, precum o valiză uitată în gară, iar noul serial este de un ridicol răsunător, cu niște inovări în poveste de se întoarce în mormânt bietul Bram Stoker (că Vlad probabil ne-a renegat demultișor) și cu un scenariu atât de găunos, încât și cea mai găurită bucată de șvaițer ar fi invidioasă.

Să vă povestesc. Pe la 1881, toamna, un domn îl dezgroapă și-l trezește pe Dracula, uscat ca o stafidă în cripta lui, și-l readuce la viață, cu sânge proaspăt, și scoțându-i multiplele țepușe din varii părți ale corpului (adio mitul țepușei în inimă, aparent nu funcționează dacă nu tai și căpățâna). Acest domn este nimeni altul decât Van Helsing, zee original vampire slayer, acum venit să dezgroape taman chintesența vampirescă.

Domnul Van Helsing caută răzbunare: Ordinul Dragonului, Ordo Draco, un grup de gherilă și exterminare a vampirilor, i-a killerit familia. E adevărat, Van Helsing nu e vampir, dar suntem siguri că ni se va explica această gaură din Matrice într-un episod ulterior. Și cine e mai potrivit să îi elimine, unul câte unul, decât Dracula?

Astfel încât voievodul român e săltat din mormânt, scuturat de praf, tuns, ras și frezat, parașutat în America (unde capătă și un frumos accent american, pe lângă impecabilul britanic), unde, iar nu știm cum, dar aparent nu e esențial, face o căruță de bani. Cu care vine în Londra ultimilor ani ai secolului 19, sub formă de filfizon spilcuit, mare magnat al tehnologiei emergente a electricității… wireless.

Mai vreți? Van Helsing, păpușarul din umbră, e prof de anatomie la facultatea de medicină, unde învață Mina, singura femeie printre studenți bărbați, exponent al feminității și emancipării și, desigur, icoană a fostei doamne Țepeș, dispărută în mod tragic cu câteva sute de ani în urmă, în urma acțiunilor Ordo Draco.

Ordo Draco, la rândul său, trăiește bine mersi în Londra, și încearcă să aplaneze orice conflict pe bază de vampir. Între timp membrii ordinului au devenit, la rândul lor, magnați ai industriei și învârt pe degete bani, relații și societatea posh londoneză, motiv pentru care Dracula vine să le tragă preșul de sub picioare achiziționând nu-știu-ce-acțiuni ale nu-știu-cărei-întreprinderi și băgându-și coada în afacerile lor.

Mai apare Jonathan Harker, care e un jurnalist tânăr și fără bani, Renfield, un fel de valet negru, o reprezentantă a Ordo Draco, blondă și care se antrenează cu săbii printre saci de nisip în beci, și niște Clarvăzători drogați cu opiu într-un bordel chinezesc.

Nimic împotriva blondelor cu săbii, nici a bordelelor chinezești din Soho. Nici a vampirilor, fie ei orice aberație modernă ar putea scobi mintea monofazată a scenariștilor. Dar de ce trebuie să îi spunem acestei tocănițe absurde Dracula? De ce nu există asociația transilvană pentru protejarea valorilor originale vampirești? De ce să terfelim printr-un steampunk șovăielnic și prost numele unui venerabil vampir, devenit brand de țară, thank you very much, Bram Stoker?

Din păcate, restul serialului arată bine, mai precis costumele și decorurile (e filmat în mare parte în Budapesta), iar actorii joacă și ei binișor, așa că îmi închei aici criticile la adresa scenariului ridicol, lăsându-vă cu trailerul serialului:

http://youtu.be/Z1jVcmDH43Y