Bogdan-Alexandru Stănescu va citi din volumul de poezie anaBASis. Cu 12 ilustraţii de Laurenţiu Midvichi, apărut recent la Editura Cartea Românească.

Lectura va fi urmată de un dialog cu Marin Mălaicu-Hondrari.

„N-am să uit niciodată o formulare prin care Sainte-Beuve definea relaţia dintre Montaigne şi Pascal: Eseurile celui dintîi au fost, scrie criticul francez, vulpea din sînul celui din urmă. Cu alte cuvinte (conform legendei consemnate de Plutarh), o plăcere vinovată, un prag al voinţei şi un instrument al morţii. La aceeaşi metaforă recurge explicit Bogdan-Alexandru Stănescu în anaBASis. E mai greu de spus cine va fi jucat în cazul său rolul vulpii. Spectrul posibilităţilor e foarte larg. Nu exclud ipoteza că, excelent cunoscător al literaturii anglo-saxone, Bogdan-Alexandru Stănescu ar avea, ascuns sub manta, un autor numai al lui, necunoscut încă publicului românesc. Pe de altă parte, ar putea fi vorba, pe filieră dionisiacă, despre admiraţia pentru Emil Botta (căruia i-a dedicat o teză de doctorat). Oricum ar fi, eu văd în această carte şi o reacţie vehement-melancolică la adresa celor cîteva direcţii stereotipe în care se mişcă poezia generaţiei noastre. Dacă precedentul volum a putut fi privit ca o ciudăţenie (cine mai scrie, astăzi, despre ahei?), acesta vine să ne arate că jocul lui Bogdan-Alexandru Stănescu e unul foarte serios. Citiţi anaBASis şi veţi constata că vă va plăcea enorm. RecitiţiApoi, după bătălie, ne-am tras sufletul şi veţi afla ce minunăţie de carte aţi trecut, poate, cu vederea acum doi ani. Altceva (cronici, mode, topuri, rumori) nu contează.” (Cosmin Ciotloş)

Bogdan-Alexandru Stănescu (n. 1979) scrie cronică literară săptămînal, de vreo 15 ani. A debutat în Ziarul de Duminică, a colaborat constant cu revistele Luceafărul, Adevărul literar şi artistic, Suplimentul de cultură şi Ziua literară. În prezent este cronicar literar al revistei Observator cultural şi coordonator al colecţiei de literatură universală Biblioteca Polirom. A publicat un volum de corespondenţă cu Vasile Ernu (Ceea ce ne desparte. Epistolarul de la Hanul lui Manuc, Polirom, 2010), un volum de versuri (Apoi, după bătălie, ne-am tras sufletul, Cartea Românească, 2012) şi unul de eseuri critice (Enter Ghost. Scrisori imaginare către Osip Mandelştam, ART, 2013).
A tradus un volum de corespondenţă James Joyce (Dragă Nora, ART, 2013), un roman de Alberto Manguel (Toţi oamenii sunt mincinoşi, Baroque Books & Arts, 2012) şi un volum semnat de Howard Mittelmark şi Sandra Newman (Cum să NU scrii un roman, Baroque Books & Arts, 2014). Este doctor în literatură din 2012, cu o teză despre Emil Botta. Este cofondator al Festivalului Internaţional de Literatură de la Bucureşti. Trăieşte în capitală, alături de soţie, cei doi copii, Marc & Sara-Iudit, şi două pisici. Nu doarme destul.